Posibilitatea de a fi liberi

“Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.”

 Ieremia 2:13

Un confrate vorbește despre Întrebări tulburătoare și despre Iluzia de libertate, din poziția unui creștin eliberat din închisorile lumii acesteia, în care firea nu e niciodată mulțumită.

Din șirul cuvintelor sale – adevăr, libertate, Culianu, Umberto Eco, Renașterea, magicieni, ideologic, disperare, relativism, doctrină filozofică, pozitivismul secolului al XIX, caracterul incognoscibil al Absolutului, Iustin Pârvu, Regele Mihai I, ocolim întrebările fundamentale, nivelul nostru de exprimare s-a restrîns, Absolut şi relativ etc – după cum am constatat din articolul său, înafara stabilirii că creștinul trebuie să fie liber, dar nu e,  pledoaria sa dă ghes spre filozofiile lumii.

A avea cheia de intare la Izvorul apelor vii, nu înseamnă că ai de fapt accesul asigurat la sursa dătătoare de speranță și viață. Teoria e ușoară, dar practica ne omoară!

„Familiile patriarhilor” de Petru Lascău

 O carte despre realizări, conflicte şi crize în familie 

Motto: „Dumnezeu este Autorul familei şi a lăsat familii drept model în Sfânta Scriptură, de la care să învăţăm.”

Se pune întrebarea dacă Biblia mai este de actualitate, atunci când ne vorbeşte despre viaţa de familie. Sunt multe persoane care consideră că modelul familiilor expuse în cuprinsul Sfintelor Scripturi aparţine altor timpuri şi de aceea, nu avem de ce să îl luăm în considerare. Este adevărat că Biblia a fost scrisă în perioade şi epoci caracterizate de alte norme sociale decât cele contemporane, însă problemele fundamentale ale omului sunt aceleaşi, iar dificultăţile întâmpinate de cei menţionaţi în Cartea Sfântă rămân identice cu cele ale generaţiei prezente.

În sprijinul acestei afirmaţii vine şi Petru Lascău cu o carte inedită în ceea ce priveşte titlul – „Familiile patriarhilor” – însă deosebit de utilă, dacă facem referire la conţinutul ei

Seminar despre conștiință (1)

 

Dumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”

Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.”

„Eu sunt Domnul.”

(Exodul, 3.5-6, 14; 6.2)

1. Când poruncește conștiința, oamenii onești procedează întotdeauna în același sens. (Nicolae Titulescu)

2. Conștiința mea este busola care are drept magnet idealul. (Victor Hugo)

3. Conştiinţa este sentimentul intim imediat, constant al activităţii eului în fiecare din fenomenele vieţii lui morale. (Voltaire)

4. Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege;  şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor;

Dinastia Regală

Istorie, Credință și Turism!

Un inginer de aviație german (stabilit în Anglia) a scris o carte interesantă și prețiosă – tipărită în limba română pe la mijlocul anilor ’90 de prestigioasa editură GBV-Dillenburg  din Germania –, carte  pe care am rătăcit-o între timp. Autorul aviza ideea că dinastia davidică (descendenți ai  legendarului împărat al poporului Israel – David) nu a fost în întregime dusă în valurile de  robie care au întrerupt practic viața Casei Regale de la Ierusalim, ci foarte probabil ca o  parte  a acesteia să fi mărșăluit spre Europa,  stabilindu-se în zone precum Anglia, Franța, Germania sau Spania, din ei s-a format,  de  pildă,  populația saxonă.

De altfel, autorul la care mă refer, spunea că localitatea Saragoza din Spania nu ar însemna nimic altceva decât „Țara Sarei”

Fericirile (4)

„Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!“

Evanghelia lui Matei, 5. 6

Scopul vieții  determină  ceea ce se întâmplă în viața oamenilor. Majoritatea lor caută fericirea și de aceea  trăiesc  într-un anumit fel în care speră că vor fi fericiți.

Oamenii caută fericirea în posesiuni  și în afirmarea de sine. Însă  mulți  o caută și în imoralitate. Dar toate acestea, fie mai curând, fie mai târziu, n-o realizează, și un gust amar le umplu sufletul lor.

 Celebra familie Rockefeller  are ca mod de gândire și manifestare ideea de a arăta că ei pot să aibă ce vor și că pot și determină viitorul multora. Nici cei de la începutul lumii nu au fost mult diferiți în mentalitate; ei au zis:  „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume“. (Geneza, 11.4)

Fericirile, spuse ucenicilor de către Domnul Isus, arată un fapt paradoxal, pentru a fi pe calea bună, a fericirii, trebuie ca mai întâi să se întâmple ceva care să ne oprească din alergarea noastră după fericire.

Întreabă despre înviere!

“Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.”

Luca 20.38

Pe Urmele Mântuitorului Isus

Luca 20.27-40

În fața textului din Evanghelia lui Luca, 20.27-40, observ cât de lipsiți de logică sunt cei care vin cu întrebări nesincere înaintea Domnului Isus.

