Oswald CHAMBERS: Predestinarea misionarului

“Şi acum, Domnul vorbeşte. El, care m-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu robul Lui.”

Isaia 49:5

Primul lucru care se întâmplă după ce am înţeles alegerea noastră către Dumnezeu, în Isus Cristos, este distrugerea prejudecăţilor noastre, a ideilor noastre înguste şi a patriotismului nostru; suntem transformaţi în nişte slujitori ai scopului lui Dumnezeu.

1MARTIE – Întrebarea directă

Întrebarea directă de Oswald Chambers

„Mă iubeşti?” –  Ioan 21:17

Petru nu mai declară nimic acum (compară cu Matei 26:33-35). Omul natural face afirmaţii şi declaraţii; dragostea personalităţii umane se descoperă doar prin durerea provocată de această întrebare a lui Isus Cristos. Petru Îl iubea pe Isus în felul în care orice om natural iubeşte un om bun. Aceasta este dragostea ce ţine de temperament; ea poate pătrunde adânc în fiinţa omului, dar nu atinge centrul fiinţei.

Ce înseamnă închinarea

Meditație de Oswald Chambers

Şi și-a întins cortul având Belelul la apus și Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului.

Geneza 12:8

Închinarea înseamnă a-i da lui Dumnezeu cel mai bun lucru pe care El ţi l-a dat. Ai grijă ce faci cu lucrul cel mai bun pe care-l ai. Oricând primeşti o binecuvântare de la Dumnezeu, dă-i-o înapoi ca pe un dar al dragostei. Fă-ţi timp să meditezi înaintea lui Dumnezeu şi înapoiază-i binecuvântările într-un act deliberat de închinare. Dacă aduni lucruri pentru tine însuţi, acestea se vor transforma într-un putregai spiritual, aşa cum se întâmpla cu mana când era păstrată. Dumnezeu nu te va lăsa niciodată să păstrezi un lucru spiritual doar pentru tine; trebuie să-i fie înapoiat Lui pentru ca El să-l poată face o binecuvântare pentru alţii.

Secretul consecvenței noastre

Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos.

Galateni 6:14

Când un om se naşte din nou, el devine inconsecvent datorită diverselor simţiri sau a împrejurărilor din viaţa sa, care nu par a avea nici o legătură una cu alta. Apostolul Pavel a avut o consecvenţă puternică şi stabilă înlăuntrul său şi de aceea n-a fost tulburat de­ nici o schimbare a vieţii sale exterioare; el avea rădăcina şi temelia în Dumnezeu.

Apăsarea exterioară

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

25 OCTOMBRIE

M-am făcut tuturor totul, ca oricum să mântuiesc pe unii dintre ei.

1 Corinteni 9:22

Un lucrător creştin trebuie să înveţe cum să fie un om nobil al Lui Dumnezeu în mijlocul unei mulţimi de lucruri lipsite de nobleţe. Nu spune niciodată: „O, dacă aş fi în altă parte!” Toţi oamenii Lui Dumnezeu sunt oameni obişnuiţi, care au fost făcuţi extraordinari prin materialul pe care El li l-a dat. Dacă nu avem materialul potrivit în mintea şi în inima noastră, nu-i vom fi folositori Lui Dumnezeu.

Împăcarea

 

Împăcarea

Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, [Dumnezeu] L-a facut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.

2 Corinteni 5:21 (Biblia Ortodoxă)

Păcatul este o relaţie fundamentală: el nu înseamnă a face rău, ci a fi rău, a avea o independenţă deliberată şi hotărâtă faţă de Dumnezeu.  Creştinismul pune totul pe baza naturii reale, radicale a păcatului.

Locul slujirii

„Acest soi de draci nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”

Marcu 9:29

„Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” Răspunsul se află în relaţia personală cu Isus Hristos. Acest fel de demoni nu poate ieşi decât prin concentrare şi iarăşi concentrare asupra Lui. Putem rămâne pentru totdeauna fară putere, cum au rămas ucenicii în acea situaţie, încercând să facem lucrarea Lui Dumnezeu fără să ne concen­trăm asupra puterii Sale, ci urmând ideile izvorâte din propria noastră natură. Îl defăimăm pe Dumnezeu tocmai prin dorinţa de a lucra pentru El fară să-L cunoaştem pe El. Când ajungi faţă în faţă cu un caz dificil, deşi în exterior nu se întâmplă nimic, totuşi tu ştii că eliberarea va veni, deoarece tu te concentrezi asupra Lui Isus Hristos. Aceasta este direcţia slujirii tale – să veghezi ca să nu se interpună nimic între Isus şi tine. Există ceva între tine şi Isus acum?

În valea umilinţei

„Dacă poţi face ceva, fie-ţi milă de noi şi ajută-ne.”

Marcu 9:22

După fiecare perioadă de exaltare, suntem repede aduşi înapoi la lucrurile obişnuite, aşa cum sunt ele. adică nici frumoase, nici poetice, nici palpitante. Înălţimea muntelui se măsoară prin cenuşiul muncii de rând din vale; dar aici, în vale, este locul unde trebuie să trăim pentru gloria Lui Dumnezeu. Noi vedem gloria Lui pe munte, dar nu acolo trăim pentru gloria Lui. In valea umilinţei descoperim valoarea noastră reală în faţa Lui Dumnezeu, aici se arată credincioşia noastră.

Turnarea apelor satisfacţiei

Dar el n-a vrut s-o bea, ci a turnat-o înaintea Domnului.

2 Samuel 23:16. KJV

Ce a fost pentru tine în ultimul timp ca apa din fântâna Betleemului – dragostea, prietenia, binecuvântarea spirituală? Atunci tu îţi periclitezi sufletul bând din această apă ca să te satisfaci. Dacă bei din ea, n-o poţi turna înaintea Domnului. Nu poţi dedica Domnului lucrul pe care-l doreşti pentru propria ta satisfacţie. Dacă încerci să te satisfaci cu o binecuvântare de la Dumnezeu, ea te va corupe: trebuie să o jertfeşti, să o verși, să faci cu ea ceea ce raţiunea îţi spune că e o risipă absurdă.

Destinat pentru a fi sfânt

„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.”

1 Petru 1:16

Aminteşte-ţi permanent care este scopul vieţii tale. Destinul omului nu este nici fericirea, nici sănătatea, ci sfinţenia. In zilele de astăzi avem mult prea multe dorinţe şi ne risipim în ele; dorinţe bune, nobile şi drepte care poate îşi vor găsi împlinirea, dar pe care Dumnezeu trebuie să le facă să nu mai aibă o aşa mare importanţă pentru noi. Singurul lucru care contează cu adevărat este dacă omul vrea să-L accepte pe Dumnezeul care-l va face sfânt. Oricare ar fi preţul, omul trebuie să aibă o relaţie bună cu Dumnezeu.