La început era Cuvântul…si era Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

Evanghelia lui Ioan, 1:3

 

 

Ioan 1

1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

2. El era la început cu Dumnezeu.

3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

“Trebuie să vă nasteti din nou.”

Evanghelia lui Ioan

Ioan 3

1. Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.

2. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: “Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

3. Drept răspuns, Isus i-a zis: “Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Seminar despre conștiință (1)

 

Dumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”

Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.”

„Eu sunt Domnul.”

(Exodul, 3.5-6, 14; 6.2)

1. Când poruncește conștiința, oamenii onești procedează întotdeauna în același sens. (Nicolae Titulescu)

2. Conștiința mea este busola care are drept magnet idealul. (Victor Hugo)

3. Conştiinţa este sentimentul intim imediat, constant al activităţii eului în fiecare din fenomenele vieţii lui morale. (Voltaire)

4. Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege;  şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor;

Seminar despre Dumnezeu (2)

“Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie”

(Moise, Exod.34:6)

.

Suferința e forța care te apropie de Dumnezeu

.

1.  Poporul român e una din minunile lui Dumnezeu în marșul lui pe pământ. (Petre Țuțea)
2. Singurul vehicul către Dumnezeu este ritmul iubirii dintre oameni. (Petre Țuțea)
3. Dumnezeu geometrizează prin intermediul sunetului. (Pitagora)
4. Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist; exist, deci Dumnezeu este. (Rene Descartes)
5. Suferința este o forță irezistibilă care ne apropie de Dumnezeu și de oameni. (George Danciu)
6. În veșnicie, în sfârșit oamenii vor înțelege singurul lucru esențial: unii, că tot ce e de iubit este din (în) Dumnezeu; iar ceilalți, că iadul este absența iubirii, a prezenței lui Dumnezeu Însuși. (George Danciu)
7. Dumnezeu este opinia mea publică. (Abraham Lincoln)
8. Dacă îi datorez lui Smith zece dolari și Dumnezeu mă iartă, asta nu îl despăgubește pe Smith. (Robert Green Ingersoll)

“Vederea” de dincolo…!

Ce te aștepți să vezi? Care este ținta cercetării tale?

Dacă ești un navigator insistent, precum Cristofor Columb (1451-1506), vei (re)descoperi și tu undeva  un Continent sau poate o mică Insulă de pământ; dacă vei fi asemenea lui  Jacques-Yves Cousteau (1910-1997) vei descoperi noi  viețuitoare  în apele marine, iar dacă ești un Edmond Halle (1656-1742) e de aștepat că vei vedea o cometă …Halley –   Cometa Halley se vede de pe Pământ o dată la 75 de ani.

O, dacă însă vei fi un prooroc al Domnului Dumnezeu, un Moise, un Isaia, sau  poate un Balaam cu ochii deschiși, atunci vei vedea ceva din splendoarea Creatorului tău.

ZIUA CINCIZECIMII – PART (3)

“Lucrurile

 minunate

ale

lui

Dumnezeu”

FAPTE, 2.11

Făgăduințe
Unitate
Diversitate
Putere
Mărturie

EVREII –  în timpurile acelea, la Pentecost – nu aveau nici o putere politică în  Israel căci ei se aflau sub ocupația imperiului de la Roma și deci  nu puteau face tot ce voiau în Țara lor. Nu aveau o putere și o autoritate pământească favorabilă lor, însă atunci au fost martorii și beneficiarii unei lucrări extraordinare, când au văzut și auzit  splendoarea puterii lui Dumnezeu din Ziua  de la  Cincizecime.

