A purtat păcatele noastre

fritz-berger-mantuirea-prin-hristos-meditatii-zilnice-4393MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

6 Octombrie

El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

1 Petru 2:24

Dacă nu ne împotrivim faţă de aceste cuvinte dătătoare de viaţă, atunci putem trăi precum scrie Pavel Filipenilor:

Faceţi toate fără cârtire şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai Lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.

Nu mai trebuie deci să cârtim la locul de muncă, în bucătărie, pe câmp, nici la munca din grajd, sau la spălat chiar dacă nu ne convine. În Coloseni 3:23-25, este scris: “Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ştiind că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine face rău, îşi va primi plata după răul pe care l-a făcut; şi nu se are în vedere faţa omului“.

Dacă noi facem orice lucrare ca şi pentru Domnul, atunci nu mai e nevoie să cârtim şi să ne îndoim, pentru că ştim că lucrarea noastră nu este degeaba şi Mântuitorul ne răsplăteşte. De aceea putem fi mereu veseli şi putem spune împreună cu Pavel, chiar dacă vine întristarea peste noi: “Ca nişte întristaţi, dar totdeauna bucurându-ne; ca nişte săraci, dar îmbogăţind pe mulţi; ca neavând nimic şi stăpânind toate”. Iar în Psalmul 118:15-16, este scris: “Strigăte de biruinţă şi de mântuire se înalţă în corturile celor drepţi; dreapta Domnului câştigă biruinţa: Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului câştigă biruinţa”.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

6 OCTOMBRIE

Dimineața

Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.

loan 4:14

Cel care crede în Isus găseşte destule în Domnul ca să fie mulţumit acum şi totdeauna. Credinciosul nu este om ale cărui zile sunt lipsite de mângâiere şi ale cărui nopţi sunt pline de gânduri negre şi apăsătoare. El găseşte în Christos un asemenea izvor de bucurie, o asemenea fântână de mângâiere, încât este mulţumit şi fericit. Pune-l într-o temniţă, şi va găsi tovărăşie bună. Du-l în sălbăticie, şi va mânca pâine din cer. Îndepărtează-l de prieteni, şi el se va întâlni cu un „prieten mai aproape decât un frate” (Proverbe 18:24). Goleşte-i burdufurile, şi va găsi adăpost la Stânca Veacurilor. Dărâmă temelia speranţelor sale pământeşti, şi inima lui va rămâne liniştită, încrezătoare în Domnul. Inima este la fel de nesătulă ca mormântul până când intră Isus în ea, şi apoi este ca un pahar plin ochi. Există o asemenea plinătate în Christos, încât El este totul pentru credincios. Adevăratul sfânt este atât de mulţumit cu plinătatea Lui Isus încât nu mai însetează niciodată, în afară de setea după Fântâna vie. În acelaşi fel vei înseta şi tu, credinciosule. Nu va fi o sete dureroasă, ci o dorinţă iubitoare; vei afla că este plăcut să tânjeşti după plinătatea iubirii Lui Isus. In vremea de demult, Cineva a spus: „Mi-am umplut de multe ori vadra la fântână, dar acum setea mea după Isus a devenit atât de nesăţioasă încât aş vrea să beau direct din fântână”. Este acesta şi simţământul tău, credinciosule? Simţi că toate dorinţele tale sunt satisfăcute în Isus şi că nu ai nici o altă dorinţă decât să-l cunoşti mai mult şi să ai o părtăşie mai apropiată cu El? Atunci vino mereu la Fântână, şi „ia apa vieţii fără plată” (Apocalipsa 22:17). Isus nu spune niciodată că iei prea mult, ci te va întâmpina întotdeauna spunând: „Bea, da, bea cât vrei, prea iubitule”.

6 OCTOMBRIE

Seara

Luase o femeie etiopiană.

