Purtaţi-vă în chip vrednic de Evanghelia Lui Christos

EwMeditații pentru 24 Mai

citind-bibliaSuferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui CRISTOS. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.

2 Timotei 2.3-4

Călătorim printr-o lume plină de duşmănie şi lipsită de frica de Dumnezeu. Toţi cei care vor să trăiască cu evlavie simt duşmănia şi mânia acestei lumi. Aceasta a simţit-o în cea mai mare măsură Domnul Isus. A venit în lumea care-I aparţinea şi care era proprietatea Lui, în sânul poporului Său prea iubit, dar acesta nu L-a primit. El a venit să mântuiască ce era pierdut. El a vestit cea mai minunată solie de har ce se putea propovădui vreodată şi şi-a arătat dragostea, puterea şi îndurarea la mii şi mii, dar oamenii nu s-au liniştit până nu L-au răstignit.

În tot timpul istoriei se vede ura înverşunată a omului faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Său. Îndeosebi cei aleşi de Dumnezeu pentru vestirea Evangheliei şi a Cuvântului Său divin au fost ţinta mâniei şi prigoanei. Care era viitorul lui Timotei? Fără îndoială că întristări de orice natură. De aceea apostolul îl îmbărbătează ca să nu deznădăjduiască, ci să fie tare în credinţă şi să sufere întristări împreună cu cei întristaţi. Ca un slujitor credincios al lui Dumnezeu şi ca un ostaş bun al lui Isus Cristos, Timotei trebuia să fie înştiinţat de toate necazurile, greutăţile şi împotrivirile. Este un mare privilegiu să stai în slujba Domnului şi să suferi ocara din pricina Numelui Său. Domnul însuşi este gata oricând să întărească pe slujitorii Lui, dându-le îmbărbătarea necesară pentru a nu le scădea moralul şi a nu da înapoi din lupta în care s-au înrolat pentru Domnul Isus Cristos. O, Doamne lucrează continuu prin Duhul Tău ca nădejdea Ta să ne învioreze în fiecare zi.Nu trebuie să încetăm de a stărui în înfăptuirea a ceea ce este Adunarea lui Dumnezeu – ca Trup al Domnului Isus în cer. Dacă uităm lucrul acesta vom alege una din numeroasele secte din creştinătate. (CALENDAR BIBLIC DOMNUL ESTE APROAPE)

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea. Psalmi 66:20

Privind în urmă la rugăciunile noastre, dacă suntem sinceri, vom fi grozav de uimiţi că am primit un răspuns. S-ar putea să fie şi unii care să creadă că rugăciunile lor meritau un răspuns – aşa cum credea fariseul — dar adevăratul creştin, pivind retrospectiv, îşi deplânge rugăciunile şi, dacă s-ar putea întoarce în timp, ar vrea să se roage mai sincer. Aminteşte-ţi, creştine, cât de reci au fost rugăciunile tale. In loc să te lupţi în rugăciune ca Iacov, te-ai rugat slab şi puţin – departe de credinţa aceea umilă, fierbinte şi perseverentă care strigă: „nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Genesa 32:26). Dar, şi aceasta este o minune, Dumnezeu ţi-a auzit rugăciunile reci, şi nu numai că le-a auzit, ţi-a şi răspuns. Gândeşte-te că te-ai rugat rar, numai Când aveai necazuri şi fugeai la tronul milei. Dar când a venit izbăvirea, unde au dispărut rugăciunile? Totuşi, chiar dacă ai încetat să te mai rogi, Dumnezeu nu a încetat să te binecuvânteze. Când te-ai îndepărtat de tronul milei, Dumnezeu nu te-a părăsit, iar lumina strălucitoare a Şechinei a fost întotdeauna vizibilă între aripile heruvirnilor. O, e minunat că Domnul priveşte cu îndurare cererile noastre spasmodice, care vin şi pleacă odată cu nevoile noastre. Ce Dumnezeu uimitor este El, să asculte rugăciunile celor care vin la El în nevoie, dar neglijează după ce au primit răspunsul; care se apropie de El când sunt forţaţi, dar care uită să I se adreseze când au parte de îndurări şi durerile încetează! Fie ca bunătatea Sa în ascultarea rugăciunilor să ne atingă inimile, ca să putem fi găsiţi făcând „în toată vremea… tot felul de rugăciuni şi cereri” (Efeseni 6:18).