Și mă gândesc că ar fi necesară o lecție de logică sau cel puțin câteva noțiuni.

De logică s-au ocupat mari gânditori și filozofi eleni: Democrit, Socrate, Platon, Aristotel.   Logica este un cuvânt derivat din termenul elen λόγος – logos (cuvânt, idee, rațiune, ordine).  Heraclit din Efes utiliza cuvântul „logos” cu înțelesul de ordine necesară, proprie atât cosmosului, lumii materiale cât și gândirii omenești în forma ei superioară. Filosofii stoici elini au dat cuvântului „logos” un sens idealist, înțelegând prin logos rațiunea cosmică, divină. Mai târziu filosoful Filon Iudeul a utilizat cuvântul „logos” desemnând prin el rațiunea divină ca forță mijlocitoare între Dumnezeu și lume.

Fericirile (3)

„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.”

Evanghelia lui Matei, 5. 5

.

TEMA fericirii i-a preocupat pe  mulți scriitori și gânditori ai lumii, din toate timpurile.

Poetul antic din Roma, Quintus Horațiu (65 î.Hr. – 8 î.Hr.), cu peste două  mii de ani în urmă, se apropie să dezlege misterul: “Unii călătoresc până la capătul Pământului ca să caute fericirea când de fapt aceasta se află chiar lângă ei. O inimă mulţumită este fericită.”

Dar psalmistul Sfintei Scripturi  aduce o definiție și mai aproape de inima noastră: “sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa” (Psalm, 131)

Însă o definiție inexplicită a fericirii o găsim în versurile  poetului Anton Pann (1790-1854): “Dacă nema putirința, ce mai chichirez gâlceava?“, cu alte cuvinte “Stai blând, nu te certa, de ce  să-ți strici fericirea și liniștea?”

Unde vei ajunge dacă vei muri la noapte?

“Doamne…Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!“

Psalmul, 90.12

.

Dacă  privim  statisticile pentru Speranța de viață a oamenilor vedem că este limitată în jurul vârstei de 70 de ani. Dar incidența morții bântuie din prima zi de viață, în toate zilele lăsate omului să-și trăiască sub Soare scurta-i viață.

Când ești copil crezi că bătrânețea e atât de îndepărtată că  nu va veni niciodată. Dar când poți înțelege viața, etapele ei, te-ai aștepta ca adolescentul, tânărul, viitorul om în toată firea,  să ia măsurile cele mai bune cunoscând că trecerea sa în lumea de dincolo va veni ca un hoț, pe neașteptate.

Totuși, după câte am văzut, mulți oameni începând cu vârsta de 55 de ani încep să-și găsească un loc în Cimitir unde își și construiesc o “locuință” de veci, după posibilități și după buna lor plcăcere. Unii pun o placă comemorativă pe care așează, eventual, o  fotografie personală, perioada în care a trăit  în această lume, poate o sintagmă, un vers, care să-i reprezinte. Restul, din punct de vedere spiritual, al împăcării cu Dumnezeu-Judecătorul, rămâne nefăcut, “Dumnezeu cu mila” –  zic ei.

Săptămâna de rugăciune pentru Bisericile Creştine Baptiste din România – 2013

 Tema săptămânii de rugăciune:

 – din România și SUA –

  Eu şi casa mea

 .
Familia este una dintre cele mai mari binecuvântări de care au parte oamenii aici pe pământ.

De fapt, după legământul cu Dumnezeu in baza jertfei Domnului Isus, legământul de căsătorie este al doilea ca importanţă. În familie experimentăm cele mai frumoase și intime relaţii interumane posibile aici pe pământ.  Dar, de la căderea omului în păcat, familia este pentru mulţi oameni locul neînţelegerilor, al  certurilor și violenţei. Sfânta Scriptură ne învaţă că Dumnezeu, Cel Care a întemeiat familia, vrea să o binecuvinteze, iar diavolul vrea să o distrugă. În faţa atacurilor celui rău, fiecare familie are nevoie de protecţia și ajutorul lui Dumnezeu pentru a-şi împlini menirea şi pentru a se bucura de binecuvântarile Creatorului.

În săptămâna aceasta, inspiraţi de Cuvântul lui Dumnezeu, ne vom ruga în mod special pentru familie

Un act imperativ (5)

 “Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.“

        Evanghelia lui Ioan, 12:25

.

Fiți plini de Duh!

.

Să ne lăsăm în Mâna Domnului –  pasul 3

.

În articole pe internet și în cărți cu tentă psihologică, ale celor care vizează succesul sau fericirea, citim de idei-soluții precum aceea că puterea entuziasmului va putea schimba nu doar starea negativă într-una pozitivă, ci, în final va da rezultate economice. Forța și puterea gândirii pozitive va aduce fericirea pierdută și va rezolva și situația economică precară prin care trece. Dar, la auzirea unor vești care te puneau pe gânduri, ceva la fel spunea și o femeie în vârstă, dând din mână înapoi acel gând: “A, nu trebuie băgat în seamă; întotdeauna a  mai fost și așa ceva, dar a trecut!”