Numeri 12:1

Aceasta era o alegere ciudată pentru Moise. Totuşi, cu cât mai ciudată este alegerea Celui care este un „prooroc ca Moise” (Deuteronom 34:10), dar care este mai mare decât el! (vezi Evrei 3:1-3). Domnul nostru, care este frumos ca un crin, s-a căsătorit cu o femeie care mărturiseşte „sunt neagră… căci m-a ars soare/e” (Cânt. 1:6). Este de mirarea îngerilor că Isus şi-a acordat dragostea oamenilor săraci, pierduţi şi vinovaţi. Fiecare credincios, atunci când este umplut de dragostea Lui Isus, trebuie să fie copleşit de mirare, văzând că o asemenea dragoste este risipită pe un obiect atât de nevrednic ca noi. Cunoscându-ne vinovăţia secretă, necredinţa şi împietrirea inimii aşa cum o ştim, suntem copleşiţi de admiraţie recunoscătoare faţă de incomparabila libertate şi suveranitate a harului. Isus trebuie să fi găsit cauza acestei iubiri în propria Lui inimă. Nu ar fi putut s-o găsească în noi, fiindcă nu există. Chiar şi după convertire, rămânem „negri”, deşi harul ne-a făcut „frumoşi”. Rutherford spunea despre sine că fiecare trebuie să subscriem la următoarea afirmaţie: „Relaţia Sa cu mine este că eu sunt bolnav, iar El este Medicul de care am nevoie. Vai! Cât de adesea mă joc de-a v-aţi ascunselea cu Christos! El leagă, şi eu dezleg; El zideşte, eu dărâm. Mă cert cu Christos, şi se împacă cu mine de douăzeci de ori pe zi!” Mire iubitor şi credincios al sufletelor noastre, urmează-ţi lucrarea de har şi conformează-ne cu imaginea Ta, până când ne poţi prezenta fără „pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27). Moise a întâlnit opoziţie din cauza căsătoriei sale. Atât el cât şi soţia sa erau subiectul criticii şi bârfelor. Ne mai mirăm, atunci, când lumea această deşartă se opune lui Isus şi miresei Sale, mai ales atunci când marii păcătoşi sunt convertiţi? Temelia obiecţiilor fariseilor este întotdeauna: „ Omul acesta primeşte pe păcătoşi” (Luca 15:2).

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

6 OCTOMBRIE

Natura regenerării

Dar când Dumnezeu… a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său…

Galateni 1:15-16

Pentru ca Isus Hristos să mă regenereze, ce problemă întâmpină El? Am o ereditate în privinţa căreia nu pot face nimic; nu sunt sfânt şi nici nu e probabil că voi fi; şi dacă tot ce poate face Isus este să-mi spună că trebuie să fiu sfânt, învăţătura Lui îmi provoacă doar descu­rajare. Dar dacă Isus Hristos este Cel care regenerează. Cel care poate pune în mine propria Lui ereditate sfântă, atunci încep să înţeleg ce vrea El să spună când zice că trebuie să fiu sfânt. Răscumpărarea înseamnă faptul că Isus Hristos poate pune în orice om natura ereditară care a fost in El Însuşi şi toate standardele pe care le dă El sunt bazate pe această natură, învăţătura Lui este destinată vieţii pe care El o pune în noi. Partea mea este să fiu de acord cu verdictul Lui Dumnezeu asupra păcatului, verdict dat în crucea Lui Hristos.Învăţătura nou-testamentală despre regenerare declară că atunci când un om e pătruns de sentimentul nevoii sale spirituale Dumnezeu va pune Duhul Sfânt în duhul acelui om şi, astfel, duhul său va fi animat de Duhul Fiului Lui Dumnezeu, „… până când Hristos va lua chip în voi”. Miracolul moral al răscumpărării este că Dumnezeu poate pune în mine o nouă natură prin care pot trăi o viaţă cu totul nouă. Când ajung la hotarul nevoii spirituale şi-mi înţeleg limitele, Isus spune: ..Ferice de tine”. Dar trebuie să ajung acolo. Dumnezeu nu poate pune în mine, o fiinţă morală responsabilă, natura care era în Isus Hristos dacă eu nu sunt conştient că am nevoie de ea.Aşa cum înclinaţia spre păcat a intrat în rasa umană printr-un singur om, la fel Duhul Sfânt a intrat în rasa umană printr-un alt Om; şi răscumpărarea înseamnă că pot fî eliberat de ereditatea păcă­toasă şi pot primi, prin Isus Hristos, o ereditate nepătată, adică pe Duhul Sfânt.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce nu are vigoare”.

