Oswald CHAMBERS: Chemarea de neînţeles a lui Dumnezeu

0f7971161de734b5996f5880f178b360„Şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul Omului se va împlini”… Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri.

Luca 18:31, 34

Chemarea de neînţeles a lui Dumnezeu

Dumnezeu L-a chemat pe lsus Cristos la ceea ce părea un dezastru total, iar Isus Cristos Şi-a chemat ucenicii ca să-L vadă dat la moarte: El a condus pe fiecare dintre ei in locul unde inimile lor au fost zdrobite. Din orice punct de vedere, în afară de cel al lui Dumnezeu, viaţa lui lsus Cristos a fost un faliment total. Dar ceea ce părea un faliment din punctul de vedere al omului a fost o victorie uimitoare din perspectiva lui Dumnezeu, pentru că niciodată scopul lui Dumnezeu nu este scopul omului.

Şi în viaţa noastră vine chemarea de neînţeles a lui Dumnezeu Chemarea lui Dumnezeu nu poate fi niciodată prezentată in mod explicit; ea este implicită. Chemarea lui Dumnezeu este ca şi chemarea mării, pe care nu o aude si nu o înţelege decât cel care are in el natura marii. Nu putem spune clar la ce suntem chemaţi de Dumnezeu, deoarece El ne cheamă să avem părtăşie cu El pentru propriul Său scop, iar testul este să credem că Dumnezeu ştie ce vrea. Lucrurile care se petrec nu sunt la întâmplare, ci sunt cu totul la porunca lui Dumnezeu. El îşi împlineşte planurile în mod suveran.

Dacă suntem în părtăşie cu Dumnezeu şi recunoaştem că El ne cuprinde in planurile Sale, nu mai încercăm să aflăm care sunt acele planuri. Cu cât înaintăm în viaţa creştină, cu atât este mai simplu, pentru că suntem tot mai puţin înclinaţi să spunem: „De ce a permis Dumnezeu cutare sau cutare lucru?” În spatele tuturor lucrurilor se află chemarea irezistibilă al lui Dumnezeu. „Există o divinitate care ne modelează ţintele” Creştinul este omul care se încrede în priceperea şi înţelepciunea lui Dumnezeu, şi nu în propria lui inteligenţă

Dacă avem scopul nostru propriu, acesta distruge simplitatea şi liniştea care ar trebui să-i caracterizeze pe copiii lui Dumnezeu (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

Meditații din  5 August

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină, pe cărarea mea”. PSALMUL 119:105