SEARA

Numai purtaţi-vă în chip vrednic de Evanghelia

Lui Christos.Filipeni 1:27

Cuvântul „purtaţi-vă” nu se referă numai la vorbire, ci la întregul curs al vieţii şi purtării noastre în lume. Cuvântul grecesc semnifică acţiunile şi privilegiile cetăţeniei. Astfel, ca cetăţeni ai Noului Ierusalim, suntem chemaţi să devenim Evanghelii pentru Christos. Ce fel de purtare este aceasta? In primul rând, Evanghelia este foarte simplă. Aşadar creştinii ar trebui să fie simpli şi umili în obiceiuri. Manierele noastre, vorbirea noastră, îmbrăcămintea şi întreaga noastră purtare ar trebui să oglindească simplitatea care este frumuseţea sufletului. Evanghelia este întrutotul adevărată. Este aur fără aramă, şi viaţa creştinului va fi lipsită de valoare şi strălucire fără diamantele adevărului. Evanghelia este o Evanghelie neînfricată. Ea proclamă cu îndrăzneală adevărul, fie că le place oamenilor, fie că nu. Noi trebuie să fim la fel credincioşi şi cutezători. Dar Evanghelia este şi foarte blândă. Observaţi spiritul Fondatorului ei: „trestia frântă n-o va zdrobi” (Isaia 42:3). Unii oameni, care mărturisesc a fi creştini, sunt mai aspri decât tăişul săbiei; asemenea oameni nu sunt ai lui Christos. Să căutăm să-i câştigăm pe ceilalţi prin blândeţea cuvintelor şi acţiunilor. Evanghelia este foarte iubitoare. Este mesajul unui Dumnezeu al iubirii pentru un neam căzut şi rătăcit. Ultima poruncă a lui Christos către ucenicii Săi au fost „iubiţi-vă unul pe altul” (Ioan 13:34). O, dacă sfinţii ar avea o unitate mai reală, mai iubitoare, şi o compasiune mai mare pentru sufletele celor căzuţi! Nu trebuie să uităm că Evanghelia este sfântă. Ea nu scuză niciodată păcatul: îl iartă, dar numai prin răscumpărare. Dacă vieţile noastre vor semăna Evangheliei, trebuie să ne ferim, nu numai de păcatele mari, ci şi de orice lucru care ar arunca o umbră asupra conformităţii noastre cu Christos. De dragul Său, de dragul nostru, şi de dragul celorlalţi, trebuie să ne luptăm zi de zi să ne purtăm într-un chip vrednic de Evanghelie.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Împăraţi 6.2-38

Singurul psalm atribuit lui Solomon începe astfel: „Dacă nu zideşte Domnul casa, în zadar lucrează cei care o zidesc …” (Psalmul 127.1). Să remarcăm această fericită (şi indispensabilă) stare de spirit a celui care avea să înalţe Casa Domnului. În egală măsură este necesar, oricare ar fi iniţiativa la care ne dăm mâna, să fim siguri, înainte de a începe, că Domnul este cu noi pentru a acţiona şi pentru a binecuvânta. Lucrul acesta este potrivit în special acelora care se gândesc să întemeieze un cămin.Spaţiul nu ne permite să vorbim în detaliu despre această Casă minunată. Ea cuprindea, asemenea Cortului, dar în proporţii duble, un Loc Sfânt şi un Loc Preasfânt, numit Sfânta Sfintelor, în care îşi întindeau aripile doi heruvimi impunători. Perdeaua care le separa nu este menţionată aici, însă accesul spre interiorul Locului Preasfânt era asigurat într-un fel nou, de uşi sculptate în lemn de măslin. Pe lângă pietre, materialele folosite au fost lemnul de cedru, simbol al durabilităţii şi al maiestuozităţii, şi aurul curat al dreptăţii divine, cu care fusese acoperită în întregime fiecare părticică. Minunat spectacol, nu-i aşa, confirmând cuvintele Psalmului 29.9: „în templul Său, totul spune: «Glorie!»”