ISAIA 40:29

Domnul Isus cunoaşte bine tendinţa noastră de a obosi şi de a fi descurajaţi când vrăjmaşul ne apasă cumplit, când întunericul se îngroaşe în jurul nostru şi când vânturi furtunoase se abat peste noi, în deosebi când rugăciunile noastre nu primesc răspunsul aşteptat. “El Îşi aduce aminte că suntem ţărână” şi ţărâna nu trage spre cer ci spre ţărână. În loc să ne lăsăm doborâţi de oboseală, să ne rugăm şi să stăruim în rugăciune până va crede El de cuviinţă să ne trimită izbăvirea pe care o socoteşte cea mai bună pentru noi. Cât de adevărat este că Dumnezeu nu este refractar de a răspunde cererilor noastre, ca judecătorul nedrept faţă de văduva săracă. Este trist că foarte puţini Îl cunosc bine pe Tatăl nostru ca să-şi dea seama că noi nu îl deranjăm, nici nu-L obosim când venim mereu înaintea Lui cu problemele noastre. Este adevărat, după cum este şi scris, că “o nădejde amânată îmbolnăveşte inima”, dar îmbolnăveşte numai inima celor care nu aşteaptă pe Domnul. Uneori suntem atât de istoviţi, încât suntem gata să renunţăm de a mai nădăjdui că vom primi izbăvire, şi ascultare la rugăciunile noastre stăruitoare. Se ştie că până la urmă văduva din pilda judecătorului nedrept (Luca 18:1-8) a primit ce a cerut, cel puţin pentru că a refuzat să renunţe la nădejdea că va fi ascultată. Dumnezeu nu vrea să obosim, să fim istoviţi şi nu ne va lăsa să ajungem fără vigoare şi desnădăjduiţi. El ne-a dat soluţia preţioasă împotriva oboselei sufleteşti. “Cei ce se încred în Domnul (cei ce-L aşteaptă) umblă şi nu sunt extenuaţi” (vs. 31). “Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi va fi al vostru” (Marcu 11:24). Singurul lucru pe care-l avem de făcut este să-L lăudăm şi să aşteptăm împlinirea promisiunilor Lui în viaţa noastră. Răbdarea credinţei este aceea care aşteaptă să vadă că nu ne-am încrezut degeaba şi că Dumnezeu este credincios făgăduinţelor făcute. Psalmistul David, care a trecut prin experienţe extenuante şi descurajatoare a spus: “O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii” (Ps. 27:13) şi aceasta l-a întărit ca să nu cadă în deznădejde. Să nu ne lăsăm descurajaţi din pricina împrejurărilor prin care trecem ci să credem în Acela despre care Pavel spunea: “Ştiu în cine am crezut!”. Dumnezeu ne pregăteşte pentru cer, tăindu-ne puţin câte puţin, legăturile care ne mai leagă de pământ, ca fii ai lui Adam. Oboseala şi descurajarea sunt legate de ţărâna din noi, dar nădejdea pe care a pus-o Dumnezeu în inimile noastre, ne ridică oridecâte ori cădem de oboseală şi ne aduce aminte de Cuvântul care spune că:”… suferinţele din timpul de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare”. Cineva spunea: “Domnul nu este o asigurare că vom fi scutiţi de necazuri, dar este o desăvârşită asigurare în necazuri, El însuşi fiind cu noi în ele.

*

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

Urmați dar pilda Lui DUMNEZEU ca niște copii prea iubiți . Trăiți în dragoste, după cum și HRISTOS ne-a iubit, și S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos și ca o jertfă de bun miros Lui DUMNEZEU.

