Încă un „viteaz” căzut pe câmpul de luptă – Ricardo Kaka

Despre Ricardo Kaka , celebrul fotbalist brazilian din ultimul deceniu, s-a scris mult,  el fiind pentru presa creştină, în special pentru cea de factură evanghelică, un subiect preferat. Personal am scris două articole despre el (aici) şi aş fi fost dispus să mai scriu, atunci când el ar fi ieşit în evidenţă printr-o declaraţie sau vreun eveniment cu tematică creştină.

De data aceasta însă, vă scriu cu o profundă durere în suflet şi când spun aceasta mă gândesc la mersul vieţii acestui cunoscut personaj, care recent a luat o întorsătură neaşteptată. Zilele trecute, el şi soţia lui Carol Celico, au anunţat că se separă „de comun acord” cerând tuturor „înţelegere, respect şi discreţie pentru că este vorba de o problemă privată”.

Ca un “frate… în nenorocire”

Am ridicat din mijlocul poporului un tânar.

 Psalmi 89:19

 De ce a fost Christos „ridicat din mijlocul poporului”? Vorbeste, inimă, fiindcă gândurile inimii sunt cele mai bune. Nu cumva din cauză că a dorit să fie Fratele nostru prin binecuvântata legatură a sângelui vărsat? O, ce relatie există între Christos si credincios! Credinciosul poate spune „am un Frate în ceruri. Poate că sunt sărac, dar am un Frate care este Rege si El este bogat. Va îngădui să fiu în nevoie si va rămâne linistit pe tron? O, nu! El mă iubeste; este “Fratele meu”.

Credinciosule, poarta aceste gânduri ca pe un colier pretios atârnat de gâtul memoriei tale. Ca pe un inel de aur, pune-le pe degetul amintirii și folosește-le ca sigiliu al lui Dumnezeu, semnând cererile credinței tale cu încrederea succesului

“…ei sa vada faptele voastre bune”

 Evanghelia lui Matei, 5:16

“Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei sa vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” 

O tânără fată care lucra în biroul unchiului ei s-a predat Domnului Isus Cristos. Înainte de a se pocăi, a profitat că era nepoata şefului şi a fost destul de arogantă şi neprietenoasă faţă de personal. După ce L-a primit pe Domnul Isus prin credinţă ca Mântuitorul ei s-a petrecut o schimbare totală.

Într-o zi a auzit cum două colege discutau despre ea şi spuneau: „Acum a devenit evlavioasă dar vrem sa vedem dacă s-a schimbat.”

Ajutor pentru cei cu incertitudini, de tipul lui Vasile Tomoiagă

Suficiența – o problemă vitală

Sațietatea e o stare de cumpătare, de dreptate și de evlavie, la care este chemat să adere creștinul. Normalitatea în creștinism este cumpătarea, echilibrul, sațietatea, a te mulțumi cu strictul necesar pentru trup, pe de o parte. Dar, cu totul altfel stau lucrurile în domeniul spiritual, unde trebuie să avem vasul nostru plin până la refuz, pentru a da înafară râuri de apă vie de care trebuie să fim umpluți. Și, într-un fel, nici nu mai este loc pentru alte surse sau resurse.

Suficiența –  este, de asemenea, o stare care trebuie să ne cumpănească viața de creștini; se impune creștinului să fie vigilent, el trebuie să fie ghidat de Duhul și de Cuvântul Sfânt al Bibliei.

Posibilitatea de a fi liberi

“Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.”

 Ieremia 2:13

Un confrate vorbește despre Întrebări tulburătoare și despre Iluzia de libertate, din poziția unui creștin eliberat din închisorile lumii acesteia, în care firea nu e niciodată mulțumită.

Din șirul cuvintelor sale – adevăr, libertate, Culianu, Umberto Eco, Renașterea, magicieni, ideologic, disperare, relativism, doctrină filozofică, pozitivismul secolului al XIX, caracterul incognoscibil al Absolutului, Iustin Pârvu, Regele Mihai I, ocolim întrebările fundamentale, nivelul nostru de exprimare s-a restrîns, Absolut şi relativ etc – după cum am constatat din articolul său, înafara stabilirii că creștinul trebuie să fie liber, dar nu e,  pledoaria sa dă ghes spre filozofiile lumii.