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Avraam a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit

ca neprihănire“.IACOV 2:23

Cum a cunoscut Timotei că Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu? A cunoscut aceasta prin instruire dumnezeiască şi ştia de la cine a învăţat. El a recunoscut în Scriptură glasul adevărat al lui Dumnezeu. Aşa trebuie să fie întotdeauna. Nu este suficient numai să fii convins cu mintea că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Noi trebuie să-i cunoaştem puterea în inimă şi cuget, prin instruirea Duhului Sfânt. În cazul acesta noi nu mai avem nevoie de dovezi omeneşti că Biblia este dumnezeiască, după cum nu avem nevoie de o lanternă pentru a dovedi că soarele străluceşte. şi atunci vom crede tot ce spune Dumnezeu, pentru că El spune, şi nu pentru că omul îi dă crezare sau pentru că aşa simţim noi. Avraam a crezut pe Dumnezeu; el nu a avut nevoie să se ducă la caldeeni sau la egipteni ca să afle de la ei dacă ceea ce a auzit era în realitate Cuvântul lui Dumnezeu. El ştia în Cine a crezut şi aceasta i-a dat o sfântă statornicie. El putea să spună fără nici o îndoială: “Dumnezeu a stabilit o legătură între sufletul meu şi El însuşi prin Cuvântul Lui, pe care nici o putere a pământului sau a iadului nu ar putea s-o schimbe vreodată. “Am putea spune şi noi la fel? Acesta este adevăratul fundament al oricărui credincios din toate timpurile şi în orice împrejurare. şi dacă deci Dumnezeu a stabilit această legătură între noi şi El, o întreţinem noi? O serioasă, sfântă şi susţinută citire a Cuvântului Lui şi fără-ndoială o recunoaştere şi supunere totală sub autoritatea supremă a Scripturii Sfinte, este singura cale de a cultiva această legătură între noi şi Tatăl nostru şi de a propăşi în viaţa spirituală.Oricum, ne-am putea întreba: “Poate o religie raţională, o “credinţă” moştenită, un crez religios să susţină sufletul în faţa unui scepticism obraznic şi îndrăzneţ care raţionează pentru orice şi care nu crede nimic? Imposibil. Noi trebuie să fim în stare să stăm neclintiţi în faţa unui sceptic, a unui raţionalist necredincios şi să spunem cu calmul şi demnitatea unei credinţe lucrate de Dumnezeu: ştiu în Cine am crezut.” Dumnezeu a vorbit şi glasul Său atinge inima. Cuvântul însuşi Se face auzit cu toată zarva şi confuzia acestei lumi. C.H.M.

“Faptul de a ne bucura de Cuvânt, depinde în primul rând de starea noastră spirituală în general, şi de acţiunea Duhului Sfânt în noi. Mijlocul cel mai însemnat de a profita de Cuvântul lui Dumnezeu este de a veghea cu grijă asupra sufletului nostru înaintea lui Dumnezeu; în sfârşit, de a ne ruga totdeauna când îl citim, de a-I cere Lui să ne dea hrana necesară şi de a păstra sufletul nostru în părtăşie cu El prin intermediul Cuvântului Lui.” J.N.D.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii datorită morţii pe care a suferit‑o, încununat cu glorie şi onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare. 

Evrei 2.9

Isus, aşa cum Îl prezintă Epistola către Evrei (1)

Epistola către Evrei vorbeşte despre Domnul Isus – despre Persoana şi despre lucrarea Sa. Numele de „Isus“ apare de paisprezece ori în această epistolă minunată: de opt ori singur, o dată ca Iosua (Evrei 4.8) şi de cinci ori în combinaţie cu unul dintre celelalte nume ale Sale: Domn, Hristos şi Fiu al lui Dumnezeu. Evrei 1 prezintă măreţia Domnului Isus, ca fiind Iahve Însuşi. Taina Trinităţii şi taina Fiului etern, care a venit în această lume ca Om perfect, sunt legate de taina binecuvântată că Isus este Iahve.

Evrei 2 pune accentul pe măreţia Sa ca Om şi pe faptul că El este mai mare decât îngerii, chiar dacă îngerii sunt mai sus pe scara creaţiei decât fiinţele omeneşti. Totuşi, Isus a fost făcut puţin mai prejos decât îngerii – fiindcă îngerii nu pot muri – atunci când a suferit pe cruce şi a murit. Acest lucru arată cât de mare a fost harul lui Dumnezeu faţă de noi. Expresia „puţin mai prejos“ arată de asemenea că această stare a durat puţin timp, mai precis perioada dintre moartea şi învierea Sa. Acum, fiind înălţat în cer, El este deasupra tuturor îngerilor.