Cât de adevărată este această afirmaţie a psalmistului. Ea ne dezvăluie două lucruri: Întunericul care domneşte în lume şi greutăţile pe calea creştinului. Trăim într-o vreme în care credinciosul trebuie să înveţe să înainteze cu băgare de seamă. Dar aceasta nu este de ajuns, el trebuie deasemenea să înveţe de a fi sigur că locul unde îşi pune piciorul este sigur. Pericolul unui pas greşit din pricina întunericului în ce priveşte cunoaşterea clară a voii lui Dumnezeu şi pericolul unei opriri pe calc sunt atât de mari încât singura soluţie de a evita aceste pericole, este lumina. Un singur pas greşit este de ajuns ca să-l facă pe un credincios să cadă, şi o singură oprire, o întrerupere a mersului pe calea lui Dumnezeu îl poate face să-şi compromită chemarea. Fără-ndoială, nu este vorba aici de a-şi pierde mântuirea, care nu este rezultatul paşilor noştri pe cale ci este efectul lucrării de răscumpărare pentru care a curs sângele scump al Domnului Isus.Paşi greşiţi! Câţi n-au apărut în calea noastră de-alungul vieţii: o căsătorie nepotrivită, o învăţătură atrăgătoare dar falsă, pornirea la un drum fără călăuzirea de sus, alianţa cu lumea şi câţi alţi paşi greşiţi care au ruinat pe mulţi! Nu putem fi destul de recunoscători lui Dumnezeu că ne-a dat Cuvântul Său ca o “lampă pentru picioarele noastre” şi care ne-a luminat drumul pas cu pas, în aşa fel ca să ştim întotdeauna unde ne găsim. Această “lampă” ne întreţine părtăşia cu El în orice vreme; ea este ca stâlpul de nor şi de foc care ne dirijează paşii şi îi protejează. Cuvântul lui Dumnezeu este singura lumină care împrăştie orice întuneric, orice îndoială şi nesiguranţă dinaintea paşilor noştri. El ne arată drumul cel mai sigur în mijlocul împrejurărilor schimbătoare şi a situaţiilor noi şi dificile în care nu ştim încotro s-o apucăm. Lumina pe cărarea noastră, Cuvântul Său, ne aminteşte mereu de pericolele drumului şi ne dă secretul biruinţei, dar în acelaşi timp ne aruncă raze de lumină şi asupra viitorului care este atât de apropiat. în felul acesta, cel credincios ştie să deosebească vremurile. Avertismentele solemne ale Iui Dumnezeu nu sunt în nimic exagerate, iar făgăduinţele Lui sunt garantate în Domnul Isus. Dar pentru a înţelege şi crede Biblia, trebuie să-I cunoaştem Autorul. Şi nu o cunoaştere superficială, ci aceea care se naşte în suflet dintr-o adevărată şi personală părtăşie cu El. Astfel drumul nostru nu va fi niciodată luminat de o lumină falsă şi atrăgătoare, ci numai de Cuvântul Lui care este ADEVĂRUL.

“întăreşte-mi paşii în Cuvântul Tău” Ps. 119:133.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Si acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă ; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele”. Luca 13:11.

Oare câţi oameni sunt pe acest pământ gârbovi şi nu pot să se uite în sus, pe plan spiritual. Pentrucă ochii lor sunt îndreptaţi spre cele pământeşti. Pe mulţi îi atrage la pământ poftele firii de care sunt stăpâniţi zi şi noapte. Pe alţii îi atrage la pământ gândurile lumeşti, fiind legaţi de Mamona şi sunt egoişti; n-au nici timp, dar nici dorinţa să se uite în sus. Alţii sunt legaţi de îngrijorările acestei lumi sau de ură şi neînţelegere. Mulţi sunt legaţi de pofte, dorinţe. Câte nenorociri s-au produs în urma acestora; tâlhării, divorţuri şi atâtea altele. Există alţii care sunt legaţi enorm de mult de acest pământ; dar în greutăţi şi necazuri îşi dau silinţa să-şi ridice capul. In acest text, mă bucură un lucru: “Când a văzut-o Isus a chemat-o …” Oh, da, El cheamă pe cei legaţi la El şi mai ales pe aceia care doresc să-şi ridice capul şi nu pot. Si această femeie dorea să-şi ridice capul, dar nu putea. Salvatorul a observat acest lucru şi i-a spus: “Femeie eşti dezlegată de neputinţa ta”. Si-a pus mâinile peste ea şi îndată ea s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Da, dacă Salvatorul spune celor înlănţuiţi: “Eşti dezlegat”, atunci putem să ne ridicăm capul şi să ne gândim la lucrurile de sus. El ne leagă de lucrurile cereşti. Astfel putem slăvi pe Dumnezeu. Dar şi astăzi este la fel, după ce oamenii sunt dezlegaţi, vin “cei mai înţelepţi” şi fac reclamaţii chiar şi excluderi, în loc să se bucure de faptele măreţe ale Lui Dumnezeu. Dar Isus îi numeşte pe aceşti oameni şi astăzi, oameni făţarnici. Oh, ce fericiţi ar putea fi aceştia, dacă s-ar bucura împreună cu cel dezlegat şi i-ar da Lui cinste şi ar mări faptele lui Dumnezeu.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

