“Dumnezeu este tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”

fritz-berger-mantuirea-prin-hristos-meditatii-zilnice-4393MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

13 Octombrie

“Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn pentru noi”  (Psalm 46:7)

Aceasta este o cântare a fiilor lui Core. Se merită să imităm această cântare. Căci acelora care cântă această cântare nu li se poate întâmpla nicio nenorocire. Sunt oameni care-L iubesc pe Dumnezeu şi acelora toate lucrurile lucrează împreună spre binele lor. Nu observăm niciun pic de murmur nici măcar în necazuri mai mari. Pentrucă ei cântă: “Dumnezeu este tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.

Şi pentrucă L-au experimentat pe Dumnezeu în necazuri, pot să continue: “De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna pământul şi s-ar zgudui munţii în inima mărilor, chiar dacă valurile mării ar urla şi ar spumega şi s-ar ridica până acolo încât să se cutremure munţii”. Aceasta ar cutremura pe mulţi. “Dar este un râu ale cărui pâraie înveselesc cetatea Lui Dumnezeu”. Acesta este Ierusalimul cel nou, Mireasa Mielului.; acestea sunt sufletele în care locuieşte Dumnezeu şi aceia să rămână veseli, ca unii din care curg izvoare de apă vie. Şi pentrucă Dumnezeu locuieşte în ei vor rămânea tari, fiindcă Dumnezeu îi ajută întotdeauna, la timpul potrivit, încă de dimineaţă. Şi ei strigă: “Veniţi şi priviţi lucrările Lui Dumnezeu, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ!” Dacă privim înapoi ce minuni a făcut Domnul în Egipt, cum a condus pe poporul Lui cu mână puternică, afară din Egipt, cum i-a făcut cale prin Marea Roşie, cum i-a înnecat tot acolo pe egiptenii care i-au urmărit şi cum a izgonit popoarele din Canaan dinaintea poporului Său Israel, astfel putem vedea cum îi poate Dumnezeu prăbuşi şi cum îi poate ajuta pe cei credincioşi. Copiilor Lui, El le este un turn de scăpare. De aceea nu trebuie să ne temem, pentrucă El este un turn de scăpare. Slăvit să-I fie Numele Său cel Sfânt!

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

13 octombrie

Descurajarea individuală şi creşterea personală

Moise a ieşit pe la fraţii săi şi a fost martor la muncile lor grele.Exod 2:11

Moise a văzut oprimarea poporului său şi a fost sigur că el era cel care trebuia să-l elibereze; plin de o dreaptă indignare în duhul său, a început să facă dreptate. După prima lovitură pentru Dumnezeu şi pentru dreptate, Dumnezeu a permis ca Moise să ajungă într-o stare de descurajare totală şi l-a trimis în deşert să păzească oile timp de patruzeci de ani. La sfârşitul acelei perioade, Dumnezeu i S-a arătat lui Moise şi i-a spus să meargă şi să elibereze pe poporul Său, dar Moise I-a răspuns: „Cine sunt eu, ca să mă duc?” (Exod 3:10-11). La început Moise a înţeles că el era omul care trebuia să elibereze poporul, dar mai întâi a trebuit să fie pregătit şi disciplinat de Dumnezeu. El, ca individ, a avut dreptate, dar n-a fost omul potrivit pentru acea lucrare până când n-a învăţat să aibă comuniune cu Dumnezeu.Poate că avem viziune de la Dumnezeu şi o înţelegere foarte clară a voii Lui şi trecem la treabă, dar apoi vine ceva echivalent celor patruzeci de ani în pustie ai lui Moise, ca şi cum Dumnezeu ar fi părăsit acea idee cu totul; când ajungem cu totul descurajaţi, Dumnezeu Se întoarce şi reînvie chemarea, iar noi suntem cuprinşi de tremur şi întrebăm: „O, Dar cine sunt eu ca să mă duc? “Trebuie să învăţăm primul mare pas al Lui Dumnezeu: „Eu sunt cel ce sunt” te trimite. Trebuie să învăţăm că efortul nostru individual pentru Dumnezeu este o impertinenţă; individualitatea noastră trebuie să fie arsă de relaţia personală cu Dumnezeu (vezi Matei 3:17). Noi ne fixăm atenţia asupra perspectivei individuale a lucrurilor; avem viziunea – „Ştiu că asta vrea Dumnezeu să fac”, dar n-am învăţat să intram în ritmul Lui Dumnezeu. Dacă treci printr-o perioadă de descurajare, urmează o mare creştere personală.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Marţi  13  Octombrie

Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou,

pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi trecuseră;

şi marea nu mai era. Apocalipsa 21.1

Ziua eternităţii (2)

Apostolul Petru a scris despre cerul nou şi pământul nou, însă Ioan ne oferă mai multe detalii, spunând că atunci marea nu va mai fi. De aici înţelegem că acea stare de lucruri va fi cu totul diferită de cea în care trăim acum. Pământul, văzut din spaţiu, are culoarea albastră, datorită faptului că şaptezeci la sută din suprafaţa lui este acoperită de oceane. Lumea noastră nu poate supravieţui fără oceane, care sunt parte integrantă din sistemul care menţine viaţa. În noua creaţie va fi o stare diferită de lucruri, pe care acum nu o putem concepe. Această stare de lucruri este descrisă foarte pe scurt în Scriptură.Semnificaţia faptului că marea nu va mai fi este că nu va mai exista nicioseparare şi nicio frământare. În vremurile trecute, înainte de dezvoltarea tehnologiei de comunicaţie şi de transport, când cineva emigra peste ocean, adesea nu avea să‑i mai vadă niciodată pe cei dragi rămaşi acasă. Însă lucrurile nu vor mai fi aşa în starea veşnică. Nici distanţa şi nici moartea nu ne vor mai separa pe unii de alţii, fiindcă Ioan ne spune în continuare: „Şi El va şterge orice lacrimă din ochii lor; şi moarte nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici chin nu va mai fi, pentru că cele dintâi au trecut“ (Apocalipsa 21.4).Marea simbolizează de asemenea frământarea şi tulburarea omului, din cauza păcatului. O astfel de frământare nu va mai exista atunci, iar motivul este simplu: păcatul va fi îndepărtat pentru totdeauna. Vom avea trupuri glorificate, lipsite de păcat, trupuri asemenea trupului lui Hristos. Spre deosebire de prima creaţie, în cea de‑a doua va fi o stare incoruptibilă. Ea este numită ziua eternităţii, fiindcă „acolo nu va mai fi noapte“ (Apocalipsa 21.25).                                                    B. Reynolds

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

13 OCTOMBRIE

DACĂ, ŞI O ÎNTREITĂ PROMISIUNE

Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.

2 Cronici 7.14

Noi care chemăm Numele Domnului, putem să ne rătăcim şi noi. Dar ce har din partea Dumnezeului nostru că El este gata să ne ierte. Dacă am rătăcit, să alergăm la tronul harului ca să căpătăm iertarea.Dar mai întâi trebuie să ne smerim. Nu trebuie să fim smeriţi pentru faptul că mai putem păcătui, după ce am primit atâtea binecuvântări prin dragostea Lui? Doamne, ne plecăm în ţărână în faţa Ta, căci îţi mărturisim necredinţa şi vina noastră. Oh, grozăvie a păcatului! Grozăvie de şapte ori mai mare din partea fiinţelor pe care El le-a favorizat atât!Să ne rugăm ca să căpătăm har şi să fim curăţaţi şi izbăviţi de puterea păcatului. Doamne, ascultă-ne şi astăzi şi nu lepăda strigătul nostru!În rugăciunea noastră, să căutăm faţa Domnului, dacă El ne-a lepădat din cauza greşelilor noastre şi să-L rugăm stăruitor să vină din nou la noi. Doamne, priveşte-ne prin Fiul Tău Isus şi uită-Te din nou cu plăcere la slujitorii Tăi.Totodată să ne abatem de la rău; Dumnezeu nu poate să se întoarcă spre noi decât atunci când noi ne vom întoarce de la păcat.Şi abia atunci vom primi întreita asigurare de a fi ascultaţi, iertaţi şi vindecaţi. Tatăl nostru, dă-ne aceste haruri, pentru dragostea Domnului Isus!

