Calea îngustă-dificilă și albinele unchiului Dumitru

“Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.”

 Iacov 4:5

 

Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi

“Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” – Matei, 7:14

 

Cu peste 10 ani în urmă mă aflam  în vizită la unchiul meu Dumitru, în satul Sf. Gheorghe, o așezare de țărani români, harnici și gospodari, pe teritoriul căruia s-a ridicat pentru aducerea în amintire a evenimentelor petrecute în 1944-45, Monumentul Eroilor Celui de-al Doilea Război Mondial, de la Oarba de Mureș.

O singură cale, aceea a ascultării și suferinței

A învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.

Evrei 5:7

Oare a suferit fiindcă s-a temut că va fi lepădat pe vecie? S-ar putea să existe încercări  mai grele decât aceasta, dar cu siguranță că a fi lepădat este una dintre cele mai rele  perspective! „Vezi”, i-a spus Satana, „nu mai ai nici un prieten! Tatăl Tău și-a închis inima  față de Tine. Nici un înger nu ar întinde mâna să te ajute. Tot cerul este împotriva Ta; ai ramas singur.

Nu gândi rău despre celălalt, ci oferă-i iubirea

Să iubești pe aproapele tău.

Matei 5:43

Să-ți iubești aproapele. Poate că el se lăfăiește în bogăție și tu ești sărac, trăind de pe o zi pe alta, uitându-te din căsuța ta umilă la palatul său impunător. În fiecare zi îi vezi bunăstarea, hainele bogate și ospețele somptuoase. Dumnezeu i-a dat aceste daruri.

Nu-i invidia bogăția, și nu gândi rău despre el. Mulțumește-te cu soarta ta, dacă nu poți face altceva. Nu te uita la aproapele tău dorindu-ți să te afli în locul lui. Iubește-l,  și atunci nu îl vei invidia.

Iniţiativa împotriva disperării

„Sculaţi-vă; haideţi să mergem.”

Matei 26:46

În grădina Ghetsimani ucenicii au adormit atunci când ar fi trebuit să stea treji; când au înţeles ce au făcut, au fost disperaţi. Sentimentul că s-a produs ceva ireparabil ne poate face să disperăm şi să spunem: “Totul s-a terminat, n-are rost să mai încerc”.

Dacă ne închipuim că felul acesta de disperare este o excepţie, ne înşelăm; este o experienţă umană foarte obişnuită.

CURATIA INIMII SI A VIETII

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.

Matei 5.8

Curăţia inimii este una din principalele ţinte spre care trebuie să tindem. Trebuie să fim curăţiţi înăuntru prin Duhul Sfânt şi Cuvânt, şi vom fi curaţi în afară prin consacrare şi ascultare. Este o legătură strânsă între inimă şi pricepere: dacă ne place răul, nu putem înţelege binele. Dacă inima este întunecată, ochiul va fi tulbure, cum pot să vadă pe Dumnezeu, aceia cărora le place păcatul?

TRĂIEŞTE CONFORM “FERICIRILOR” (2)

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

 Matei 5:7

Rănirea duşmanului te plasează sub el; răzbunarea te pune într-o poziţie de egalitate; iertarea te plasează deasupra lui. Biblia spune: „nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune … Dumnezeu” (Romani 12:19).

Răzbunarea nu este dulce; ea lasă un gust amar. Te ţine într-o aşa mare fierbere încât nu te mai poţi bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu lăsa să ţi se întâmple asta.

În schimb, alege

TRĂIEŞTE CONFORM “FERICIRILOR” (1)

„Ferice de cei săraci în duh” (Matei 5:3)

În următoarele câteva zile, ne vom uita la Fericiri (care ar trebui să ne caracterizeze). Domnul Isus a spus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăţia cerurilor!” El nu a spus că este împotriva deţinerii banilor, El a spus că nu este de acord ca banii să te posede. De fapt, El te va ajuta să prosperi ca tu să poţi finanţa şi să poţi împlini scopurile Lui pe pământ. Dar El nu îţi măsoară credinţa după cum îţi arată extrasul de cont bancar. într-una din pildele Sale, Domnul Isus l-a numit pe un bogat „nebun”. Asta nu pentru că omul era bogat, ci pentru că „nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu” (Luca 12:21). John D. Rockefeller a spus cândva: „Am făcut multe milioane, dar nu mi-au adus fericirea adevărată. l-aş da pe toţi în schimbul zilelor când stăteam pe un scaun de birou în Cleveland şi mă socoteam bogat cu trei dolari pe săptămână“.

Convertirea continuă

„Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu și nu vă veţi face ca nişte copilaşi…“

Matei 18:3

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la convertirea noastră iniţială, dar noi trebuie să ne convertim continuu, în toate zilele vieţii noastre, trebuie să ne întoarcem mereu la Dumnezeu ca nişte copilaşi. Dacă ne încredem în înţelepciunea noastră în loc să ne încredem în Dumnezeu, vom da naştere unor consecinţe pentru care Dumnezeu ne va trage la răspundere. De îndată ce trupurile noastre ajung în situaţii noi, prin providenţa lui Dumnezeu, trebuie să avem grijă ca viaţa noastră naturală să se supună călăuzirii Duhului lui Dumnezeu. Faptul că am făcut aceasta o dată nu este o dovadă că o vom face din nou.

Individualitatea corupe natura umana

„Daca voieşte cineva să vina după Mine, să se lepede de sine.”

Matei 16:24

Individualitatea este învelişul personalităţii. Individualitatea dă din „coate”, separă şi izolează. Ea este caracteristica principală a copilului. Dacă noi confundăm individualitatea cu personalitatea, rămânem izolaţi. Carapacea individualităţii este acoperământul natu­ral pe care l-a creat Dumnezeu pentru proiecţia personalităţii, dar el trebuie dat la o parte pentru ca personalitatea să poată fi adusă în părtaşie cu Dumnezeu.

Individualitatea este o falsificare a perso­nalităţii aşa cum pofta este o falsificare a dragostei. Dumnezeu a creat natura umană pentru Sine, dar individualitatea corupe natura umană pentru propriile sale scopuri.

“…ei sa vada faptele voastre bune”

 Evanghelia lui Matei, 5:16

“Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei sa vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” 

O tânără fată care lucra în biroul unchiului ei s-a predat Domnului Isus Cristos. Înainte de a se pocăi, a profitat că era nepoata şefului şi a fost destul de arogantă şi neprietenoasă faţă de personal. După ce L-a primit pe Domnul Isus prin credinţă ca Mântuitorul ei s-a petrecut o schimbare totală.

Într-o zi a auzit cum două colege discutau despre ea şi spuneau: „Acum a devenit evlavioasă dar vrem sa vedem dacă s-a schimbat.”