LEGEA ÎN INIMĂ

Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii. Psalmul 37.31

Puneţi legea în inima unui om şi acesta va umbla cu dreptate. Iată unde trebuie scrisă legea: în inimă; atunci este în locul potrivit, aşa cum sunt pietrele într-o boltă. În minte legea este o piedică, pe spate este o povară, dar în inimă este un sprijin. Ce frumoase sunt cuvintele acestea: „Legea Dumnezeului său”! Când îl cunoaştem pe Domnul ca pe Dumnezeul nostru, legea Lui înseamnă pentru noi slobozenie. Dumnezeu care a făcut cu noi acest legământ ne dă şi dorinţa de a asculta sfaturile Lui şi a umbla după poruncile Lui. A urma învăţăturile Tatălui meu va fi pentru mine o desfătare.Omul a cărui inimă este supusă, va fi sprijinit în toţi paşii lui. El va face ce este bine, va face ce este înţelept. O lucrare sfântă este întotdeauna cea mai înţeleaptă lucrare, oricum ar părea ea la un moment dat. Când umblăm după poruncile Sale, suntem pe calea împărătească a Dumnezeului nostru. Cuvântul lui Dumnezeu n-a înşelat niciodată nici un suflet. Ţinta sa este lămurită: să umblăm smeriţi şi drept în dragostea şi temerea de Dumnezeu. Pe această cale sunt învăţături înţelepte şi rânduieli sfinte, ca să ne păzească de întinare. Cel ce umblă drept, umblă pe un drum sigur.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi, şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Cristos. Coloseni 2.5

„Fraţi sfinţi şi credincioşi” îi numeşte apostolul pe primitorii acestei epistole. El însuşi era încătuşat în închisoare pentru Domnul Isus, suportând cu dragoste toate suferinţele urmându-L pe Domnul său. El era tot timpul în legătură duhovnicească cu aceia care au primit credinţa cea preţioasă. El se bucura când adunările stăteau bine şi se întrista când era altfel. La cei din Colose laudă rânduiala care a găsit-o la ei. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii (1 Cor. 14.33) şi dacă este vorba de acest lucru în practica unei adunări locale, acolo înseamnă că fraţii se vor supune sfinţeniei lui Dumnezeu şi purtarea lor o va dovedi din plin. Ei se vor îngădui unii pe alţii şi vor fi supuşi unul altuia în frica lui Cristos. La fel şi surorile vor ocupa locul lor de supunere şi nu se vor ridica să conducă adunarea sub nici o formă. Ele vor trăi în pace unele cu altele şi vor avea acel gând ca prin îmbrăcămintea lor să nu fie o pricină de poticnire pentru nimeni.La toate aceste trăsături este cerută părtăşia practică şi personală cu Domnul. Apostolul se bucură de tăria neclintită a credinţei colosenilor ÎN Cristos. Această tărie era strict necesară deoarece unii căutau să-şi facă intrarea în inimi prin filozofie şi amăgiri deşarte după datinile oamenilor. Erau „elemente lumeşti” cu privire la mâncare şi băutură, sau înfrânare de la zile de sărbătoare, sau la o lună nouă sau la o zi de sabat. „Nu lua, nu gusta, nu atinge…” aşa predicau unii oameni şi prin aceasta au pus un jug asupra credincioşilor, jug care era în opoziţie cu harul lui Cristos şi credinţa în El. Toate aceste lucruri care ţin de duhul legii au în vedere firea pământească, pentru ca să o ridice în slavă. Să stăruim deci în harul lui Dumnezeu şi să nu ne lăsăm amăgiţi de cei care propovăduiesc zadarnica religie a lui Cain care în contextul ei arată că vrea să aducă jertfă roadele unui pământ blestemat.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, Dumnezeul meu, în ce mod minunat şi plin de putere m-ai făcut să cunosc cu o cunoaştere ce întrece orice cunoştinţă că Răscumpărarea este marea Realitate descoperită.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.» 1IOAN 5,4

