CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU FIECARE ZI- de Ch. H. SPURGEON (Octombrie)

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

O MEDITAȚIE PENTRU FIECARE ZI

1 Octombrie
UN LEGĂMÂNT DE CARE EL ÎŞI ADUCE AMINTE

El a dat hrană celor ce se tem de El; El îşi aduce aminte pururea de legământul Lui.  – Psalmul 111.5

Cei ce se tem de Dumnezeu, nu se tem de lipsuri. Ani îndelungaţi Dumnezeu a găsit totdeauna cu ce să îi hrănească pe copiii Săi, fie în pustie, fie la pârâul Cherit sau în timpul robiei, ca şi în timpul foametei.

În mijlocul unei mulţimi de lucruri mărunte

…prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări. 

2 Corinteni 6:4

Este nevoie de harul Celui Atotputernic pentru a face pasul următor atunci când nu ai nici viziune, nici cine să te privească. Pasul următor în devotamentul faţă de El, pasul următor in studiu, in citire, in îndatoririle casnice; pasul următor pentru a-ţi face datoria, atunci când nu ai nici o viziune din partea lui Dumnezeu, nici un entuziasm şi nici un spectator.

Pentru a face acel pas este nevoie de mult mai mult har de la Dumnezeu, de o apelare mult mai conştientă la El, decât este nevoie pentru a predica Evanghelia.

Este acest lucru adevărat şi pentru mine?

„Dar eu nu țin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă.”

Fapte 20:24

Este mai uşor să-I slujeşti lui Dum nezeu fără să ai o viziune, să lucrezi pentru Dumnezeu fără să ai o chemare, pentru că atunci nu eşti neliniştit din cauza cerinţelor Lui; călăuza ta va fi gândirea ta naturală, poleită cu un strat de sentimente creştine. Vei fi mai pros­per şi plin de succes, mai liniştit, dacă nu eşti conştient de chemarea lui Dumnezeu.

Dar dacă primeşti o însărcinare de la Isus Cristos, gândul la

Experienta sau revelatie?

“Şi noi am primit… Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.“

1 Corinteni 2:12

Realitatea este Răscumpărarea, nu experienţa mea despre răscum­părare, dar Răscumpărarea nu are nici o semnificaţie pentru mine cât timp nu o experimentez conştient în viaţă. Atunci când sunt născut din nou, Duhul lui Dumnezeu mă trece dincolo de mine însumi şi de experienţele mele şi mă face să mă identific cu Isus Cristos. Dacă rămân doar cu experienţele mele, rămân cu ceva ce nu este rezultatul Răscumpărării. Dovada și experienţele mele sunt rezultatul Răscumpărării, este faptul că ele mă duc întotdeauna dincolo de mine însumi, până când nu mai dau nici o atenţie experienţelor ca bază a realităţii, ci numai realităţii însăşi care a produs experienţele. Experienţele mele nu au nici o valoare decât dacă ele mă ţin lângă Sursă, care este Isus Cristos.

Cuvântul Tău este adevărul.

Ioan 17   

1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: “Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

2. după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Ajutor pentru cei cu incertitudini, de tipul lui Vasile Tomoiagă

Suficiența – o problemă vitală

Sațietatea e o stare de cumpătare, de dreptate și de evlavie, la care este chemat să adere creștinul. Normalitatea în creștinism este cumpătarea, echilibrul, sațietatea, a te mulțumi cu strictul necesar pentru trup, pe de o parte. Dar, cu totul altfel stau lucrurile în domeniul spiritual, unde trebuie să avem vasul nostru plin până la refuz, pentru a da înafară râuri de apă vie de care trebuie să fim umpluți. Și, într-un fel, nici nu mai este loc pentru alte surse sau resurse.

Suficiența –  este, de asemenea, o stare care trebuie să ne cumpănească viața de creștini; se impune creștinului să fie vigilent, el trebuie să fie ghidat de Duhul și de Cuvântul Sfânt al Bibliei.

Seminar despre “piatra de poticnire” (1)

Cheia credinței creștine  este Isus Hristos

Fără Isus Hristos nu ai nimic de-a face cu creștinismul și  nici o speranță pentru iertarea păcatelor și o viață veșnică cu Dumnezeu.

