Nu gândi rău despre celălalt, ci oferă-i iubirea

Să iubești pe aproapele tău.

Matei 5:43

Să-ți iubești aproapele. Poate că el se lăfăiește în bogăție și tu ești sărac, trăind de pe o zi pe alta, uitându-te din căsuța ta umilă la palatul său impunător. În fiecare zi îi vezi bunăstarea, hainele bogate și ospețele somptuoase. Dumnezeu i-a dat aceste daruri.

Nu-i invidia bogăția, și nu gândi rău despre el. Mulțumește-te cu soarta ta, dacă nu poți face altceva. Nu te uita la aproapele tău dorindu-ți să te afli în locul lui. Iubește-l,  și atunci nu îl vei invidia.

FII SERIOS ÎN RELAŢIA TA CU DUMNEZEU! (II)

FII SERIOS ÎN RELAŢIA TA CU DUMNEZEU! (3)

„Ei stăruiau … în rugăciuni”

Faptele Apostolilor 2:42

Primii creștini luau rugăciunea în serios. Biserica Noului Testament s-a născut pe genunchii rugăciunii. După zece zile de rugăciune unită în camera de sus, „toţi s-au umplut de Duh Sfânt” (v. 4). Ce s-a întâmplat mai apoi? Ei au pus bazele unei biserici care şi astăzi, după două mii de ani, are impact asupra lumii. A scăzut viaţa lor de rugăciune după ce a fost întemeiată biserica? Nicidecum! „Ei stăruiau… în rugăciuni“. A rămas o adunare condiţionată de rugăciune. Ea a luat naştere, a fost curăţită şi a adus rod în rugăciune.

Ei ne-au lăsat moştenire principiul biblic plin de putere

FII SERIOS ÎN RELAŢIA TA CU DUMNEZEU (I)

„Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi”

Faptele Apostolilor 2:46

Se estimează că în lume există peste o jumătate de miliard de creştini practicanţi. Deci, biserica nici nu ar exista astăzi dacă nu ar fi fost un mic grup de ucenici care s-au dăruit lui Hristos. Lucrurile lui Hristos nu erau un interes cu jumătate de normă sau un angajament de convenienţă pentru primii creştini, ci erau prioritatea lor cea mai înaltă. Dacă doreşti să devii serios cu Dumnezeu, opreşte-te şi reflectează la ceea ce ei luau în serios. „Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi“.

Întrebare: eşti neglijent cu mersul la biserică? Te superi dacă serviciul depăşeşte o oră sau dacă pastorul îl prelungeşte cu încă zece minute?

Este acest lucru adevărat şi pentru mine?

„Dar eu nu țin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă.”

Fapte 20:24

Este mai uşor să-I slujeşti lui Dum nezeu fără să ai o viziune, să lucrezi pentru Dumnezeu fără să ai o chemare, pentru că atunci nu eşti neliniştit din cauza cerinţelor Lui; călăuza ta va fi gândirea ta naturală, poleită cu un strat de sentimente creştine. Vei fi mai pros­per şi plin de succes, mai liniştit, dacă nu eşti conştient de chemarea lui Dumnezeu.

Dar dacă primeşti o însărcinare de la Isus Cristos, gândul la

Mănunchiul de chei

El însusi a zis.

 Evrei 13:5 

Dacă ne putem prinde de aceste cuvinte prin credință, avem în mâini o armă de neînvins. Există vreo îndoială care să nu fie nimicită de această sabie cu două tăișuri? Care este temerea care să nu cadă lovită de moarte în fața acestei săgeți a legământului lui Dumnezeu?  Când ne putem ascunde în spatele bastionului pe care scrie „El însuși a zis”

Dumnezeu îți trimite Actul de Grațiere

 … ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti.
Deuteronom 30.19

În anul 1892, Wilson şi Porter au fost condamnaţi la moarte pentru furturi deosebit de grave. Cineva a avut prilejul să le ceară graţierea, şi ea li s-a acordat. Wilson a primit eliberarea, dar Porter a refuzat graţierea şi a fost condamnat. Şeful justiţiei din vremea aceea a scris pe actul de graţiere următoarele cuvinte: „O graţiere este un document, care spre a fi valid trebuie înmânat, dar înmânarea nu este completă fără acceptare. Ea poate fi refuzată de persoana căreia îi este acordată; şi dacă este refuzată, nicio putere judecătorească nu poate forţa graţierea condamnatului“. Furtul deosebit de grav i-a fost iertat lui Porter prin actul graţierii. Dar el a fost condamnat prin neacceptarea graţierii.

Aproape incredibil ca cineva sa-L prigoneasca astfel pe Isus

„Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

Fapte 26:14

Suntem noi hotărâţi să avem propria noastră cale în trăirea pentru Dumnezeu? Nu vom fi eliberaţi de această capcană până când nu vom ajunge la experienţa botezului cu foc al Duhului Sfânt.

Încăpă­ţânarea şi bunul plac îl vor răni întotdeauna pe Isus Cristos. Poate că nu rănesc pe nimeni altcineva, dar rănesc Duhul Lui. Ori de câte ori suntem încăpăţânaţi, îndărătnici şi hotărâţi să ne împlinim pro­priile ambiţii, ÎI rănim pe Isus.

Vânatul – sezon biblic închis!

„ Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.”

Proverbe, 20.5

Prejudecata îl carecterizeaza pe om, care, adesea, din cauza mândriei și a unei judecăți limitate, nu ia în seamă sfatul, nici nu-l pune in cântarul unei rațiuni echilibrate. Dar, multitudinea sfaturilor, a cunoștințelor și informațiilor, pentru el sunt un izvor,  în inimă,  din care cel înțelept și priceput va ști cum să scoată lucrurile bune în beneficiul propriu și al celorlalți.

 Apostolul Pavel adeverește că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei, 3.16-17)

Catolicii se “pocăiesc”

“Nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ […]   şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.“

Faptele apostolilor, 20.20-21

Preaiubiților,

acum nu voi vorbi de  părerea filozofilor lumii și despre credințele lor, cum se zice, “fiecare cu părerea sa”.

Însă, nu poți trece cu vederea,  fără să te cutremuri, de mesajele celor de la Vatican.

Papa Francisc s-a exprimat nu demult că domnia sa crede că oamenii vor primi mântuirea prin fapte bune,  chiar dacă sunt atei și nu cred în Dumnezeu!

Prin declarațiile ulterioare, cei de la Vatican au căutat să  retușeze și să nuanțeze  eroarea fundamentală

ZIUA CINCIZECIMII – PART (2)

Lucrarea lui Dumnezeu

Făgăduințe
Unitate
Diversitate
Putere

E cunoscut faptul că  noi, protestanții evanghelici, avem această slăbiciune: ne place să despicăm firul în patru.

Însă în vremea Cincizecimii erau unii oameni cărora le plăcea să simplifice totul și să aibă o explicație la toate lucrurile și ei au zis:

Ceea ce vedem nu e altceva decât faptul că oamenii aceștia pe care-i vedem și-i auzim “Sunt plini de must!” – băutura li s-a urcat la cap! (Fapte, 2.13)

Acei oameni au dat cea mai la îndemână explicație  și totodată și cea mai  convenabilă pentru atitudinea lor batjocoritoare și lipsită de credință în Dumnezeu.