Creştinul născut din nou este deja biruitor în ciuda atacurilor diavolului şi a păcatului. Da, victoria este rezultatul divin al jertfei lui Isus Cristos pe crucea Golgotei. Gând Domnul a strigat: «S-a isprăvit» (loan 19,30), El i-a biruit definitiv pe Satan, păcatul şi moartea. Toţi cei ce sunt în Cristos, adică toţi credincioşii născuţi din nou sunt biruitori în Isus. Chiar atuaci când un copil al lui Dumnezeu este ispitit, iar slăbiciunea şi neputinţa se fac simţite, el Ii poate mulţumi lui Isus Cristos în rugăciune pentru biruinţa din viaţa sa. Este oare un creştin născut din nou aşa de puternic? O, nu, el este chiar mai slab dar Isus domneşte în viaţa lui. «Cristos în noi» este garanţia victoriei în viaţa de zi cu zi. Naşterea din nou nu este o invenţie pur teoretică, un concept filozofic, ci o realitate care produce o puternică schimbare în inima şi în viaţa unui om. Isus Cristos, Dumnezeu însuşi locuieşte într-o asemenea persoană şi biruieşte prin cel născut din nou; de aceea cel care vine la cruce poate să se bucure: «dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, … care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului» (Rom. 8,1-4).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.  Romani 8:28

Credinciosul este absolut sigur în privinţa anumitor puncte. El știe, de exemplu, că Dumnezeu stă alături de pasagerii din corabie în mijlocul furtunii. El crede că o mână nevăzută se află întotdeauna la cârma lumii, şi că, oriunde ne-ar duce providenţa, Iehova conduce vasul. Această siguranţă liniştitoare îl pregăteşte pentru orice. Priveşte deasupra apelor înspumate şi vede duhul lui Isus liniştind valurile. Aude o voce care spune: „Eu sunt; nu vă temeţi” (Matei 14:27). El ştie şi că Dumnezeu este întotdeauna înţelept; ştiind aceasta, crede că nu există accidente şi nici greşeli. Nu există nici un lucru care să nu se poată întâmpla. El poate spune: „dacă aş pierde tot ce am, e mai bine să le pierd decât să le păstrez, dacă aceasta este voia Domnului. Cea mai rea calamitate este cel mai înţelept şi mai bun lucru care mi se poate întâmpla dacă Dumnezeu rânduieşte aşa”. „Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Creştinul nu ţine la această afirmaţie ca la o teorie, fiindcă o cunoaşte din practică. Până acum, totul a lucrat pentru bine. Medicamentele otrăvitoare, amestecate în proporţia corectă, au lecuit boala; tăişul ascuţit al scalpelului a curăţat ulceraţiile şi a uşurat vindecarea. Fiecare eveniment a înfăptuit cele mai binecuvântate rezultate. Şi astfel, crezând că Dumnezeu conduce totul, că El guvernează înţelept, şi că transformă răul în bine, inima credinciosului se linişteşte, şi el este destul de calm ca să întâmpine orice încercare. Credinciosul poate să se roage în spiritul adevăratei resemnări: „trimite ce vrei, Doamne, atâta timp cât vine de la tine. Nici un lucru rău nu a fost servit copiilor Tăi la masa Ta”. Nu spune, suflete:

Cum poate Dumnezeu să-mi uşureze grija?

Adu-ţi aminte că Puterea are pretutindeni servi;

Lucrarea Lui e minunată; inima Lui e numai bunătate

Căci Dumnezeu nu întârzie şi face tot la timp în toate.