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

13 OCTOMBRIE

«De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.» EVREI 7,25

Îşi poate pierde mântuirea un copil al Lui Dumnezeu? Cel născut din nou prin credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos pe crucea de pe Golgota este pecetluit cu Duhul Sfânt, care este un zălog al salvării. Duhul Sfânt ne revelează adevărul complet al mesajului Cuvântului Lui Dumnezeu. Un om care a primit Duhul Sfânt este salvat pe veci. Domnul Isus spune cu fermitate că nimeni nu-I va smulge oile din mâini: «nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu» (loan 10,29). Se pune totuşi întrebarea: ce se întâmplă dacă în minunata poziţie de copil mântuit al Lui Dumnezeu totuşi păcătuiesc? loan răspunde: «dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Avocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor), pe Isus Hristos, Cel neprihănit» (1 loan 2,1). Cel născut din nou este eliberat de păcat şi de puterea acestuia, dar nu şi de prezenţa şi de atacurile lui. Biblia  ne avertizează cu toată seriozitatea că prin păcate neştiute putem pierde cea de-a «doua sfinţire». Prima sfinţire o reprezintă viaţa veşnică în gloria cerească, dar cea de-a doua este răsplata pe care o primim. Această a doua sfinţire, «cununa» sau «moştenirea», o primim numai prin dedicare totală lui Isus.

IZVOARE IN DEŞERT

13 Octombrie

Nu vă îngrijoraţi de nimic.(Filipeni 4:6)

Îngrijorarea n-ar trebui să se găsească niciodată într-un credincios. În ciuda mărimii, a dimensiunii şi a diversităţii încercărilor, suferinţelor şi dificultăţilor noastre, îngrijorarea n-ar trebui să existe sub nici un motiv. Aceasta pentru că avem un Tată în ceruri care este atotputernic, care Îşi iubeşte copiii aşa cum Îl iubeşte „pe singurul Lui Fiu“ (Ioan 3:16), şi a cărui bucurie şi plăcere deplină este să-i ajute permanent în orice situaţie. Ar trebui să luăm aminte la Cuvântul Său, care spune: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri“.

„În orice lucru“ – nu doar când ne-a luat foc casa sau când partenerul nostru de viaţă şi copiii noştri iubiţi sunt grav bolnavi, ci chiar şi în cele mai mici probleme ale vieţii. Trebuie să aducem toate lucrurile la Dumnezeu – lucruri mici, lucruri foarte mici, chiar şi lucrurile pe care lumea le numeşte banale. Da, trebuie să aducem orice lucru, trăind întreaga zi într-o sfântă părtăşie cu Tatăl nostru ceresc şi cu scumpul nostru Domn Isus. Ar trebui să ne dezvoltăm un fel de instinct spiritual, care să ne facă să ne întoarcem imediat spre Dumnezeu când o grijă nu ne lasă să dormim noaptea. În timpul acestor nopţi fără somn, ar trebui să vorbim cu El, aducând diversele noastre probleme înaintea Lui, indiferent cât de mici ar fi. Vorbeşte de asemenea cu Domnul despre orice încercare cu care te confrunţi sau despre orice dificultate pe care o ai în familia ta sau în viaţa profesională.

„Prin rugăciuni şi cereri“ – cerând cu stăruinţă, perseverând şi răbdând, şi aşteptând, aşteptându-L pe Dumnezeu.