Efes. 5:1-2

Ce vorbe mărețe! Ce desăvârșită este lucrarea Lui Hristos. Odinioară eram foarte departe de Dumnezeu, iar acum suntem aduși atât de aproape de El încât suntem făcuți copii ai Săi prea iubiți. „Voi fiți desăvârșiți după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Mat. 5.48). Dar CUM este posibil acest lucru? Harul Lui Dumnezeu a pregătit totul. Noi stăm în fața Lui Dumnezeu ca şi copiii Săi prea iubiți și suntem părtași ai naturii dumnezeiești. Starea normală a unui copil față de tatăl este aceea de a face ceea ce face și părintele său. Dacă umblăm cu Dumnezeu, umblăm în dragoste, căci El este dragostea. Această dragoste o vedem arătată în Hristos. El a părăsit cerul, S-a lepădat pe Sine Însuși pentru a Se jertfi în locul nostru, ca dar al Lui Dumnezeu și ca jertfă de ardere de tot. De aceea apostolul Pavel spune: „Trăiți în dragoste după cum și Hristos ne-a iubit.” Dragostea Lui Hristos trebuie să fie activă în noi, ea trebuie să se arate prin noi. Dumnezeu pune mare preț ca noi în viața de toate zilele să fim o mărturie vie în umblarea noastră practică. Domnul Isus este modelul nostru desăvârșit, întotdeauna El a făcut voia Tatălui. Totodată El a arătat o adâncă milă pentru fiii oamenilor. El a făcut bine oricui și în orice loc și nu a bruscat pe nimeni. El era Lumina care a venit în lume ca să lumineze pe orice om. Totodată El era îndurarea desăvârșită.

Indurarea și dragostea către oameni are izvorul în Fiul Omului. Deci avem în toate o pildă plină de slavă în El, și tot prin El avem puterea de a traduce în practică lucrurile sfinte așa cum a făcut și Marele nostru Mântuitor. Să privim țintă la El și vom deveni asemenea Lui.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

6 OCTOMBRIE

Doamne, ce minunat este să mă gândesc la Tine! Dar oare când inima mea doritoare va fi acaparată întru totul de Tine? Parcă sunt paralizat de propria mea micime şi îngustime şi păcătoşenie.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

6 OCTOMBRIE

FELUL ÎN CARE SUNTEM CĂLĂUZIŢI

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul.

Ioan 16:13

Adevărul este ca o peşteră foarte mare în care noi dorim să intrăm, dar pe care nu suntem în stare s-o traversăm singuri. Ea este clară şi luminoasă la intrare, dar dacă voim să pătrundem mai departe şi să cercetăm ascunzişurile ei, ne trebuie o călăuză, fără de care ne putem pierde. Duhul Sfânt care cunoaşte foarte bine tot adevărul, el este această călăuză, este rânduit să îl conducă pe orice credincios adevărat, atât de departe cât poate el pricepe, să-l ducă dintr-o încăpere în alta ca să înveţe să cunoască lucrurile adânci ale lui Dumnezeu şi sa-i descopere toate lucrurile ascunse.Ce mare făgăduinţă pentru sufletul care cercetează smerit! Noi dorim să cunoaştem adevărul şi să ne adâncim în el. Ne dăm seama că suntem supuşi greşelii şi că avem nevoie grabnică să fim călăuziţi. Să ne bucurăm dar de faptul că Duhul Sfânt a venit să rămână cu noi. El vrea să ne slujească de călăuză şi noi primim cu bucurie călăuzirea Lui. Dorim „tot adevărul”, ca să nu ne clătinam în vreo parte. Să nu nesocotim nici o fărâmă din descoperirea Duhului Sfânt, ca să nu pierdem o binecuvântare şi să cădem în păcat. Duhul Lui Dumnezeu ne-a fost dat ca să ne călăuzească în tot adevărul şi ca noi, cu inimile supuse, să ascultăm Cuvântul Lui Dumnezeu şi să-i urmăm îndrumările.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

6 OCTOMBRIE

«Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!» ROMANI 7:19

Nu te recunoşti în acest verset? Vrei cu tot dinadinsul să te lupți din răsputeri să-ţi birui furia, pasiunile întunecate, păcatele, şi totuşi nu reuşeşti. De ce oare? Pentru că predarea ta nu este totală. «Da».spui tu, «vreau să trăiesc cu tot ce am şi cu tot ce sunt pentru Isus, dar nu am putere». Dragul meu, Dumnezeu nu aşteaptă putere din partea ta, dimpotrivă! A-L urma pe Isus nu te face pe tine mai puternic; vei rămâne fară doar şi poate la fel de slab ca înainte. Şi totuşi este posibil să duci o viaţă de biruinţă, deoarece victoria Lui pe crucea de pe dealul Golgotei este reală. Pe cruce El a strigat: «S-a isprăvit!» (loan 19,30). Oare în momentul în care te-ai hotărât să-L urmezi pe Domnul, ai fost umplut cu putere? Nu, nu a fost deloc aşa. Tu ai rămas la fel de slab ca mai înainte, poate chiar mai slab. Dar prin decizia şi predarea ta totală în mâna Lui se declanşează o putere spirituală pe care nu tu o ai, dar care îţi stă deplin la dispoziţie. In spatele slăbiciunii şi nevredniciei tale stă întreaga putere de biruinţă a Lui Isus Hristos. Nu te uita la poverile care te apasă, ci abandonează-te în braţele Sale puternice!

