„Tatăl meu mă cunoaște”

Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima … și du-mă pe calea cea veșnică!

Psalmul 139:23,24

Un băiețel, al cărui tată lucra într-o mină de cărbuni, stătea într-o seară la poarta minei. Aștepta răbdător ca printre mulții mineri să se ivească și tatăl său. Un bărbat mai în vârstă, care l-a observat, l-a întrebat: „Ce faci aici?” — „Îl aștept pe tata.” — „Dar nu îl poți recunoaște printre așa de mulți bărbați. Toți poartă aceeași cască de protecție și au aceleași fețe negre! Mai bine du-te acasă!” — „Nu, pentru că mă recunoaște el!”, a răspuns micuțul.

Ce răspuns bun! Băiatul era conștient că nu putea să facă nimic, dar nu s-a îndoit de dragostea tatălui său. Nu era posibil ca tatăl lui să-l treacă cu vederea!

Viaţa transformată. Ocazii pierdute! Ce este cu cerul?

Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi. 2 Corinteni 5:17

Viaţa transformata

Cum înţelegi mântuirea sufletului tău? Experimentarea mântuiri înseamnă că în viaţa ta reală lucrurile s-au schimbat radical, că tu nu mai priveşti viaţa aşa cum o făceai înainte. Dorinţele tale sunt noi, lucrurile vechi şi-au pierdut puterea de a te atrage. Una dintre pietrele de încercare ale experienţei mântuirii este următoarea: A schimbat Dumnezeu lucrul care contează pentru tine? Dacă încă tânjeşti după lucrurile vechi, este absurd să vorbeşti despre naşterea de sus; te înşeli pe tine însuţi.

Oswald CHAMBERS: Mărturia Duhului

Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru…

Romani 8:16

Mărturia Duhului

Când venim la Dumnezeu, suntem în pericol să începem să ne târguim cu El; vrem mărturia Duhului înainte de a face ceea ce ne cere Dumnezeu. ..De ce nu mi Se revelează Dumnezeu?” Nu o poate face; nu pentru că nu vrea, ci pentru că nu poate: tu îi stai în cale cât timp nu te lași cu totul în mâinile Lui. Imediat ce o faci, Dumnezeu va mărturisi despre Sine însuşi; El nu poate mărturisi despre tine, dar va mărturisi imediat despre natura Lui sfântă din tine.

Oswald CHAMBERS: Călăuziţi de impuls

Zidindu-vă pe credinţa voastră preasfântă…

Iuda 20

Călăuziţi de impuls

În Domnul nostru n-a existat nimic ce ţine de impuls sau de sânge rece, ci numai o tărie calmă care n-a intrat niciodată în panică. Cei mulţi dintre noi dezvoltăm un creştinism potrivit temperamentalui nostru, nu potrivit naturii lui Dumnezeu. Impulsul e o trăsătură a vieţii naturale, dar Domnul nostru ignoră întotdeauna impulsurile, pentru că ele împiedică dezvoltarea vieţii ucenicului.

Oswald CHAMBERS: Este voia lui Dumnezeu voia mea?

Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastră.

1 Tesaloniceni 4:3

Este voia lui Dumnezeu voia mea?

Întrebarea nu este dacă Dumnezeu vrea să mă sfinţească, ci daca este aceasta şi voia mea? Vreau să-L las pe Dumnezeu să facă în mine tot ce a devenit posibil prin Ispăşire? Vreau să-L las pe Isus să fie făcut sfinţire pentru mine şi să las ca viaţa Lui să se manifeste în trupul meu muritor?

Oswald CHAMBERS: Natura regenerării

Dar, când Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale  să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe niciun om, nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia.

 

Galateni 1:15-17

Natura regenerării

Pentru ca Isus Cristos să mă regenereze, ce problemă întâmpină EI? Am o ereditate în privinţa căreia nu pot face nimic; nu sunt sfânt şi nici nu e probabil că voi fi; şi dacă tot ce poate face Isus este să-mi spună că trebuie să fiu sfânt, învăţătura Lui îmi provoacă doar descurajare. Dar dacă Isus Cristos este Cel care regenerează. Cel care poate pune în mine propria Lui ereditate sfântă, atunci încep să înţeleg ce vrea El să spună când zice că trebuie să fiu sfânt.

Oswald CHAMBERS: Predispoziţia spre degenerare

După cum prirntr-un singur om a intrai păcatul în lume. si prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

Romani 5:12

Predispoziţia spre degenerare

Biblia nu spune că Dumnezeu a pedepsit rasa umană pentru păcatul unui singur om, ci că natura păcatului, adică pretenţia la dreptul asupra propriei mele persoane, a intrat în rasa umană printr-un singur om; tot Biblia spune şi că un alt Om a luat asupra Lui păcatul rasei umane şi l-a îndepărtat (Evrei 9:26) – o revelaţie infinit mai profundă. Natura păcatului nu înseamnă imoralitate şi fapte rele, ci predispoziţia spre realizarea de sine – eu sunt propriul meu dumnezeu.

Oswald CHAMBERS: In valea umilinţei

„Daca poţi face ceva, fie-ți milă de noi şi ajută-ne.”

 Marcu 9:22

In valea umilinţei

După fiecare perioadă de exaltare, suntem repede aduşi înapoi la lucrurile obişnuite, aşa cum sunt ele, adică nici frumoase, nici poetice, nici palpitante. Înălţimea muntelui se măsoară prin cenuşiul muncii de rând din vale; dar aici, în vale, este locul unde trebuie să trăim pentru gloria lui Dumnezeu. Noi vedem gloria Lui pe munte, dar nu acolo trăim pentru gloria Lui. In valea umilinţei descoperim valoarea noastră reală în faţa lui Dumnezeu, aici se arată credincioşia noastră.

Oswald CHAMBERS: Conştiinţa chemării

Căci trebuie s-o vestesc; Şi vai de mine daca nu vestesc Evanghelia.

1 Corinteni 9:16

Conştiinţa chemării

Noi suntem tentaţi să uităm atingerea mistică, supranaturală a Lui Dumnezeu. Dacă poţi spune exact unde ai primit chemarea Lui Dumnezeu şi o poţi explica în amănunţime, mă întreb dacă ai fost vreodată chemat cu adevărat. Chemarea Lui Dumnezeu nu vine în felul acesta, ea este mult mai supranaturală. Înţelegerea ei poate veni ca un trăznet sau ca un răsărit treptat, dar, oricum ar veni, ea vine cu sentimentul supranaturalului, ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte, întotdeauna însoţită de o aureolă.

Oswald CHAMBERS: O atitudine fără vină

„Dacă… îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta…”

Matei 5:23

O atitudine fără vină

Dacă, atunci când vii la altar, îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta – nu dacă cercetezi şi găseşti ceva printr-o sensibilitate bolnăvicioasă, ci „dacă îţi aduci aminte“, adică dacă Duhul Lui Dumnezeu aduce acest lucru în conştiinţa ta -, du-te întâi de „împacă-te cu fratele tău, apoi vino de adu-ţi darul“. Nu protesta niciodată împotriva sensibilităţii puternice a Duhului Lui Dumnezeu din ţine atunci când El te educă până în cele mai mici amănunte.