„Cu mulţumiri“ – punând întotdeauna o bună temelie. Chiar dacă n-avem posesiuni, există un lucru pentru care putem fi mulţumitori întotdeauna – că El  ne-a scăpat de iad. De asemenea putem să-I mulţumim că ne-a dat Cuvântul Său sfânt, Duhul Său Sfânt, şi cel mai preţios dar dintre toate – pe Fiul Său. De aceea când luăm în consideraţie toate acestea, avem foarte multe motive să-I mulţumim. Fie ca acesta să fie ţelul nostru!

„Şi pacea Lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus“ (Filipeni 4:7). Aceasta este o binecuvântare atât de minunată, de autentică şi de scumpă încât ca s-o cunoşti cu adevărat, trebuie s-o experimentezi, pentru că ea „întrece orice pricepere“.Să punem la inimă aceste adevăruri, umblând în ele instinctiv, astfel încât rezultatul să fie vieţi care-L glorifică pe Dumnezeu mai mult decât înainte.

                                            George Mueller, din O viaţă de încredere

Cercetează-ţi inima de câteva ori pe zi, şi dacă găseşti ceva care îţi tulbură pacea, adu-ţi aminte să faci paşii potriviţi ca să restabileşti liniştea.

Francis de Sales

MANA DE DIMINEAŢĂ

OCTOMBRIE  13

“O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” ROMANI 7:24

Iată strigătul, adeseori neexprimat, al copilului Lui Dumnezeu. În măsura în care dorinţa după sfinţenie se întăreşte tot mai mult în inima lui, cu hotărârea fermă de a trăi, în realitatea vieţii care este în Domnul Isus Hristos, el suspină din adâncul inimii după o astfel de izbăvire: O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi…! Este deci vorba de strigătul unui om neprihănit prin credinţă, dar care realizând prin Duhul Sfânt poziţia lui în Hristos, poate să se schimbe şi să spună cu mare bucurie: “Mulţumesc Lui Dumnezeu că nu este nici o condamnare pentru mine căci sunt în Domnul Isus Hristos.Cugetul nostru cunoaşte eficacitatea sângelui răscumpărător; dar, deşi neprihăniţi înaintea Lui Dumnezeu, noi simţim totuşi o adâncă nevoie după sfinţenia care întâmpină împotrivire în firea noastră veche; cele două firi se împotrivesc una alteia, şi această luptă îl face pe cel credincios să strige: “O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi”? Care este pricina înfrângerilor şi căderilor noastre? Omul vechi – viaţa personală – care vrea să slujească Lui Dumnezeu dar pe care El nu-l poate folosi. Suspinăm când constatăm lipsurile în mărturia noastră creştină, în caracterul şi temperamentul nostru; suntem desnădăjduiţi şi privirile noastre se îndreaptă întruna spre noi înşine pentru că încă n-am realizat că viaţa noastră proprie nu poate să fie “creştină”.Începem ziua cu noi înşine şi aşa o sfârşim. În felul acesta tot ce gândim şi vrem să facem intră în legătură, nu cu Domnul Hristos, ci cu eul nostru. Totuşi, în slavă, Marele nostru Preot ne cunoaşte deplin. El aude strigătele şi mărturisirile noastre cele mai intime. El vrea să răspundă la ele şi să îndrepte starea noastră. Dumnezeu să fie binecuvântat că nu ne lasă fără ajutor, dacă, fără a striga disperaţi ca, creştinul din Romani 7 ne recunoaştem neputinţa firii vechi.Prin legea Duhului de viaţă în Isus Hristos, noi putem fi izbăviţi de viaţa personală, egoistă care pânâ în prezent a fost centrul fiinţei noastre, pentru a ne face să găsim în Domnul Isus un centru cu totul nou. Firea noastră veche trebuie să fie răstignită împreună cu Domnul Hristos, crucea fiind singurul loc pe care-l merită; abia atunci intrăm într-o viaţă cu adevărat nouă şi cu o orientare cu totul nouă. Schimbarea aceasta de regim începe la Golgota dar îşi află plinătatea în învierea împreună cu Mântuitorul nostru care ne face să cunoaştem această înflorire în viaţa din Dumnezeu. În momentul ispitei să ne afirmăm poziţia noastră şi să zicem: “Mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul nostru!” El este Acela care ne izbăveşte şi ne izbăveşte ASTĂZI!

