Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle

Luca 2

1. În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

2. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.

3. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

4. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David –

5. să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

6. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.

7. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Cine este Isus, Cel născut acum mai bine de 2000 de ani?

1. Cine este Hristos?

Această întrebare este prioritară(Matei 16:15) – cea mai importantă întrebare cu care vei avea de a face.

Evanghelia după Ioan a fost scrisă „ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui” Ioan 20:31).

El a devenit om şi a trăit pe acest pământ puţin peste 30 ani. El a fost declarat nevinovat de către curtea romană, dar totuşi crucificat. După trei zile, El a înviat şi, şase săptămâni mai târziu, s-a înălţat la cer. El va veni din nou, întâi pentru a-i lua cu El pe cei care au crezut în El, şi apoi pentru a judeca lumea şi a-Şi întemeia împărăţia în putere.

Calea îngustă-dificilă și albinele unchiului Dumitru

“Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.”

 Iacov 4:5

 

Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi

“Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” – Matei, 7:14

 

Cu peste 10 ani în urmă mă aflam  în vizită la unchiul meu Dumitru, în satul Sf. Gheorghe, o așezare de țărani români, harnici și gospodari, pe teritoriul căruia s-a ridicat pentru aducerea în amintire a evenimentelor petrecute în 1944-45, Monumentul Eroilor Celui de-al Doilea Război Mondial, de la Oarba de Mureș.

Un drept divin

“Dar tutror celor ce L-au primit, adcă celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.“

Evanghelia lui Ioan, 1:12

Ioan adresează epistola lui “copilaşilor”. Sîntem în adevăr mici, microscopic de mici şi de slabi. Aici însă în Evanghelia sa, el ne vorbeşte de un rang, de un titlu pe care ar trebui să ştim să-1 apreciem cu toată demnitatea: “copii ai lui Dumnezeu”. Peste tot şi întotdeauna, acasă , la biserică, la cîmp şi la birou, să ştim să ne menţinem acest rang, în mijlocul acsstui “neam viclean şi preacurvar în care strălucim ca nişte lumini în lume.”

“Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

“Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” –  Ioan, 20.31

Ioan, 20

 1. În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

2. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: “Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.”

Care e răspunsul tău?

Cine e Isus Hristos pentru tine?

Simon Petru, drept răspuns, i-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” – Matei, 16.16

 

Oamenii, în cunoștință de cauză sau nu, se pronunță „cu siguranță” în orice domeniu ar veni vorba, de medicină sau fotbal, de învățământ sau finanțe, de mecanica cuantică sau despre creșterea animalelor, ei sunt pregătiți a-și spune o părere de care sunt absolut convinși că nu va da greș dacă merg pe mâna lor.

Ați ghicit! Oamenii își dau cu părerea, dar ce mai, sunt chiar siguri, că, dacă se gândesc mai bine, pot avea nu doar o singură părere, bună, ba chiar mai multe, toate la fel de bune și de sigure, despre Isus.

Testamentul lui William Shakespeare

“În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte, 4.12)

.

Siguranța dramaturgului

.

Dramaturgul englez William Shakespeare (1564-1616) a cunoscut adevărul că mântuirea sufletului se poate face numai prin jertfa răscumpărătoare a Domnului Isus Hristos.

În testament, celebrul scriitor a scris: “Îmi încredințez mai întâi sufletul meu în mâinile lui Dumnezeu, Creatorul meu, sperând și crezând că numai prin meritele Domnului Isus, Mântuitorul meu, pot fi părtaș la viața veșnică…”

Iată un om care a acceptat și a exprimat, prin credința în Mântuitorul Isus, siguranța mântuirii!

Dinastia Regală

Istorie, Credință și Turism!

Un inginer de aviație german (stabilit în Anglia) a scris o carte interesantă și prețiosă – tipărită în limba română pe la mijlocul anilor ’90 de prestigioasa editură GBV-Dillenburg  din Germania –, carte  pe care am rătăcit-o între timp. Autorul aviza ideea că dinastia davidică (descendenți ai  legendarului împărat al poporului Israel – David) nu a fost în întregime dusă în valurile de  robie care au întrerupt practic viața Casei Regale de la Ierusalim, ci foarte probabil ca o  parte  a acesteia să fi mărșăluit spre Europa,  stabilindu-se în zone precum Anglia, Franța, Germania sau Spania, din ei s-a format,  de  pildă,  populația saxonă.

De altfel, autorul la care mă refer, spunea că localitatea Saragoza din Spania nu ar însemna nimic altceva decât „Țara Sarei”

Încurcătura unui înțelept

„căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos“

Evanghelia Ioan, 1.17

O CARTE DE ÎNVĂȚĂTURĂ evreiască istorisește despre un înțelept foarte cunoscut, că atunci când se afla pe patul de moarte, au venit ucenicii lui să-l viziteze. Văzându-i, înțeleptul a început să plângă.
– Lumină a poporului, îi spuseră ei, coloană a templului, daltă din cele mai ascuțite, ce motiv ai să plângi?
– Dacă ar fi vorba, le-a răspuns înțeleptul, să mă înfățișez în fața unui rege pământesc, care astăzi trăiește și mâine nu va mai fi, a cărui pedeapsă cu moartea nu are în ea ceva absolut, pentru că aș putea să-l potolesc cu cuvintele mele sau să-l câștig cu bani, nu aș plânge.

Să-mi capăt vederea

„…să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi…”

.

.                            Efeseni, 1.18

.

Ochiul este cel mai mic organ senzorial al omului, cântărește 7,5 grame și are un diametru de 2,4 cm. Nervi, mușchi și vase de sânge formează în acest mic spațiu un mecanism uimitor. Globul ocular este mișcat de patru mușchi drepți și de doi mușchi oblici. Razele de lumină pătrund în ochi printr-un disc clar, sub formă de sticlă de ceas convexă, corneea. Apoi, razele de lumină traversează camera din față. Ambele camere sunt pline cu apă clară, care curge între isris și cristalin din camera din spate spre cea din față. Ele sunt legate prin pupilă. Această pupilă este formată de irisul colorat, sub formă de inel.