Gânduri asupra rugăciunii colective

Și ei stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni.
Fapte :42

DOMNUL ESTE APROAPE

Gânduri asupra rugăciunii colective (1)

Sunt multe exemple care arată că rugăciunea colectivă este o parte importantă a vieții adunării, împreună cu închinarea, cu învățătura curată și cu părtășia. La început, creștinii se adunau în mod regulat pentru a fi instruiți în învățătura apostolilor, pentru a frânge pâinea și pentru a se ruga împreună. Când ne rugăm împreună cu alți credincioși, căpătăm încurajare. Rugăciunea colectivă ne unește și ne zidește. Același Duh Sfânt care locuiește în fiecare credincios face ca inimile noastre să se bucure atunci când auzim rugăciuni și laude îndreptate către Domnul și Mântuitorul nostru, legându-ne împreună cu o legătură unică de părtășie, legătură care nu se găsește nicăieri în altă parte.

Crește-l pe copil după rânduială pe calea sa și, când va fi bătrân, nu se va abate de la ea

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Crește-l pe copil după rânduială pe calea sa și, când va fi bătrân, nu se va abate de la ea.
Proverbe 22:6

Întreaga educație creștină poate fi redusă la două scurte propoziții: «Bazează-te pe Dumnezeu pentru copiii tăi» și «Educă-ți copiii pentru Dumnezeu». Prima fără cea de-a doua este libertinaj; a doua fără prima este legalism; amândouă luate împreună înseamnă creștinism sănătos și practic.

Cuvintele înțelepților sunt niște imbolduri

Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă.

Prov. 1:5.

Solomon, regele propovăduitor strigă adesea în cartea sa, Eclesiastul “Deşertăciunea, deşertăciunilor. Totul este deşertăciune.” El ne arată cum inima caută în zadar sub soare după pace şi fericire trainică. Dar ne spune la sfârşitul cărţii lui: “Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute …cuvintele adevărului. Cuvintele înţelepţilor sunt  nişte imbolduri; şi strânse la un loc sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân.” (Eclesiastul 12.8-11)

Un nume important

Omul la care am muncit azi, a zis ea, se numeşte Boaz.

Rut 2:19

Rut a părăsit ţara Moabului şi a urmat pe soacra ei până la Betleem. Ea a fost pe ogorul lui Boaz care îi arăta mult har. Deşi era o străină i-a vorbit foarte frumos şi milostiv. Hrană, astâmpărarea setei, mângâiere, un loc la masa Lui, acestea toate le-a primit din partea lui. Când s-a lăsat seara s-a întors la soacră-sa şi i-a arătat ceea ce a putut culege două mâini harnice într-o zi. Ea i-a povestit, de Boaz pe al cărui ogor a muncit şi care i-a făcut mult bine.

Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

21 SEPTEMBRIE

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.   (Ps. 23:4)

David a fost uns ca împărat dar nu a primit împărăţia imediat.Saul căuta ca să-l omoare şi din această cauză a fost pus pe drumuri. Dumnezeu a ştiut însă să-l ocrotească în toate strâmtorările şi necazurile lui. Deşi tot pământul a devenit „o vale a umbrei morţii” prin căderea omului în păcat credinciosul este ocrotit de Dumnezeu. El poate spune: „Nu mă tem de niciun rău căci Tu eşti cu mine” -aceasta-i partea credinţei şi a comuniunii cu Dumnezeu.

Ucenicii Săi merg după El

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 15 Septembrie

Şi, văzând mulţimile, El S‑a suit pe munte şi, aşezându‑Se, ucenicii Săi au venit la El.

 Matei 5:1

În Scriptură, munţii semnifică adesea stăpânirea, puterea şi autoritatea. În lumea viitoare, Dumnezeu Îl va aşeza pe Împăratul Său pe „muntele sfânt al Sionului” (Psalmul 2.6), iar „muntele casei Domnului va fi întărit în vârful munţilor” (Isaia 2.2). Să remarcăm că acesta este „muntele”, nu „un munte”; chiar dacă nu putem spune exact care este acest munte, el reprezintă autoritatea Împăratului. Există un singur Împărat, iar Dumnezeu are o singură Împărăţie şi o singură autoritate în vedere.

Rodnicia prieteniei

 

„V-am numit prieteni.”

Ioan 15:15

Nu vom cunoaşte niciodată bucuria sacrificiului de sine până când nu ne predăm lui Dumnezeu în fiecare domeniu al vieţii noastre. Lucrul cel mai dificil este să ne predăm pe noi înşine. „Mă voi preda dacă…!” sau: „O, da, cred c-ar trebui să-mi predau viaţa lui Dumnezeu”. Nu există nimic din bucuria sacrificiului de sine în nici unul dintre aceste cazuri.

De îndată ce ne predăm cu adevărat lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne dă bucuria lui Isus. Scopul final al sacrificiului de sine este să ne dăm viaţa pentru Prietenul nostru.

Posibilitatea rugăciunii si lupta rugăciunii

„Când te rogi, intra în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.”

Matei 6:6

Isus n-a spus: „Visează despre Tatăl tău care este în ascuns”, ci „roagă-te” Tatălui tău care este în ascuns”. Rugăciunea este un efort de voinţă. După ce am intrat în odăiţa noastră si am închis uşa, cel mai dificil lucru de făcut este să ne rugăm. Nu ne putem aduna mintea să funcţioneze în ordine şi primul conflict îl avem cu gândurile rătăcitoare. Marea bătălie în rugăciune este să învingem gândurile care ne distrag. Trebuie să ne disciplinăm mintea şi să ne concentrăm asupra rugăciunii deliberate.

Verifică-ți iubirea pe care o declari!

 

“Oricine crede că Isus este Hristosul,este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe Cel născut de El“.

1 Ioan 5:1

Ar putea spune cineva: “Aceasta am crezut încă din tinereţe, deci sunt născut din nou”. Dar verse­tele următoare mărturisesc că aceste cuvinte “Isus este Hristosul”, înseamnă mai mult, mai ales versetul trei: “Căci dragostea lui Dumnezeu constă în păzirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele. Dacă Mă iubiţi veţi păzi poruncile Mele.” Cel care iubeş­te pe Dumnezeu, ţine poruncile Lui. Din aceasta putem vedea, dacă cineva trăieşte după voia  lui proprie sau trăieşte călăuzit de Duhul Sfânt. “Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte copii nelegitimi, iar nu fii”. (Evr. 12:8) 

Neascultarea îți poate străpunge inima!

 

Saul şi-a luat sabia, şi s-a aruncat în ea. Văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit împreună cu el.

1 Samuel 31:4-5

Pe vremea când Saul era mic în ochii lui, a devenit primul împărat al Israelului; Dumnezeu îşi îndrepta bunăvoinţa spre el şi-i dădea victorie asupra duşmanilor poporului lui Dumnezeu. Dar,  deşi avea multe ca om, îi lipsea frica de Dumnezeu. Deja prima poruncă n-a respectat-o jertfind arderea de tot şi jertfa de mulţumire ceea ce nu-i aparţinea. De aceea Dumnezeu a trebuit să-i spună: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău” (1 Sam. 13.13).