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Marţi  6  Octombrie

Şi acum, temeţi‑vă de Domnul şi slujiţi‑I cu integritate şi în adevăr şi îndepărtaţi dumnezeii cărora le‑au slujit părinţii voştri dincolo de râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului. Şi dacă este rău în ochii voştri să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le‑au slujit părinţii voştri care erau dincolo de râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar eu şi casa mea vom sluji Domnului. 

   Iosua 24:14,15

Iosua (18)

În capitolul 24, Iosua rosteşte un discurs final foarte solemn înaintea poporului său, Israel, în special înaintea conducătorilor. El începe prin prezentarea pe scurt a istoriei lor de până atunci. Găsim aici lucruri care nu sunt menţionate în Geneza; de exemplu, că Terah, tatăl lui Avraam, alături de alţi predecesori ai lui, era închinător la idoli. Chemarea lui Avraam şi felul cum descendenţii săi au ajuns să trăiască în Egipt sunt prezentate pe scurt, la fel ca şi eliberarea din robie a lui Israel. Cuvintele „aţi locuit în pustie timp îndelungat“ sunt sumarul celor patruzeci de ani petrecuţi în pustie. Dumnezeu însă intră în mai multe detalii cu privire la cucerirea Canaanului. Vedem aici că Dumnezeu a folosit viespi pentru a‑i alunga pe canaaniţi şi că această cucerire nu a fost rezultatul săbiilor şi al arcurilor israeliţilor. Dumnezeu luptase pentru Israel!

Această prezentare solemnă este urmată de un îndemn: „Temeţi‑vă de Domnul şi slujiţi‑I cu integritate şi în adevăr“. Însă, dacă doreau să facă acest lucru, era necesar să lepede dumnezeii falşi la care, în mod evident, unii dintre ei încă se închinau. Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu a fi un Dumnezeu printre alţii – El nu‑Şi va împărţi gloria cu nimic şi cu nimeni. Acest lucru este la fel de adevărat astăzi ca în zilele lui Iosua.

Orice ar fi ales Israel să facă, poziţia lui Iosua era clară: el şi casa lui aveau să slujească Domnului. Iosua urma să plece curând din această lume, însă îşi crescuse familia în atmosfera cunoaşterii şi a slujirii Domnului. Facă Domnul ca acest lucru să fie adevărat cu privire la noi toţi şi la familiile noastre! ( P. Vedder, Jr.)

*

IZVOARE IN DEŞERT

6 Octombrie

N-a deschis gura deloc.

(Isaia 53:7)

Ce har ni se cere când suntem înţeleşi greşit, şi totuşi ne purtăm corect, sau când suntem judecaţi cu asprime, dar primim aceasta cu sfântă blândeţe! Nimic nu testează mai bine caracterul nostru de creştin decât atunci când se spune ceva rău despre noi.

Acest tip de test al zdrobirii este ceea ce arată dacă suntem aur solid sau doar metal placat cu aur. Dacă măcar am putea vedea binecuvântările care sunt ascunse în încercările noastre, am spune ca David, când l-a blestemat Şimei: „Lăsaţi-l să blesteme… Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi“ (2 Samuel 16:11-12).