Isus din Nazaret, care S‑a smerit şi S‑a făcut ascultător până la moarte, este încununat cu glorie şi cu cinste. Iar noi, adică toţi credincioşii adevăraţi, Îl vedem în felul acesta. „Îl vedem“ înseamnă că avem intrare liberă la Dumnezeu şi că procesul de contemplare este continuu. Pe pământ, El a fost văzut la înfăţişare ca un Om (Filipeni 2.8) şi S‑a smerit înainte ca Dumnezeu să‑L înalţe. Există o legătură clară între smerirea Sa şi răspunsul lui Dumnezeu, care L‑a aşezat în poziţia prezentă de glorie. Într‑adevăr, lucrarea Sa este suficientă ca toţi oamenii să fie mântuiţi, ceea ce arată întinderea harului lui Dumnezeu manifestat în Isus. (A. E. Bouter)

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

O, Doamne, cât de încet sunt în a arăta, în obiceiurile şi în căile mele, harul minunat al Lui Dumnezeu! Când va fi frumuseţea Ta peste mine, pentru onoarea Ta?

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

UNUL SINGUR, MAJORITATE

Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci

Domnul Dumnezeul vostru lupta pentru voi,

cum v-a spus. – Iosua 23.10

Pentru ce să numărăm persoanele? Un singur om este majoritatea, când este însoţit de Dumnezeu, chiar dacă de cealaltă parte ar fi o mie. S-ar putea ca ajutoarele noastre să fie prea numeroase, pentru ca Dumnezeu să poată lucra prin ele, cum a fost cazul lui Ghedeon, căruia îi crescuseră puterile micşorându-şi numărul luptătorilor. Armatele lui Dumnezeu nu sunt niciodată prea mici. Când a voit să întemeieze o naţiune, a chemat numai pe Avraam şi l-a binecuvântat. Pentru a învinge pe măreţul Faraon, nu S-a folosit decât de Moise şi Aaron. Adesea, Dumnezeu s-a folosit de un singur om, mai bine decât de trupe instruite de ofiţeri îndemânatici. Toţi israeliţii la un loc au biruit atâta cât Samson? Saul, cu armatele sale, au lovit miile, lor, iar David, zecile lui de mii.Domnul poate da inamicului mari succese, pentru a-l bate la sfârşit. Dacă avem credinţă, Îl avem pe Domnul de partea noastră; atunci ce ne poate face mulţimea oamenilor? Un câine ciobănesc poate mâna înaintea lui o mare turmă. Dacă Domnul te-a trimis, frate, puterea Lui va împlini în tine planul Său. Încrede-te în această făgăduinţă şi arată-te curajos.

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Pustia şi ţara se vor bucura;pustietatea se va veseli, şi va înflori ca trandafirul.”Isaia 35:1

Cuvântul Lui Dumnezeu este citit în general foarte superficial, de aceea multe lucruri sunt trecute cu vederea. Cu totul altfel este dacă avem ochii şi urechile deschise şi lăsăm să ne vorbească Cuvântul. Altfel ajungem pe o altă temelie. Vedem starea oamenilor care nu sunt în Hristos, o viaţă de plâns! Toţi care nu sunt în Hristos se plâng, sunt nemulţumiţi de soţ, sau soţie, de vecini, sau de condiţiile de viaţă ale timpului. E greu de găsit un lucru care să-i mulţumească. Dar nu ajung până acolo, încât să se vadă singuri vinovaţi. Cu toate că se plâng de lipsurile interioare şi exterioare, ei se consideră a fi oamnei buni şi drepţi. Cauza nefericirii lor o găsesc în împrejurările exterioare. „De ce cârtesc oamenii în viaţa lor?” întreabă Ieremia. „Fiecare să cârtească împotriva păcatelor sale.” Dacă suntem nefericiţi, şi căutăm greşeala şi cauza la noi înşine, atunci putem să aşteptăm un ajutor în scurt timp. Cu totul altfel este la cei ce sunt în Hristos! Ei cunosc izbăvirea Lui Dumnezeu. Chiar dacă umblă în întunericul văii umbrei morţii, nu se tem de niciun rău;chiar şi noaptea este luminată pentru ei. Căci Cântul este Candela lor şi o lumină pe cărare. Pot să spună împreună cu Pavel:”Ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli;ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi;ca neavând nimic, şi totuşi stârnind lucrurile.” Da, ei înfloresc precum crinii.

