C.H. Spurgeon: TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU – Noiembrie

1 Noiembrie: PERFECŢIUNE ŞI PĂSTRARE

Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta. – 1 Tesaloniceni 5.24

Ce va face El? El ne va sfinţi în întregime. El va face lucrarea Sa de curăţire, până când noi vom fi desăvârşiţi din toate punctele de vedere. El vrea să păstreze „tot ce este în noi, duh, suflet şi trup, neprihănite până la venirea Domnului nostru Isus Cristos”. El nu va îngădui să cădem din har, nici să cădem sub stăpânirea păcatului. Ce favoare măreaţă! Să-L preamărim pe Cel ce ne dă aceste daruri nemeritate.

Ai o gândire săracă cu privire la Dumnezeu?

Ridicaţi-vă ochii în sus si priviţi! Cine a făcut aceste lucruri?

Isaia 40:26

Poporul lui Dumnezeu din zilele lui Isaia a ajuns să aibă o gândire săracă prin faptul că privea la idoli; Isaia l-a făcut să se uite în sus, la ceruri, adică l-a făcut să înceapă să-şi folosească în mod corect gândirea. Pentru un sfânt, natura este sacră.

Ca un “frate… în nenorocire”

Am ridicat din mijlocul poporului un tânar.

 Psalmi 89:19

 De ce a fost Christos „ridicat din mijlocul poporului”? Vorbeste, inimă, fiindcă gândurile inimii sunt cele mai bune. Nu cumva din cauză că a dorit să fie Fratele nostru prin binecuvântata legatură a sângelui vărsat? O, ce relatie există între Christos si credincios! Credinciosul poate spune „am un Frate în ceruri. Poate că sunt sărac, dar am un Frate care este Rege si El este bogat. Va îngădui să fiu în nevoie si va rămâne linistit pe tron? O, nu! El mă iubeste; este “Fratele meu”.

Credinciosule, poarta aceste gânduri ca pe un colier pretios atârnat de gâtul memoriei tale. Ca pe un inel de aur, pune-le pe degetul amintirii și folosește-le ca sigiliu al lui Dumnezeu, semnând cererile credinței tale cu încrederea succesului

Convertirea continuă

„Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu și nu vă veţi face ca nişte copilaşi…“

Matei 18:3

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la convertirea noastră iniţială, dar noi trebuie să ne convertim continuu, în toate zilele vieţii noastre, trebuie să ne întoarcem mereu la Dumnezeu ca nişte copilaşi. Dacă ne încredem în înţelepciunea noastră în loc să ne încredem în Dumnezeu, vom da naştere unor consecinţe pentru care Dumnezeu ne va trage la răspundere. De îndată ce trupurile noastre ajung în situaţii noi, prin providenţa lui Dumnezeu, trebuie să avem grijă ca viaţa noastră naturală să se supună călăuzirii Duhului lui Dumnezeu. Faptul că am făcut aceasta o dată nu este o dovadă că o vom face din nou.

“Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”

“Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.”

Evanghelia lui Ioan, 9:39

Ioan 9

1. Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere.

2. Ucenicii Lui L-au întrebat: “Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”

3. Isus a răspuns: “N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

4. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.

5. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”

Acum crezi?

<<„De aceea credem…” „Acum credeţi? ” le-a răspuns Isus.>>

Ioan 16:30-31

„Acum credem.” Dar Isus îi întreabă: „Credeţi?… lată că vine ceasul când… Mă veţi lăsa singur“. Mulţi lucrători creştini L-au lăsat pe Isus Cristos singur şi au intrat în lucrare dintr-un sentiment al datoriei sau dintr-un sentiment al necesităţii izvorât din propria lor gândire. Motivul pentru care facem acest lucru este absenţa vieţii de înviere a lui Isus. Sufletul nostru a pierdut legătura strânsă cu Dumnezeu

Luptă-te după reguli!

«Luptă-te lupta cea bună a credinţei.»

1 Timotei, 6.12 

Puţini înţeleg şi luptă lupta bună a credinţei 

Marea majoritate a credincioşilor luptă, dar nu o fac bine. Apostolul Pavel precizează: «Şi cine luptă la jocuri nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli» (2 Tim. 2,5). Nu faptul că luptăm este important, ci felul în care o facem.

Să lupţi bine înseamnă să fii

Împotriviți-vă păcatului!

„Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.”

Matei, 5.29-30

Distrugeți orice capăt de pod

Medităm astăzi la un cuvânt care a fost subiectul multor controverse între oameni de-a lungul veacurilor. Căci unii, luând cuvântul mot à mot, s-au mutilat rămânând fără un ochi sau fără o mână, sperând că astfel se vor sfinți tot mai mult și vor fi tot mai plăcuți Domnului, dar făcând așa, nu au scăpat de păcat. Pe de altă parte, Domnul Isus nu a dorit să spună că aceasta e calea de a te apropia mai mult de Dumnezeu, căci faptele bune în care trebuie să umble  cel credincios sunt o consecință a faptului că el a scăpat deja  de omul cel vechi și păcătos.

Prin cuvântul Său, Domnul Isus aduce o învățătură mult mai adâncă, El vine cu o vorbire care nu se referă la percepțiile imediate-trupești, ci la cele spirituale, ascunse.

ZIUA CINCIZECIMII – PART (2)

Lucrarea lui Dumnezeu

Făgăduințe
Unitate
Diversitate
Putere

E cunoscut faptul că  noi, protestanții evanghelici, avem această slăbiciune: ne place să despicăm firul în patru.

Însă în vremea Cincizecimii erau unii oameni cărora le plăcea să simplifice totul și să aibă o explicație la toate lucrurile și ei au zis:

Ceea ce vedem nu e altceva decât faptul că oamenii aceștia pe care-i vedem și-i auzim “Sunt plini de must!” – băutura li s-a urcat la cap! (Fapte, 2.13)

Acei oameni au dat cea mai la îndemână explicație  și totodată și cea mai  convenabilă pentru atitudinea lor batjocoritoare și lipsită de credință în Dumnezeu.

Un detaliu al Cuvântului…

Sursa: http://www.21st-century-christianity.com/You-Count.html

“Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii”

Epistola către Evrei, 4.12

.

Dwight L. Moody (1837-1899), originar din Northfield, Massachusetts, stabilit  de la 17 ani în Boston, avea obiceiul de a-L mărturisi pe Domnul în fiecare zi, cel puțin unei persoane care încă nu s-a împăcat cu Dumnezeu, deci unui vrăjmaș.  Dar într-una din  seri venise ora pentru odinna de peste noapte și se afla deja întins în pat când și-a amintit că nu și-a onorat Domnul în acea zi, privind mărturisirea Lui. Îndată s-a îmbrăcat și a avut o rugăminte Domnului: “Doamne Isuse, Te rog scoate-mi în cale un om rău, care încă nu Te cunoaște, ca să-i pot mărturisi iubirea Ta.”