Evreii – poporul Israel –  sunt încă numeric prea puțini creștini. Cu ei s-a împlinit Cuvântul din Scripturi care spune:

•   “Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit.” (Romani, 11.25-26)

• Pentru ce? Pentru ca Israel n-a cautat-o prin credinta, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire dupa cum este scris: “Iata ca pun in Sion o Piatra de poticnire si o Stanca de cadere: si cine crede in El nu va fi dat de rusine.” (Rom.9:32-33

Omul temător de Dumnezeu

“Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”

Evanghelia lui Matei, 5.8

.

Salutar este faptul că Constituția multor țări prevede în mod clar și idubitabil dreptul omului de a urmări și căuta fericirea, căci aceasta este într-adevăr una dintre căutarile fundamentale ale ființei umane de-a lungul veacurilor. Doar că, în multe situații concrete, în România sau America, de pildă, această prevedere a ajuns să fie maculatură pentru unii gânditori contemporani.

Omul are în el sădită această dorință de a înseta după fericire, cerință care însă nu poate fi împlinită cu ușurință. E bine de știut că toate își au vremea lor, cum zice  înțeleptul Solomon.  Întotdeauna oamenii L-au căutat pe Dumnezeu, din instinct,  ca  manifestare a conștiinței. Căci Dumnezeu vine în întâmpinarea celor ce-L caută:”Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia, 29.13)

„Apostolii Domnului Iisus” – Când alegerea divină sfidează orice logică umană

Moto: „Nu erau aleşi pentru ceea ce erau, ci pentru ceea ce aveau să devină.”

.

.

Sunt multe lucrurile care te impresionează, atunci când ai ocazia să călătoreşti prin Ţara Sfântă: locuri pitoreşti, încărcate de atmosfera unei istorii pline desemnificaţie, clima specifică Palestinei, bisericile ridicate în amintirea diferitelor evenimente relatate în Evanghelii. Dar cu siguranţă că pentru un creştin care ajunge pe acele meleaguri, cel mai important lucru îl reprezintă conştientizarea faptului că tot ce s-a scris despre Domnul Isus Hristos reprezintă o realitate palpabilă.

.

Din acest punct de vedere, putem spune că mărturiile trecutului biblic se

constituie asemenea unei Evanghelii inscripţionate în vestigiile care ne-au mai

rămas din acea epocă, în geografia pământului ce a fost martorul vieţii

Mântuitorului şi în mulţimea de oameni care într-o formă sau alta, conservă

spiritul celor care au locuit dintotdeauna, acolo. Nimeni nu va putea spune

vreodată, după ce a călătorit în Ţara Sfântă, că nu a fost atins de imaginea

Celui numit Isus din Nazaret.

.

„Oameni obişnuiţi, cu o chemare neobişnuită”

.

O astfel de experienţă a trăit şi Petru Lascău, pastorul bisericii Agape din

statul Arizona, care ne oferă ocazia de a medita mai profund asupra puterii

Evangheliei răscumpărătoare, realizând portretele celor 12 apostoli

Ce te satură?

“căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”

Evanghelia lui Ioan, 6.33

“mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!”

Hagai, 1.6

 

 Înmulțirea pâinilor. Isus umblă pe Mare. Pâinea vieții.

Evanghelia lui Ioan, 6 

Omul caută permanent să-și astâmpere  și să-și sature ceva ce aparține  ființei sale, foamea și setea ca hrană pentru trup, sau să  umple golurile și aspirațiile  sufletului  său.

Cineva neîncercat ar crede că o anumită mâncare sau băutură, o vacanță într-o zonă exotică, poate o casă după dorințele sale, un telefon sau o tabletă de ultima generație, sau căsătoria, copilul pe care nu-l are încă, timpul de odihnă care-i lipsește,  ceva de felul acesta îi va satura așteptările pentru care tânjește cu nesaț. Sau poate a avea cărțile care-i lipsesc, lucrările de artă pe care le dorește, poate a fi un Eminescu sau un Picasso sau un Brâncuși, i-ar  satisface aspirațiile, dar în mod sigur că nu.