 

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

Bucuria disperării

Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.

Apocalipsa 1:17

Ca şi apostolul Ioan, s-ar putea să-L cunoşti bine pe Isus Cristos, când, deodată, EI ţi se arată sub o înfăţişare deloc familiară şi singurul lucru pe care-l poţi face este să cazi „la picioarele Lui ca mort”. Sunt momente când Dumnezeu nu Se poate arăta altfel decât în măreţia Sa; atunci, caracterul înfricoşător al viziunii te duce la bucuria disperării; dacă te vei mai ridica vreodată, aceasta trebuie sa fie prin mâna lui Dumnezeu. „El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine.” In mijlocul groazei vine o atingere şi ştii că este mâna dreaptă a Llui Isus Cristos. Nu e mâna constrângerii sau a disciplinării sau a pedepsei, ci mâna dreaptă a Tatălui cel Veşnic. Când mâna Lui este peste tine, ea îţi aduce pace şi mângâiere de nedescris, sentimentul că „dedesubt sunt mâinile veşnice”, pline de sprijin, de mângâiere şi de putere. Atunci când te atinge El, nimic nu te mai poate infricoşa. Din mijlocul gloriei Sale cereşti Domnul Isus vine să-i vorbească unui ucenic neînsemnat şi să-i spună: „Nu te teme”. Blândeţea Lui este nespus de dulce.Îl cunosc eu în felul acesta? Priveşte la câteva dintre lucrurile care provoacă disperare. Există o disperare în care nu este nici o bucurie, nici un orizont, nici o speranţă de ceva mai strălucit. Dar bucuria disperării vine atunci când ştiu că „nimic bun nu locuieşte în mine (adică în carnea mea)”. Mă bucur să ştiu că există în mine acel ceva care trebuie să se prosterne înaintea lui Dumnezeu atunci când El mi Se revelează şi că, dacă mă voi ridica vreodată, aceasta va trebui să fie prin mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să facă nimic pentru mine până eu nu ajung la capătul posibilităţilor mele.

  1. *

  2. IZVOARE IN DEŞERT

Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. (Geneza 21:2)

Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam“ (Psalmul 33:11). Dar trebuie să fim pregătiţi să aşteptăm cronometrajul lui Dumnezeu. Cronometrajul Său este precis, pentru că El face toate lucrurile „exact la timpul“ hotărât de El. Nu este pentru noi să cunoaştem cronometrajul Său, şi de fapt nici nu-l putem cunoaşte – trebuie doar să-l aşteptăm.Dacă Dumnezeu i-ar fi spus lui Avraam când era încă în Haran că are să aştepte 30 de ani până va ţine în braţe copilul promis, curajul l-ar fi părăsit. Aşa că Dumnezeu, ca un act al dragostei Sale îndurătoare, a ascuns de Avraam numărul anilor istovitori cât trebuia să aştepte. Numai când s-a apropiat sorocul, cu doar câteva luni înainte, Dumnezeu Şi-a revelat promisiunea: „La anul pe vremea aceasta … Sara va avea un fiu“ (Geneza 18:14). „Vremea aceasta“ a venit în sfârşit, şi curând râsul zglobiu care a umplut casa patriarhului a făcut cuplul înaintat în vârstă să uite aşteptarea lungă şi grea.Aşa că îmbărbătează-te, copile drag, când Dumnezeu îţi cere să aştepţi. Cel pe care-L aştepţi nu te va dezamăgi. El nu va întârzia nici 5 minute peste „vremea aceea“. Şi-n curând „întristarea voastră se va preface în bucurie“ (Ioan 16:20).O, ce fericit e sufletul pe care Dumnezeu îl face să râdă! Atunci necazul şi plânsul fug pentru totdeauna, cum fuge întunericul de zorii zilei. selectat

Ca pasageri, nu este pentru noi să umblăm cu hărţile maritime şi cu compasul. Trebuie să-L lăsăm pe abilul Căpitan să-Şi facă singur lucrarea. Robert Hall

Unele lucruri nu pot fi împlinite într-o zi. Chiar Dumnezeu nu face un apus glorios într-o clipă. Timp de câteva zile El adună ceaţa cu care va construi superbele Lui palate pe cerul de vest.