Încurcătura unui înțelept

„căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos“

Evanghelia Ioan, 1.17

O CARTE DE ÎNVĂȚĂTURĂ evreiască istorisește despre un înțelept foarte cunoscut, că atunci când se afla pe patul de moarte, au venit ucenicii lui să-l viziteze. Văzându-i, înțeleptul a început să plângă.
– Lumină a poporului, îi spuseră ei, coloană a templului, daltă din cele mai ascuțite, ce motiv ai să plângi?
– Dacă ar fi vorba, le-a răspuns înțeleptul, să mă înfățișez în fața unui rege pământesc, care astăzi trăiește și mâine nu va mai fi, a cărui pedeapsă cu moartea nu are în ea ceva absolut, pentru că aș putea să-l potolesc cu cuvintele mele sau să-l câștig cu bani, nu aș plânge.

Întreabă despre înviere!

“Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.”

Luca 20.38

Pe Urmele Mântuitorului Isus

Luca 20.27-40

În fața textului din Evanghelia lui Luca, 20.27-40, observ cât de lipsiți de logică sunt cei care vin cu întrebări nesincere înaintea Domnului Isus.

Și mă gândesc că ar fi necesară o lecție de logică sau cel puțin câteva noțiuni.

De logică s-au ocupat mari gânditori și filozofi eleni: Democrit, Socrate, Platon, Aristotel.   Logica este un cuvânt derivat din termenul elen λόγος – logos (cuvânt, idee, rațiune, ordine).  Heraclit din Efes utiliza cuvântul „logos” cu înțelesul de ordine necesară, proprie atât cosmosului, lumii materiale cât și gândirii omenești în forma ei superioară. Filosofii stoici elini au dat cuvântului „logos” un sens idealist, înțelegând prin logos rațiunea cosmică, divină. Mai târziu filosoful Filon Iudeul a utilizat cuvântul „logos” desemnând prin el rațiunea divină ca forță mijlocitoare între Dumnezeu și lume.

Fericirile (3)

„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.”

Evanghelia lui Matei, 5. 5

.

TEMA fericirii i-a preocupat pe  mulți scriitori și gânditori ai lumii, din toate timpurile.

Poetul antic din Roma, Quintus Horațiu (65 î.Hr. – 8 î.Hr.), cu peste două  mii de ani în urmă, se apropie să dezlege misterul: “Unii călătoresc până la capătul Pământului ca să caute fericirea când de fapt aceasta se află chiar lângă ei. O inimă mulţumită este fericită.”

Dar psalmistul Sfintei Scripturi  aduce o definiție și mai aproape de inima noastră: “sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa” (Psalm, 131)

Însă o definiție inexplicită a fericirii o găsim în versurile  poetului Anton Pann (1790-1854): “Dacă nema putirința, ce mai chichirez gâlceava?“, cu alte cuvinte “Stai blând, nu te certa, de ce  să-ți strici fericirea și liniștea?”

Unde vei ajunge dacă vei muri la noapte?

“Doamne…Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!“

Psalmul, 90.12

.

Dacă  privim  statisticile pentru Speranța de viață a oamenilor vedem că este limitată în jurul vârstei de 70 de ani. Dar incidența morții bântuie din prima zi de viață, în toate zilele lăsate omului să-și trăiască sub Soare scurta-i viață.

Când ești copil crezi că bătrânețea e atât de îndepărtată că  nu va veni niciodată. Dar când poți înțelege viața, etapele ei, te-ai aștepta ca adolescentul, tânărul, viitorul om în toată firea,  să ia măsurile cele mai bune cunoscând că trecerea sa în lumea de dincolo va veni ca un hoț, pe neașteptate.

Totuși, după câte am văzut, mulți oameni începând cu vârsta de 55 de ani încep să-și găsească un loc în Cimitir unde își și construiesc o “locuință” de veci, după posibilități și după buna lor plcăcere. Unii pun o placă comemorativă pe care așează, eventual, o  fotografie personală, perioada în care a trăit  în această lume, poate o sintagmă, un vers, care să-i reprezinte. Restul, din punct de vedere spiritual, al împăcării cu Dumnezeu-Judecătorul, rămâne nefăcut, “Dumnezeu cu mila” –  zic ei.