Seara

Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămâneţi aici? Numeri 32:6

Relațiile de familie presupun şi obligaţii. Rubeniţii şi Gadiţii s-ar fi dovedit fraţi răi dacă ar fi cerut ţara deja cucerită, dar au lăsat restul poporului să lupte pentru pământul propriu (Iosua 1:12-16). Noi am primit multe în biserică prin eforturile şi suferinţele sfinţilor din vechime. Dacă nu răsplătim biserica lui Christos oferindu-i toate puterile noastre, suntem nevrednici să ne înrolăm în rândurile ei. Alţii se luptă cu erorile secolului din toate puterile sau sapă printre ruinele Căderii după cei care mor. Dacă noi ne cufundăm în lenevie, trebuie să fim avertizaţi, ca să nu cadă peste noi blestemul lui Meroza (vezi Judecători 5:32). Stăpânul viei spune: „de ce staţi aici toată ziua fără lucru?” (Matei 20:6). Care este scuza leneşului? Serviciul personal pentru Isus devine datoria fiecăruia fiindcă este oferit tuturor, fără zăbavă.  Eforturile misionarilor devotaţi şi ale pastorilor înflăcăraţi ne fac de ruşine lenevia. Frica de necaz este ispita celor care „trăiesc fără grijă în Sion” (Amos 6:1). Ei ar fi fericiţi să scape de cruce, dar să poarte coroana. Pentru ei, întrebarea meditaţiei din seara aceasta este potrivită. Dacă cei mai preţioşi slujitori ai lui Dumnezeu sunt trecuţi prin foc, noi de ce ne aşteptăm să scăpăm de încercare? Dacă un diamant trebuie să sufere curăţare, tăiere şi şlefuire, cum am putea fi făcuţi desăvârşiţi fară suferinţe? Aşteptăm să se oprească vântul doar pentru că vasul nostru este pe mare? De ce să fim trataţi mai bine decât Domnul nostru? Dacă Primul Născut a suferit biciul, de ce să scape fraţii şi surorile Sale? Numai laşitatea mândriei poate alege un pat moale pentru un soldat al crucii. Mult mai înţeleaptă este persoana care se supune voinţei divine şi apoi suferă răbdător operaţiile harului. El va învăţa să culeagă crini la piciorul crucii şi, ca Samson, să găsească miere în trupul leului (vezi Judecători 14:1-9).

IZVOARE IN DEŞERT

Harul Meu îţi este de ajuns. (2 Corinteni 12:9)

„Dumnezeu a găsit cu cale“ (1 Corinteni 1:21) să ia pe cel mai tânăr copil al meu din această lume, în împrejurări care mi-au provocat încercări severe şi durere. Şi pe când mă întorceam acasă de la cimitirul bisericii, după ce tocmai depusesem trupul micuţului meu în mormânt, am simţit un imbold de a vorbi oamenilor mei despre semnificaţia încercărilor.

Am găsit că versetul „Harul Meu îţi este de ajuns“ era textul lecţiei de la şcoala duminicală de săptămâna viitoare, aşa că l-am ales ca mesaj al Stăpânului meu pentru congregaţie, şi ca mesaj al Lui pentru mine. Însă pe când încercam să scriu predica, am descoperit cu toată sinceritatea că nu puteam spune că aceste cuvinte erau adevărate în viaţa mea. Aşa că am îngenuncheat şi am cerut Domnului să facă harul Său suficient pentru mine. Pe când pledam în acest sens, am deschis ochii şi am văzut exact acest verset înrămat, atârnând pe perete. Mama mi-l dăruise cu câteva zile în urmă, pe când eram încă în staţiunea de vacanţă unde copilul nostru a fost luat de la noi. Am rugat pe cineva să-l atârne pe perete acasă în timpul absenţei mele, dar încă nu-i remarcasem cuvintele. Acum când m-am uitat şi mi-am şters ochii, cuvintele mi-au întâlnit privirea: „Harul Meu îţi este de ajuns“.Cuvântul „este“ era colorat în verde fosforescent, în timp ce cuvintele „Meu“ şi „îţi“ erau colorate altfel. Într-o clipă, un mesaj a strălucit direct în sufletul meu, venind ca o mustrare pentru că m-am rugat astfel: „Doamne, fă ca harul Tău să fie suficient pentru mine“. Răspunsul Lui a fost un glas aproape audibil care spunea: „Cum îndrăzneşti să ceri ceva care există? Nu pot să fac harul Meu mai suficient decât l-am făcut deja. Ridică-te şi crede, şi vei vedea că este într-adevăr în viaţa ta“.

