Crucea zilnică

Apoi a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze”.
Luca 9:23

SĂMÂNȚA BUNĂ

A ne lua crucea în fiecare zi nu înseamnă a purta o podoabă sub formă de cruce, ci cu mult mai mult. Purtarea crucii este urmarea renunțării de sine. A-L urma pe Mântuitorul înseamnă a-L imita, iar a-L imita înseamnă a-ți întemeia pe El faptele și gândurile tale. Dar unde găsim putere pentru a le împlini? Ucenicul Petru a spus într-o împrejurare: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte” (Luca 22.33). Petru gândea că această putere se afla în intențiile sale bune, în deciziile sale, în dragostea sa pentru Domnul și Învățătorul său. Cât de mulți creștini gândesc la fel! Ei spun cu bunăvoință: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar și în închisoare și la moarte”. Dacă vine un astfel de examen în viața acestora, se va vedea contrariul afirmațiilor lor. De ce? Această putere nu se află în om, ci este legată în mod esențial de două adevăruri: de darul Duhului Sfânt, puterea de sus pentru umblarea noastră, și de părăsirea oricărei încrederi în firea noastră veche.

Mântuitorul a chemat poporul și pe ucenicii Săi și le-a explicat în mod clar că, dacă vor să-L urmeze, trebuie să își ia partea cu El și să-și ducă crucea. „Crucea” nu înseamnă numai a îndura încercările și greutățile. Omul care în acea vreme își lua crucea era dus la execuția capitală. Era un om care trebuia să accepte moartea din mâinile lumii. A-ți spune „nu” ție însuți înseamnă a accepta moartea în interior, pentru propriul tău duh; a-ți lua crucea înseamnă a accepta moartea în exterior, din mâinile lumii.