Dimineţi glorioase – dar când? Ah, cine va spune?

Muntele cel mai râpos va deveni câmpie,

Şi pământul arid va fi saturat de ploaie.

Toate porţile de aramă vor fi sfărâmate; barele de fier,

Transformate, formează o scară spre stele.

Locurile accidentate vor fi netezite, şi toate căile întortocheate îndreptate,

Pentru cel care poate aştepta cu răbdare.

Aceste lucruri vor avea loc în ziua hotărâtă de Dumnezeu:

Poate nu va fi mâine – dar va fi.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Isus tăcea şi nu răspundea nimic.» Marcu 14,61

Am fost foarte impresionat de această tăcere a Domnului Isus în timpul suferinţei Sale. Tăcerea Sa reprezintă o par­te decisivă din victoria câştigată. Provocările jignitoare ale duşmanului: «… dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!» (Matei 27,40) au fost anihilate prin tă­cerea Sa. Triumful Său – «S-a isprăvit!» (loan 19,30) – a strălucit şi mai puternic prin tăcerea Sa şi l-a făcut pe sutaşul roman să exclame în cele din urmă «… Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!» (Matei 27,54). Pe cruce Cristos a tăcut. Din păcate însă foarte puţini credincioşi au acest dar al lui Isus. De ce te justifici atât de mult? De ce îţi aperi tot timpul cauza? Gândeşte-te cum a reacţionat Mân­tuitorul: «... nu răspundea cu batjocuri şi când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător» (1 Petru 2,23). Domnul Isus a fost gata să moară pentru ca noi să trăim – de aceea a tăcut. Noi nu putem să mefgem pe o altă cale decât a Lui şi aceasta este calea morţii eului. Car­nea, firea pământească îşi revendică drepturile, dar duhul este tăcut. Cei care Ii aparţin cu totul lui Cristos pot să ta­că şi în faţa celei mai mari nedreptăţi. Dar cei care îşi iu­besc mândria se agită şi vorbesc mult. Practici tu tăcerea lui Dumnezeu? Vorbirea noastră în rugăciune cu El este importantă, dar şi mai important este ca Domnul să ne poată vorbi. II asculţi? El ne cheamă: «… Ascultaţi-Mă dar» (Isaia 55,2).

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Faptele 16:16-26

Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu…  Faptele 16:25

CÂNTAREA DE LA MIEZUL NOPŢII

Cum au putut să cânte Pavel şi Sila în acele condiţii? Erau într-un oraş necunoscut, departe de casă. Îşi riscaseră vieţile pentru a propovădui pe Cristos acestor oameni, care se răsculasera împotriva lor, respingând mesajul. Oameni cu motive egoiste răs- pândiseră minciuni împotriva lucrării lor, îi convinseseră pe locuitorii oraşului că ei sunt duşmani ai statului şi ceruseră arestarea lor. Oficialităţile oraşului s-au înfuriat foarte mult şi au poruncit să fie bătuţi şi aruncaţi în închisoare. Acestea erau condiţiile în care Pavel şi Sila cântau. Dar nu erau cântări de jale şi dor, cântările pe care le auzeau tovarăşii lor de lanţuri, ci cântări de laudă pentru Dumnezeu. Cum se poate aşa ceva? Răspunsul este clar. Ei puteau cânta în noaptea aceea, deoarece erau ceea ce Dumnezeu intenţionase să fie ei – slujitorii Lui, credincioşi si ascultători. Cântările de la miezul nopţii ale acestor doi oameni îmi aduc aminte de privighetoare. Observatorii acestei păsărele remarcabile s-au întrebat adesea de ce continuă ea să cânte după ce apune soarele. În timp ce alte păsări tac şi se culcă, melodiile acestei micuţe creaturi continuă să se audă. Întunericul nu-i amuţeşte cântarea. Cea mai bună explicaţie de ce cântă privighetoarea noaptea este că aceasta este însărcinarea ei. Cel care umblă cu Domnul poate cânta chiar şi în mijlocul necazurilor. Pe el nu-l descurajează împrejurările vitrege. Bucuria sa este să fie ceea ce vrea Salvatorul lui să fie el – unul a cărui bucurie şi satisfacţie îşi are izvorul în faptul că-L cunoaşte pe Dumnezeu şi poate cânta spre slava Sa, chiar şi în noaptea vieţii. – M.R.D’. II