Domnul o spune în modul cel mai simplu: „Harul Meu îţi este [nu îţi va fi sau ţi-ar putea fi de ajuns“. Cuvintele „Meu“, „este“ şi „îţi“ au fost din acel moment gravate pentru totdeauna în inima mea. Şi plin de mulţumire, m-am străduit să trăiesc potrivit cu acest adevăr din acea zi şi până în acest moment.

Lecţia profundă pe care am primit-o prin această experienţă, şi pe care caut  s-o transmit şi altora, este aceasta: Nu schimba niciodată faptele împlinite ale lui Dumnezeu în speranţe sau rugăciuni, ci pur şi simplu acceptă-le ca realităţi, şi le vei găsi pline de putere îndată ce vei crede în ele.    H. W. Webb Peploe

El sporeşte harul când poverile cresc,

El trimite mai multă putere când muncile se măresc;

La necazuri mai multe, adaugă îndurările Lui,

La încercări mai multe, înmulţeşte pacea Lui.

Când ni se epuizează stocul de rezistenţă,

Când ne pierdem puterea înainte de jumătatea zilei,

Când ajungem la capătul resurselor noastre acumulate,

Dăruirea deplină a Tatălui nostru abia începe.

Dragostea Lui e nelimitată, harul Lui e nemăsurat,

Puterea Lui nu are hotare cunoscute de om;

Căci din infinitele Lui bogăţii în Isus

El dăruieşte şi dăruieşte şi dăruieşte din nou.

                                                      Annie Johnson Flint

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 17.14-27

Adorarea creştină are efectul de a-l purta pe cel credincios, în duh, sus, „pe munte”, în prezenţa Domnului glorificat. Ce bine ar fi să putem cunoaşte şi noi mai des asemenea momente…! Dar trebuie să ştim să şi coborâm împreună cu El în mijlocul împrejurărilor vieţii din această lume în care împărățeşte Satan. Aceasta este ceea ce experimentează aici ucenicii. Vindecarea copilului lunatic îi dă lui Isus ocazia să sublinieze atotputernicia credinţei.

Scena din v. 24-27 este în acelaşi timp şi instructivă şi sensibilizatoare. Petru, întotdeauna gata să treacă la fapte înainte de a cugeta, uitând de viziunea gloriei şi de glasul Tatălui, se angajează în numele învăţătorului său să plătească darea pentru Templu. Isus îl întreabă cu blândeţe dacă s-a văzut vreodată ca un fiu de împărat să plătească taxă către propriul său tată; iar Simon era tocmai cel care îl recunoscuse cu puţin înainte ca fiind ,fiul Dumnezeului celui viu” (16.16)! După această clarificare, Domnul îi dă totuşi lui Petru misiunea să plătească această sumă (pe care El nu era dator s-o dea), pentru a-Şi arăta deopotrivă puterea Sa, a Aceluia care stăpâneşte peste întreaga creaţie, inclusiv asupra peştilor mării (Psalmul 8.6,8), precum şi dragostea Sa, a Aceluia care Se asociază cu slabul Său ucenic, plătind în mod egal şi pentru el.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Ioan 4:7-16

