Evanghelia după Ioan- capitolul 1

Ioan 1

1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

2. El era la început cu Dumnezeu.

3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

Jurnal dintr-o țară depărtată (20)

Teofil Ciortuz

„…toţi bărbaţii de seamă s-au strâns şi l-au urmat.” (2 Samuel 20:14)

Anul trecut, împreună cu bărbații din biserică, am studiat patru cărți (scurte, este adevărat) din Noul Testament: Filimon, 2 Ioan, 3 Ioan și Iacov, și două din Vechiul Testament: Rut și Neemia. Cartea Rut am studiat-o, separat, și cu un grup de femei.

Anul acesta am studiat, până acum, Iona, Ezra și Hagai. Urmează Estera și Zaharia și altele după aceea. Aseară am terminat studiul din Ezra. Cartea Estera o vom studia și împreună cu grupul de femei, separat de cel al bărbaților.

În mijlocul unei mulţimi de lucruri mărunte

6 Martie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

În mijlocul unei mulţimi de lucruri mărunte

…prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări.

 2 Corinteni 6:4

Este nevoie de harul Celui Atotputernic pentru a face pasul următor atunci când nu ai nici viziune, nici cine să te privească – pasul următor în devotamentul faţă de El, pasul următor in studiu, in citire, in îndatoririle casnice; pasul următor pentru a-ţi face datoria, atunci când nu ai nici o viziune din partea lui Dumnezeu, nici un entuziasm şi nici un spectator. Pentru a face acel pas este nevoie de mult mai mult har de la Dumnezeu, de o apelare mult mai conştientă la El, decât este nevoie pentru a predica Evanghelia.

Constrângerea chemării

2 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS

Constrângerea chemării

Vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia!

1 Corinteni 9:16

Ai grijă să nu-ţi astupi urechile la chemarea lui Dumnezeu. Orice om mântuit este chemat să mărturisească despre mântuirea lui; dar aceasta nu înseamnă chemarea la predicare, ci este doar o ilustrare care poate fi folosită în predicare. Pavel vorbea despre durerea lăuntrică pe care o producea în el constrângerea de a predica Evanghelia.

“Cei mai mulţi martiri creştini au fost în secolul XX”

Într-o cunoscută carte, numită „Cetatea lui Dumnezeu”, Sfântul Augustin de Hippo ilustra prin intermediul unor simboluri deosebit de plastice, lupta dintre biserica lui Hristos şi lume. Astfel, folosind metafora cetăţilor, Sfântul Augustin asocia biserica lui Isus Hristos conceptului de cetate a lui Dumnezeu aflată în opoziţie şi luptă continuă cu cetatea acestei lumi. Această frumoasă ilustraţie avea să fie admirabil dezvoltată multe secole mai târziu de către predicatorul John Bunyan în două cărţi monumentale, „Călătoria creştinului” şi „Războiul sfânt”.

„Biserica în asediu”

Nu putem decât să ne bucurăm aşadar, că utilizarea acestor metafore fundamentale pentru înţelegerea luptei spirituale ce se poartă de peste două mii de ani sunt folosite şi pentru a ilustra evoluţia bisericii din România în perioada comunistă şi după aceea. Acest lucru îl avem foarte bine evidenţiat în cartea „Biserica în asediu”, scrisă de Petru Lascău, pastorul bisericii “Agape” din Glendale, Arizona (www.agapearizona.com).

Vino şi adună spice de pe câmpul făgăduinţei.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A LUNII AUGUST

 de CHARLES H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere.

Rut 2:2

Creştin trist şi descurajat, vino şi adună spice de pe câmpul făgăduinţei. Aici este belşug de făgăduinţe preţioase, care îţi împlinesc toate nevoile. Ia-o pe aceasta: „trestia frântă n-o va zdrobi, si mucul care arde încă, nu-l va stinge” (Isaia 42:3). Se potriveşte cu cazul tău? O trestie slabă şi neajutorată; o trestie frântă, din care nu se mai poate cânta; o trestie mai slabă decât slăbiciunea; o trestie neînsemnată şi totuşi, El nu te va zdrobi.

Mărturisiți-vă păcatele

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii ca să fiţi vindecaţi.

Iacov 5:16

Dacă cineva nu este eliberat de păcat, este bine dacă se roagă mai mulţi cu el împreună. Citim în Cuvântul DOMNULUI: ”Au venit şi şi-au mărturisit păcatele.” Sunt mulţi care cred că se poate ocoli mărturisirea păcatelor. Nu vreau să spun cu aceasta ca fiecare păcat să fie mărturisit înaintea oamenilor, dar mărturisirea acelora despre care nu vorbim cu plăcere, este biblică, aşa cum citim în 1 Ioan 1:9: ”Dacă ne mărturisim păcatele El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Cine nu se bucură de aceasta? Avem nevoie de a fi curăţiţi. Fiecare nelegiuire este un păcat.

Ai o gândire săracă cu privire la Dumnezeu?

Ridicaţi-vă ochii în sus si priviţi!
Cine a făcut aceste lucruri?

Isaia 40:26

Meditație de Oswald Chambers – (10 Februarie)

Poporul lui Dumnezeu din zilele lui Isaia a ajuns să aibă o gândire săracă prin faptul că privea la idoli; Isaia l-a făcut să se uite în sus, la ceruri, adică l-a făcut să înceapă să-şi folosească în mod corect gândirea.

Cine este Isus, Cel născut acum mai bine de 2000 de ani?

1. Cine este Hristos?

Această întrebare este prioritară(Matei 16:15) – cea mai importantă întrebare cu care vei avea de a face.

Evanghelia după Ioan a fost scrisă „ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui” Ioan 20:31).

El a devenit om şi a trăit pe acest pământ puţin peste 30 ani. El a fost declarat nevinovat de către curtea romană, dar totuşi crucificat. După trei zile, El a înviat şi, şase săptămâni mai târziu, s-a înălţat la cer. El va veni din nou, întâi pentru a-i lua cu El pe cei care au crezut în El, şi apoi pentru a judeca lumea şi a-Şi întemeia împărăţia în putere.

Gândul zilei: Poți fi parte a noii generații…

Toţi am ajuns ca nişte necuraţi. –  Isaia 64:6 

Credinciosul este o creaţie nouă. El aparţine unei generaţii sfinte, unui popor special. Duhul lui Dumnezeu este în el, şi, în toate privinţele, este departe de omul firesc.

Totuşi, până la urmă, creştinul este încă un păcătos. Este păcătos din cauza nedesăvârşirii naturii sale, şi va continua să fie aşa până al sfarşitul vieţii sale pământeşti. Degetele înnegrite ale păcatului lasă pete pe hainele noastre albe. Păcatul deteriorează pocăinţa noastră înaintt ca marele Olar să o finiseze pe roată.

Cel mai bun lucru pe cart l-am putea face independent de meritele lui Isus ne măreşti numărul păcatelor. Fiindcă, chiar atunci când suntem curaţi în ochii noştri, suntem, ca şi cerurile, necuraţi în ochii lui Dumnezeu (vezi Iov 15:15).