A avea cheia de intare la Izvorul apelor vii, nu înseamnă că ai de fapt accesul asigurat la sursa dătătoare de speranță și viață. Teoria e ușoară, dar practica ne omoară!

Împotriviți-vă păcatului!

„Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.”

Matei, 5.29-30

Distrugeți orice capăt de pod

Medităm astăzi la un cuvânt care a fost subiectul multor controverse între oameni de-a lungul veacurilor. Căci unii, luând cuvântul mot à mot, s-au mutilat rămânând fără un ochi sau fără o mână, sperând că astfel se vor sfinți tot mai mult și vor fi tot mai plăcuți Domnului, dar făcând așa, nu au scăpat de păcat. Pe de altă parte, Domnul Isus nu a dorit să spună că aceasta e calea de a te apropia mai mult de Dumnezeu, căci faptele bune în care trebuie să umble  cel credincios sunt o consecință a faptului că el a scăpat deja  de omul cel vechi și păcătos.

Prin cuvântul Său, Domnul Isus aduce o învățătură mult mai adâncă, El vine cu o vorbire care nu se referă la percepțiile imediate-trupești, ci la cele spirituale, ascunse.

Ionel Plesa – Un pastor evanghelic sensibil la Duhul Sfânt

In memoriam Ionel Pleșa

Omul de excepție de care vorbim, cu admirație și iubire, a început ca și Creștin după Evanghelie, s-a botezat la Baptiști și a slujit la Penticostali. A fost o sumă a ce era mai bun în România evanghelică.

Un predicator echilibrat, fără excese și fără artificii siropoase, cu o notă duhovnicească profundă. Radia o pace și o liniște care te zidea și îți provoca o gelozie sfântă. Ioan Băleanu, fostul dirijor de cor de la Șega-Arad, a spus odată: “Fratele ăsta nu trebuie să spună nimic, mi-e destul să privesc fața lui.”

Continuarea în Revista ARMONIA

Un Călugăr budist l-a vazut pe Buddha în iad si recunoaste că doar crestinii dețin adevărul

Moartea și Viața  unui călugăr buddhist

In 1998, un călugăr budist a murit… 

și după câteva zile avea loc programul funerar la care călugărul mort era pregatit pentru încinerare, cum este obiceiul la buddhisti. Mirosul dovedea cu siguranță că trupul începuse să se descompună- era decedat fără nicio îndoială. Sute de călugari si rude ale mortului participau la programul funerar.

 Însă, chiar în momentul în care vroiau să dea foc trupului, mortul s-a ridicat.

 Intâmplarea a șocat întreaga regiune. Ca urmare, peste 300 de călugari au devenit crestini si au inceput să studieze Biblia.

Povestea redată mai jos, este o traducere a mărturiei unui om a carui viata s-a schimbat radical.

Zidirea sufletului!

Neemia capitolul 3 – Zidirea spirituală 

Cartea NEEMIA istorisește despre faptul că, pe când se afla  în capitala Susa, în captivitate, Neemia, împreună cu o mare parte a poporului, era preocupat de starea de umilință a celor din  Ierusalim,  care erau  „acolo în țară,  în cea mai mare nenorocire și ocară; zidurile Ierusalimului [erau] dărâmate și porțile [erau] arse de foc.” (Neemia, 1.3)

Ierusalimul avea zidurile cetății dărâmate, porțile arse de foc. Era ceea ce se vedea de la o poștă, de departe. Dar când te apropiai vedeai că nici Templul nu sta în picioare și nu-și mai exercita funcțiile pentru care fusese ridicat.

Seminar despre cruce (1)

“Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”

1 Corinteni 1:18

1. Nu aș fi crezut niciodata in Dumnezeu dacă nu ar fi existat crucea…Într-o lume a durerii, cum ar putea cineva sa se închine unui Dumnezeu care nu simte durerea? (John. R. W. Stott)

2. Dacă voieşte cineva să Mă urmeze, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi așa să Mă urmeze. (Sfântul apostol Luca)

3. Dacă Isus ar fi fost omorât acum 20 de ani, copiii din şcolile catolice ar purta mici scaune electrice la gât în loc de cruci. (Lenny Bruce)

4.Pe Dealul Căpățânii au fost ridicate trei cruci, pentru trei oameni: unul a murit în păcat, unul față de păcat și Unul sfânt și nevinovat