DRAGOSTEA SA, NU A NOASTRĂ

Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav. Ioan 11:3

Când un creştin evlavios s-a îmbolnăvit grav, câţiva prieteni apropiaţi s-au adunat în jurul patului său de suferinţă cerân- du-I lui Dumnezeu să-l facă bine din nou. Ultimul care s-a rugat a amintit despre lucrarea plină de credincioşie a acestui om, şi şi-a încheiat rugăciunea cu cuvintele: „Doamne, Tu ştii cât de mult Te iubeşte acest om”. După un moment de linişte, credinciosul bolnav i-a spus: „Ştiu că ai avut intenţii bune, dar te rog nu mai pleda pentru însănătoşirea mea de pe această poziţie. Când Lazăr a fost bolnav, Maria şi Marta au trimis după Isus, dar motivul n-a fost afecţiunea acestuia pentru Isus. Ele au spus: „acela pe care-l iubeşti este bolnav”. Nu ataşamentul meu slab şi oscilant îi atrage atenţia ci dragostea Sa desăvârşită pentru mine este puterea mea constantă şi speranţa mea”.

Acelaşi gând i-a fost imprimat puternic compozitorului de imnuri creştine Philip Bliss, într-o zi după ce a terminat de cântat: „O, îl iubesc pe Isus”. „Aceste cuvinte sunt adevărate, a spus el. Cu toate acestea mă simt vinovat că am cântat atât de mult despre săraca mea dragoste pentru Cristos şi atât de puţin despre dragostea Sa fără margini faţă de mine”. Drept rezultat, a scris o cântare care este foarte cunoscută azi. Ea spune aşa: „Sunt atât de bucuros că Tatăl ceresc/Ne spune de iubirea-I în Cartea ce ne-a dăruit /Lucruri măreţe eu în Biblie le citesc/Dar cel mai măreţ e că Isus m-a iubit”.Da, cea mai mare mângâiere în viaţă ori în moarte nu este că noi îl iubim pe El, ci că „El ne-a iubit”‘(l Ioan 4:10). H.G.B.

O, iubirea lui Isus, bogată şi pură

îndelung răbdătoare, pentru vecie,

Ce puternică eşti şi fără măsură –

Sfinţi şi îngeri cântă cu bucurie. Lehman

Dumnezeu îşi iubeşte copiii nu pentru ceea ce sunt ei, ci pentru ceea ce este EL

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Duhul Domnului a venit peste el … Și el a găsit o falcă de măgar neuscată și șia întins mâna și a luato și a ucis cu ea o mie de oameni … Și îi era foarte sete și a chemat pe Domnul … Și el a judecat pe Israel în zilele filistenilor douăzeci de ani. Și Samson sa dus la Gaza; și a văzut acolo o femeie curvă și a intrat la ea. 

                                                                            Judecători 15.1420; 16.1

Judecătorii lui Israel – Samson (5) – Lucruri contradictorii

Bărbații din Iuda lau legat cu două frânghii noi și lau predat filistenilor, care domneau peste ei. Prin puterea Duhului lui Dumnezeu, Samson a ucis o mie dintre vrăjmașii săi cu o falcă de măgar și a obținut astfel o mare biruință. Fiindui foarte sete, a strigat către Domnul, iar El ia răspuns, făcând să țâșnească un izvor din stâncă. Samson a băut și sa înviorat.

Ce biruință minunată a fost aceasta! Apoi Samson a judecat pe Israel timp de douăzeci de ani. La fel, Dumnezeu ne poate oferi mari biruințe și, de asemenea, perioade marcate de nevoi reale. Astfel de perioade se pot dovedi foarte binecuvântate pentru noi atunci când strigăm la El. Dumnezeu este credincios!

Din nefericire, ca și Samson, putem continua ani întregi în slujba pentru Domnul și pentru cei ai Săi, după care să dăm curs poftelor cărnii, întrun fel sau altul, ruinândune astfel mărturia. Satan, acuzatorul fraților, se va folosi de orice ocazie pentru a ne prinde în cursă.

Samson sa sculat la miezul nopții, a smuls porțile cetății în care filistenii credeau căl încolțiseră și lea dus pe vârful dealului din fața Hebronului. Și noi putem câteodată să dăm rezolvare problemelor care ne apasă, dar cu ce preț!