Unii creştini se întorc uşor de la măreţia chemării vieţii lor, urmărindu-şi în schimb motivele de nemulţumire şi vrăjmaşii. În cele din urmă îşi transformă vieţile într-un mic vârtej de ostilităţi. Aceasta îmi aminteşte de încercarea mea de a mă ocupa de cuibul unei viespi. Poate că eşti în stare să împrăştii viespile, dar vei fi probabil înţepat îngrozitor şi nu vei primi nimic pentru durerea ta, pentru că mierea lor n-are valoare.Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască mai mult din Duhul Lui Hristos, care: „când era batjocorit, nu răspundea cu  batjocuri;  ci  Se  supunea  dreptului  Judecător“  (1 Petru 2:23). „Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre“ (Evrei 12:3).                 A.B. Simpson

Pentru tine El a mers pe drumul calvarului,
El a fost aspru bătut, având capul plecat în umilinţă.
El a cunoscut cele mai adânci suferinţe, dureri şi întristări,
El a cunoscut îndelunga răbdare fără nici o uşurare,
El a luat toată amărăciunea din cupa adâncă a morţii,
El nu a păstrat nici o picătură de sânge, ci şi le-a dat pe toate.
Da, pentru tine şi pentru mine, El a câştigat bătălia
Ca să ne ducă la glorie, pe tărâmuri de lumină.

 

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

6 octombrie

Text: Isaia 6:1-8

DE LA ZDROBIRE LA BINECUVÂNTARE

Vai de mine, Sunt pierdut… am văzut cu ochii mei pe împăratul, Domnul oştirilor! 

  Isaia 6:5

Scriitorul de literatură devoţională F.W. Boreham din Noua Zeelandă, a auzit cântând o fată frumoasă un cântec minunat. Cu toate acestea, el a avut un sentiment ciudat de nemulţumire, după ce cântecul s-a terminat. Un prieten de-al său care a avut un sentiment similar şi a încercat să afle ceea ce lipsea cântecului, a comentat: „Intr-o zi inima îi va fi zdrobită, şi dacă o vei auzi cântând atunci vei fi mulţumit”. Ceea ce voia să spună era că suferinţele vor putea da o adâncime vieţii ei care îi va schimba minunata performanţă într-o experienţă adânc mişcătoare.In Scriptură, zdrobirea este adeseori premergătoare binecuvântării. După ce lui Iacov i s-a frânt coapsa şi a rămas olog, Dumnezeu i-a schimbat numele în Israel, care înseamnă: „prinţul lui Dumnezeu” (Genesa 32:28). Când Isaia L-a văzut pe Domnul „plin de mărirea Lui”, el fost umilit de condiţia extrem de păcătoasă în care se afla. O singură privire asupra sfinţeniei Lui Dumnezeu l-a despuiat de toată mândria. Prima dată a fost zdrobit, apoi a fost în măsură să răspundă chemării lui Dumnezeu pentru slujbă.În Noul Testament, Pavel a spus: „De aceea mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea Lui Cristos să rămână în mine… căci, când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9, 10). Si pentru că trupul Domnului a fost frânt şi sângele Lui a fost vărsat la Calvar, curg binecuvântările purificatoare spre viaţa ta şi a mea.Permite oare Dumnezeu ca în viaţa ta să fie anumite greutăţi, chiar acum? Hotărăşte-te să nu te laşi înfrânt de ele. Încrede-te în El. Lasă-L să transforme zdrobirea ta în binecuvântare.                              P.R.V.

O inimă zdrobită poate da viaţă;
Din adâncul ei frumseţi se vor ivi;
Iar când ea se dă deplin pentru lsus,
Iubirea Lui prin ea va străluci. – D.J.D.

