Pune umărul sau pune genunchiul…

Toată lumea vorbește încă de familia Bodnariu. Și cu cât mai mulți cu atât mai bine. Povestea lor și a copiilor lor a deschis o listă lungă de motive de discuții. Printre altele felul în care românii de peste tot au înțeles să se implice în necazul acestei familii si sa isi ofere suportul lor. Trebuie să înțelegem din această inițiativă că împreună putem face schimbări. Un pic de sare dă gust, un pic de lumină dă claritate. Și un pic de efort individual multiplicat la mai mulți oameni poate rezulta în ceva uriaș. Este posibil ca să putem muta munții dacă punem umărul fiecare.

  Apoi povestea asta este pe cât de reală și de dureroasă pe atât de absurdă. Ieri de pildă părintii au putut vorbi cu fetele mai mari, parcă 10 minute cu fiecare. La un moment dat una dintre fetite a luat-o pe româneste

Fii tu însuți în toată splendoarea…

  Nelson Mandela  –

 Din discursul de inaugurare (1994)

(Tradus Rodica Botan)

Cea mai mare frică a noastră nu este că sîntem nepotriviti, neputinciosi. Teama noastră cea mai adîncă este că avem mai multă putere decît stim ce să facem cu ea. Este “Lumina” din noi si nu “Intunericul” care ne sperie. Ne întrebăm adesea…”Cine sînt eu să fiu briliant, frumos, talentat, fabulos?” Dar de fapt ar trebui sa ne intrebăm…”Cine sînt eu să nu fiu toate acestea?”

Bucuria Stăpânului!

by Rodica Botan

Un om dormea linistit în cămăruța lui când dintr-odată locul a fost umplut de o lumină puternică și Dumnezeu însuși i se arătă. Si Domnul i-a spus omului că are ceva de lucru pentru el. Astfel i-a arătat în fața casei lui un bolovan uriaș. Apoi i-a explicat că ceea ce are de făcut este să împingă cu toată puterea lui acest bolovan, până îi va spune El să se oprească.

Zis și făcut, a doua zi omul nostru s-a apucat de lucru. Și zi de zi împingea într-una la acest bolovan. Și au trecut multe zile și apoi ani și ani.  Și ani de-a rândul s-a ostenit așa de la răsăritul soarelui si până la apusul lui, cu umerii și spatele asezat pe fața imensă, rece și colțuroasă a bolovanului împingând din toate puterile. Și în fiecare seară omul intra în casă obosit și cu mușchii ănfierbântați după încă o zi pierdută…fără să fi putut mișca bolovanul din loc.

Scrisoarea iertării

Scrisoarea adresată unui tânăr condamnat la moarte – de către Tatăl tânărului pe care condamnatul l-a omorât

de Rodica Botan

”Probabil că scrisoarea asta te va lua prin surprindere, dat fiind faptul că tocmai Eu m-am găsit să-ti scriu; dar te rog să citesti scrisoarea până la sfârsit si te rog să consideri că cererea mea este foarte serioasă. Fiind Tatăl tânărului la a cărui moarte ai luat parte și tu, consider că merit atenția ta pentru câteva momente pentru că am ceva foarte important să-ți spun. Continue reading »

.

Asta am fost atunci…însă acum…

 “Discovering your Identity”

de Bill Jones & Terry Powell
Traducere Rodica Botan

 

Încăpățânat, cu inima rece, spurcat la gură… doar câteva expresii care l-ar descrie pe vremea când era tânăr. Absolut împotrivitor unei relații cu Isus Christos –  și lucra pe un vapor care transporta sclavi între Africa și Anglia.

Asta bineînțeles… înainte de a deveni pastor si a se lupta cu dintii ca să oprească sclavia. Si bineînțeles înainte de a fi scris imnul cel mai iubit al credinciosilor din toate vremurile… “Amazing Grace”. Asta era înainte de a fi fost supranatural transformat. Acesta a fost John Newton.

Te văd … dimineață…!

 John Wayne Schlatter

Tradus Rodica Botan

Din pricina înțelepciunii mamei mele…nu mi-e frică de moarte. Ea a fost prietenul meu cel mai bun și profesorul meu cel mai destoinic. De fiecare dată când ne-am despărțit, fie că era seara și ne duceam fiecare la culcare, sau era înaintea unei călătorii, ne spunea…”te văd dimineață”. Și asta a fost o promisiune pe care a ținut-o întotdeauna. Iată povestea mamei…

Bunicul tău, tătăl meu, a fost pedicator; si în acele zile pe la 1900, ori de câte ori un membru al congregației murea, corpul lui era asezat în sufrageria pastorului.

Prin credinta!

Cu ochii pe tinta!

by Rodica Botan

Privind drept inainte, Florence Chadwick incerca sa vada ceva… dar privirea i se izbea de un zid solid de ceata. Trupul ei era amortit deja…inota de aproape 14 ore.

Deja fusese prima femeie care inotase Canalul Englez in amindoua directiile. Si acum, la virsta de 34 de ani scopul ei era sa fie prima femeie care sa inoate intre Insula Catalina si coasta Californiei.

Rugăciunea … zilei!

 by Rodica Botan

Aceasta a fost o rugaciunea spusa in Kansas, la deschiderea Sesiunii Senatului (cu câtiva ani in urmă). Este evident ca rugăciunea are incă darul să supere unii oameni.  Când pastorul Joe Wright a fost solicitat  să deschidă noua sedință de lucru a Senatului cu rugăciune, se toata lumea  se aștepta la generalitățile obisnuite, in schimb, iată ce au auzit:

“Tată Ceresc, venim in fața Ta astăzi să iti cerem iertare si să iti cerem călăuzire. Noi cunoastem Cuvântul Tău care spune “vai de cei ce spun răului bine”, dar asta este exact ce am făcut noi.

Nu mă tem … că Tata fluieră!

Sursa: http://poze-gradini.blogspot.com/2009/03/poze-plante-cataratoare.html

Din

“Life is like that”

de Glen “Tex” Evans

Traducere- Rodica Botan

Când am fost student am locuit în parsonage la o minunată Biserică Metodistă într-o comunitate linistită, unde sotia mea și cu mine aveam grijă de biserică.

Am petrecut acolo 3 ani frumoși, și poate unii pastori vor întelege… că nici-o altă biserică nu este așa de magnifică și de remarcabilă ca prima biserică pastorită.

Aceasta biserică nu avea multi oameni, dar cei care erau, erau nemaipomenit de buni și prietenoși și săritori unul pentru altul și cu vecinii lor si bineînțeles cu pastorul și soția lui.

Cine nu are probleme?!

“V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine.

În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

Evanghelia după Ioan, 16.33

.

.

Omul care nu mai are probleme este afară din joc

(Elbert Hubbard)

.

Problema depresiei, a deznădejdii, a situațiilor fără ieșire, a îngrijorărilor, a problemelor curente de pâine, de job, de sănătate, a nevoii de iubire, sunt la ordinea zilei.

Astfel de circumstanțe sunt întâlnite de majoritatea oamnenilor. Dar să nu uităm că întotdeauna, și  în orice împrejurare,  avem două opțiuni. Prima, este  să ne îngrijorăm și să ne lăsăm copleșiți de acea situație care ni se pare de netrecut și de neîndurat, a doua, să gândim pozitiv și să ne ridicăm privirea spre Dumnezeu și să ne  transferăm problema către El.