De câte lucruri contradictorii dăm adesea dovadă în viețile noastre: experimentăm biruințele mărețe pe care Dumnezeu ni le dăruiește, binecuvântări și înviorări spirituale dăruite prin harul Său, după care, din cauză că ne complăcem rușinos în anumite pofte, ne ruinăm mărturia pentru Domnul! Să trăim tot mai aproape de Domnul, învățând mereu de la El și sprijinindune pe El, pentru ca viețile noastre să aducă încontinuu glorie Numelui Său!    E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Îmi ridic ochii spre munți … De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. Psalmul 121.1,2

Rugăciunea ceasornicarului

– Îl voi ruga pe Domnul și Mântuitorul meu să-mi arate cum să pun în mișcare ceasul, și El mă va asculta, spuse ceasornicarul.

Doamna îi spuse că este curioasă, dacă Domnul universului Se va îngriji de un lucru atât de minor.

Mirarea ei a fost mare când bărbatul, fără să se scuze de franchețea sa, a îngenuncheat și s-a rugat:„O, Dumnezeul și Tatăl meu, știu că Tu mă asculți. Tu mi-ai dat dragoste față de meseria mea. Deja de așa mulți ani m-ai ajutat. Tu m-ai ajutat întotdeauna să reușesc. Acum, Dumnezeul și Tatăl meu, pentru că Tu m-ai răscumpărat și m-ai făcut copilul Tău, îmi vei da mai multă minte și înțelepciune, ca Numele Tău să fie proslăvit prin mine“.

El a rugat ca ceasul să fie lăsat pe locul pe care era până a doua zi dimineața, și plecă. Seara, când făcu o plimbare și trecu în revistă cu rugăciune evenimentele acelei zile, deodată îi veniră în minte câteva rotițe de la ceas și că la acestea nimeni nu s-a uitat înainte și nu le-a uns. Pentru el a devenit certitudine că aici se afla dezlegarea problemei.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SEMNELE VREMURILOR (2)

„Războaie si vesti de războaie” (Matei 24:6-8)

Domnul Isus a spus: „Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. Un neam se va seu a împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”. Oamenii care au suferit în timpul celor două războaie mondiale nu le este greu deloc să înțeleagă cuvântul „războaie”. Dar timp de mai bine de șaizeci de ani, copiii și nepoții lor au avut un concept limitai a ceea ce a însemnat războiul. Pentru ei, războaiele se desfășurau în principal în anumite regiuni și în alte țâri, dar nu în locurile lor natale. Apoi a venit 9/11 (9 septembrie) și americanii au început să înțeleagă cuvintele: „oamenii își vor da sufletul de groază” (Luca 21:26). Unele date calendaristice vor rămâne mereu în amintirea noastră. Cum ar fi ziua în care a fost asasinat președintele Kennedy si cea în care trei mii de oameni au pierit la World Trade Center. Astăzi, concepția politică este că dacă ne luptăm pentru combaterea terorismului „din alte părți”, nu vom fi nevoiți să ne luptăm împotriva lui aici acasă. Nu te lăsa însă înșelat. Granițele vor avea întotdeauna nevoie de puncte de control. Corespondenții pe tema războiului vor avea mereu locuri de muncă. Lumea nu va cunoaște niciodată pacea de durată de partea aceasta a cerului. Domnul Isus a spus: „toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor”. Nu te descuraja! Dumnezeu încă șade pe tron. Planul Său încă se duce la îndeplinire. Chinurile de moarte ale vechii rânduieli în care trăim sunt „durerile facerii” unei noi și glorioase rânduieli; revenirea lui Hristos și instaurarea împărăției Sale. Un vechi mottou al Companiei de asigurări Prudential spune: „la-ți o parte din stâncă”. Când te încrezi, însă, în Domnul Isus în ceea ce privește siguranța ta, ai parte de toată stânca!

Advertisements

One thought on “Oswald CHAMBERS: Chemarea de neînţeles a lui Dumnezeu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s