Eu am un cânt în suflet de la Isus –
Susurul blând şi dulce-al vocii Sale:
„Să nu te temi nicicând, Eu sunt cu tine
Influxul şi refluxul vieţii tale!” – Bridgers

Cei care umblă în lumină pot cânta în noapte plină.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE 2015

NU ÎNCETA NICIODATĂ SĂ ÎNVEŢI

Aveţi… trebuinţă de cineva să vă înveţe” (Evrei 5:12)

Marlene Lefever a glumit: „E simplu să devii un învăţător eficient. Te pregăteşti şi te pregăteşti până îţi apare sudoare de sânge pe frunte”. În anii 1920, Charlie Chaplin a fost cea mai celebră persoană din lume. Născut în sărăcie, el a lucrat pe scenă pentru a se întreţine şi la vârsta de 17 ani era un actor celebru. Apoi, la vârsta de 29 de ani a făcut un lucru nemaiauzit: a semnat primul contract de un milion de dolari din industria de divertisment. Dar el nu a avut succes doar pentru că a avut talent şi determinare. El a fost totodată şi docil. A continuat să înveţe şi să-şi perfecţioneze darul. Chiar şi în apogeul carierei sale, cel mai bine plătit actor din lume nu s-a odihnit pe lauri. El a spus: „Când mă uit la unul dintre filmele mele, sunt atent la ce nu râde lumea. Dacă mai multe audienţe nu râd la un truc, îl fac bucăţi şi încerc să descopăr ce nu merge. Pe de altă parte, dacă aud un hohot de râs la care nu m-aş fi aşteptat, mă întreb de ce acel lucru a trezit interesul publicului”. Dacă Charlie Chaplin ar fi înlocuit dorinţa lui de a învăţa cu complacerea şi aroganţa, probabil nici nu ne-am mai aduce aminte de numele său astăzi. Dar el nu a făcut aşa. El nu a uitat niciodată lucrurile de bază şi s-a dedicat învăţării. În cele din urmă, a fost co-fondator al United Artists, o mega-companie de film, care mai funcţionează şi astăzi. Există un principiu important în această povestire. Biblia spune: „voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare”. Dacă doreşti ca Dumnezeu să te folosească, păstrează-ţi interesul pentru învăţătură şi nu înceta niciodată să înveţi.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

… s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui.

Ioan 2:1,2

Nunta în Cana din Galileea

Calea noastră pe urmele Domnului ne conduce la o nuntă. Hristos a ales un prilej de bucurie pentru înfăptuirea primei Sale minuni. Cu toate că Domnul era obișnuit cu suferința, știa și ce înseamnă bucuria. Prima minune a lui Hristos nu a avut loc în capitala țării, ci într-un sat destul de neînsemnat. Acest fapt caracterizează foarte bine profunda Sa smerenie și lipsa deplină a unei atitudini de impresionare a celorlalți. Hristos Se dovedește a fi Oaspetele ideal la nuntă ca și în orice împrejurare. Cel mai bun mod de a începe căsnicia este alături de El!

Derularea evenimentului arată că Hristos este Cel care hotărăște și nu mama Lui. Ea a spus scurt și cuprinzător: „Să faceți orice vă va zice“. Totodată, Domnul arată că încă nu venise ceasul Lui, nici ora suferințelor Lui și nici ora glorificării Sale, când toate lucrurile Îi vor fi supuse. Totuși, El Își descoperă slava făcând cunoscută puterea Sa asupra apei și transformând apa în vin al bucuriei.

Acesta a fost începutul minunilor și semnelor Domnului. Acest prim semn a fost o referire la împlinirea lucrării Sale. Acest semn, care a descoperit puterea Sa, a întărit credința ucenicilor și poate să ne întărească și pe noi în credință. Putem înțelege că Hristos este Unicul care poate schimba întristarea în bucurie.

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

One thought on “Purtaţi-vă în chip vrednic de Evanghelia Lui Christos

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s