Evanghelia după Ioan- Capitolul 14

Ioan 14

1. Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

2. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

4. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.”

5. “Doamne”, I-a zis Toma, “nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?”

6. Isus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Viaţa transformată. Ocazii pierdute! Ce este cu cerul?

Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi. 2 Corinteni 5:17

Viaţa transformata

Cum înţelegi mântuirea sufletului tău? Experimentarea mântuiri înseamnă că în viaţa ta reală lucrurile s-au schimbat radical, că tu nu mai priveşti viaţa aşa cum o făceai înainte. Dorinţele tale sunt noi, lucrurile vechi şi-au pierdut puterea de a te atrage. Una dintre pietrele de încercare ale experienţei mântuirii este următoarea: A schimbat Dumnezeu lucrul care contează pentru tine? Dacă încă tânjeşti după lucrurile vechi, este absurd să vorbeşti despre naşterea de sus; te înşeli pe tine însuţi.

Beni Fărăgău – Un început bun nu garantează un sfârșit bun

Un inceput bun nu garanteaza un sfarsit bun. Faptul ca l-am primit pe Domnul in 19– inca n-a terminat batalia in viata mea. Ea continua si batalia acolo pe strazi si adanc in mine, cu firea mea, carnea mea, Domnul insasi coboara in vietile noastre, dragii mei,  ca prin puterea Lui sa putem omori firea pamanteasca, sa o putem rastigni, sa putem ramane pe scaunul de domnie al Domnului.

Adaptare by Rodi Agnus Dei

Aveti pe ecran o provocare si provocarea este reala, mai ales cand o vezi in viata unor oameni mari ai lui Dumnezeu si in viata bisericilor.

Doamne, mântuieşte-mi sufletul!

Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.

Psalm 116:15

Psalmii 116

1. Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.

2. Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea.

La început era Cuvântul…si era Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

Evanghelia lui Ioan, 1:3

 

 

Ioan 1

1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

2. El era la început cu Dumnezeu.

3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

Individualitatea corupe natura umana

„Daca voieşte cineva să vina după Mine, să se lepede de sine.”

Matei 16:24

Individualitatea este învelişul personalităţii. Individualitatea dă din „coate”, separă şi izolează. Ea este caracteristica principală a copilului. Dacă noi confundăm individualitatea cu personalitatea, rămânem izolaţi. Carapacea individualităţii este acoperământul natu­ral pe care l-a creat Dumnezeu pentru proiecţia personalităţii, dar el trebuie dat la o parte pentru ca personalitatea să poată fi adusă în părtaşie cu Dumnezeu.

Individualitatea este o falsificare a perso­nalităţii aşa cum pofta este o falsificare a dragostei. Dumnezeu a creat natura umană pentru Sine, dar individualitatea corupe natura umană pentru propriile sale scopuri.

“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.”

Ioan 14

1. “Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. 

2. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

Perpendiculară pe un colţ de nemurire

Motto: “Plângând, Te-am căutat cu sete de eliberare,/ Arzând de dor de Tine ca şi un nimb de soare.”

“Sunt pasionată de Domnul, aş vrea să-L explorez şi să cresc în relaţia cu El. Îmi place să citesc Sfânta Scriptură, fiindcă găsesc în ea refugiu şi răspuns la dilemele mele. Consider că este un hobby, dar şi o responsabilitate să le vorbesc oamenilor despre Domnul”, mărturiseşte Adina Sas-Simoniak, autoarea volumului “Perpendiculară pe un colţ de nemurire”.

“Dumnezeu nu este o religie”, continuă aceasta, “El este o FIINŢĂ care ne iubeşte, ne ascultă rugăciunea şi doreşte să comunice cu noi. Aceasta am înţeles când am citit Noul Testament şi am început pentru prima oară să mă rog sincer şi spontan.

Pachetul „invizibil” al harului, de la ușa inimii tale

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Ioan. 14.27

Credința în Harul Lui Dumnezeu 

Astăzi, pe unul din pereții Casei de odihnă unde sunt cazat, din Tabăra de tineret creștin – Tabăra Voroneț (Camp Cristia – http://www.cristia.ro/), am observat înrămată o imagine “peisaj de munte” și un text, cuvinte care mi-au captat toată atenția: 

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea.” Ioan. 14.27

Această promisiune, cuvânt profetic al Domnului Isus, m-a inspirat să meditatez la “Un pachet al harului” lui Dumnezeu.

Vedem cum sistemele înțelepciunii omenești

Care este Numele Lui …?

„Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmul, 9.10)

.

.

Mă vor întreba:  “Care este Numele Lui?” 

Ce le voi răspunde?

 Exod, 3.13

.

“Omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului.” ( Geneza 2:20)

Numele dat  tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, de către Adam, primul om creat de pe pământ, a rămas odată pentru totdeauna, fapt ce ne face să credem că Adam a fost de o inteligență scilipitoare, atotcuprinzătoare „şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.” (Geneza, 2.19), căci  omul avea capacitatea intelectuală cu care fusese creat  de <<Dumnezeu>>, nealterată de păcatul neascultării.