 Înainte de-a fi folosit din plin de Dumnezeu, va trebui poate să fii rănit adânc

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

6 Octombrie

2 Cronici 11.1-23

Divizarea lui Israel în două împărăţii a fost o judecată din partea Lui Dumnezeu. Este deci o pierdere de timp pregătirea a o sută optzeci de mii de oameni aleşi, „pentru a răsturna” situaţia. Roboam, avertizat de omul Lui Dum­nezeu, renunţă la ideea sa. îşi concentrează forţele ca să construiască cetăţi de apărare în scopul asigurării protecţiei şi a resurselor de hrană pentru mica lui împărăţie.În ceea ce-l priveşte, Ieroboam nu rămâne inactiv, dar ce dureros că el acţionează într-un alt sens! Temându-se ca nu cumva să-şi piardă influenţa dacă le va mai permite alor lui să meargă la sărbătorile din Ierusalim, stabileşte un cult naţional idolatru, dezgustător în ochii Lui Dumnezeu. Atunci preoţii şi leviţii din cele zece seminţii îşi arată ata­şamentul lor pentru Domnul şi pentru poruncile Lui. Pără­sind ţara mânjită, ei merg să se stabilească în Iuda, pre­ferând să abandoneze tot ce aveau, decât să rămână aso­ciaţi cu păcatul. Ce mulţi sunt credincioşii care au făcut acelaşi lucru, din supunere faţă de Domnul!Încurajaţi de exemplul acestor leviţi, alţi credincioşi aparţinând acestor zece seminţii, probabil fără să-şi pără­sească definitiv cetăţile, încep să se suie de atunci la Ierusalim, pentru a aduce acolo jertfe după Cuvânt.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-OCTOMBRIE 2015

 NU MAI ÎNCERCA SĂ-I DAI SFATURI LUI DUMNEZEU

„Căile voastre nu sunt căile Mele”

Isaia 55:8

Faci tu ceea ce crezi că este voia Lui Dumnezeu în viaţa ta şi, cu toate acestea, lucrurile nu se petrec aşa cum te-ai aşteptat? Dumnezeu are o perspectivă diferită, o perspectivă mai bună. E bine să-I pui întrebări, dar nu să te îndoieşti de El sau să-I dai sfaturi. În Cuvântul Său El spune: „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele”. Când Dumnezeu i-a spus lui Moise că-i va scoate pe evrei din Egipt, Moise L-a crezut întru totul. Dar lucrurile nu au decurs aşa cum a anticipat, întrucât, pentru o vreme, Faraon le-a făcut viaţa şi mai amară. Aşa că, în loc să devină erou, Moise a trecut printr-o perioadă de critici şi neînţelegeri. Mai târziu, când alte lucruri nu s-au petrecut aşa cum se aştepta, Moise s-a descurajat şi s-a plâns: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?” (Exod 5:22). Moise nu a înţeles rezultatul ascultării Lui de Dumnezeu, pentru că El nu i-a spus exact cum se vor desfăşura lucrurile. De obicei, frustrările noastre nu prea au de-a face cu ceea ce face sau nu face Dumnezeu, ci cu înţelegerea noastră greşită a ceea ce credem că ar trebui să facă El. Când vrei sau încerci să-L analizezi pe Dumnezeu, ajungi de fiecare dată să fii frustrat. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea” (Ioan 13:7). Numai când priveşti în urmă înţelegi cum te-a călăuzit Domnul. El se pricepe cel mai bine la ceea ce face şi Scriptura dovedeşte asta. Aşa că, încrede-te în Dumnezeu şi nu încerca să-I dai sfaturi.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 6 Octombrie 2015

V-am scris aceste lucruri, ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică.

1 Ioan 5.13

Totul sau nimic

Mulți oameni recunosc valoarea morală a învățăturii Mântuitorului. Ei văd în Isus un om înțelept și un profet, dar alungă gândul că El este Fiul Lui Dumnezeu.Când era pe pământ, Isus a arătat cu claritate că este Fiul Lui Dumnezeu. El chiar a confirmat acest adevăr, cu toate că știa că afirmația Sa că este Fiul Lui Dumnezeu Îl va duce la răstignire. Scriptura nu vorbește cu jumătăți de măsură cu privire la Hristos. La El este vorba de tot sau nimic.Totul: În final nu este vorba de a crede numai învățăturile Domnului, ci a crede că Fiul Lui Dumnezeu ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși la cruce pentru noi. Numai această jertfă unică a putut să ne împace cu Dumnezeu și să ne pună în relație cu El: și anume, în relația de copii cu Tatăl lor.Nimic: Dacă vrem să admirăm numai învățăturile Mântuitorului fără să credem că El este Fiul Lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru noi, atunci nu rămânem decât cu o morală creștină care nu poate salva pe nimeni.Fiecare în parte trebuie să recunoască valoarea nemărginită a lucrării Fiului Lui Dumnezeu!

Sursa: Meditații din 14 Calendare primite prin Email

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s