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

13 OCTOMBRIE

Dimineaţa

Când întristarea este după voia Lui Dumnezeu,

aduce o pocăinţă.  2 Corinteni 7:10

Calea adâncă şi spirituală pentru păcat este lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Pocăinţa este o floare rară, şi nu creşte în grădina lumii. Perlele cresc natural în scoici, dar pocăinţa nu se arată niciodată în sufletul păcătosului dacă Duhul Sfânt nu lucrează în el. Dacă ai o părticică de ură adevărată faţă de păcat, o ai fiindcă ţi-a dat-o Dumnezeu, fiindcă spinii naturii umane nu produc nici o singură smochină. „Ce este născut din carne, este carne” (loan 3:6). Adevărata pocăinţă se referă direct la Mântuitor. Când ne pocăim de păcate, trebuie să avem un ochi îndreptat la ele şi unul la cruce. Ar fi încă şi mai bine dacă ne-am aţinti amândoi ochii la Christos şi am vedea fărădelegile noastre în lumina iubirii Lui. Adevărata durere pentru păcat este mai ales practică. Nici un om nu poate spune că urăşte păcatul dacă trăieşte în el. Căinţa ne face în stare să vedem răul păcatului, nu doar în teorie, ci practic – aşa cum un copil care se frige se teme de foc. Vai de el ca un om care a fost jefuit de curând şi acum tremură de frica hoţilor. Il vom ocoli – îl vom ocoli în toate – nu numai în lucrurile mari, ci şi în cele mici, aşa cum oamenii ocolesc viperele, care nu sunt şerpi atât de mari. Adevărata durere pentru păcat ne va face să ne stăpânim cu mare atenţie limba, ca să nu spunem un cuvânt greşit Vom fi foarte atenţi la acţiunile noastre zilnice, ca să nu păcătuim cu ceva. Vom încheia fiecare zi cu dureroasa mărturisire a rieîmplinirilor noastre, şi ne vom trezi în fiecare climineaţă cu rugăciuni fierbinţi, pentru ca Domnul să ne păzească şi să nu păcătuim împotriva Lui. Pocăinţa sinceră este continuă. Credincioşii se pocăiesc până în ultima lor zi. Durerea lor pentru păcat nu este intermitentă. Orice altă durere încetează cu timpul, dar această durere creşte odată cu noi, şi este atât de dulce şi de amară încât îi mulţumim Lui Dumnezeu fiindcă ne îngăduie să suferim până vom intra în odihna veşnică.

13 OCTOMBRIE

Seara

 Dragostea este tare ca moartea.Cântarea Cântărilor 8:6

A cui poate fi această dragoste, mai puternică decât distrugătoarea rasei umane, biruitoarea regilor? Nu sună ca o ironie dacă o aplic la dragostea mea pentru Domnul Isus, săracă, slabă şi lipsită de viaţă? Eu Il iubesc, şi poate că, prin harul Său, aş putea chiar să mor pentru EL Totuşi, dragostea mea, în sine, nu poate îndura o zgârietură sau o julitură, darmite moartea. Cu siguranţă că textul vorbeşte despre dragostea Prea Iubitului meu, dragostea Lui Isus, neasemuitul Iubitor al sufletelor. Dragostea Lui a fost într-adevăr mai tare decât cea mai teribilă moarte, fiindcă a îndurat triumfătoare încercarea crucii. A fost o moarte chinuitoare, dar dragostea a supravieţuit chinului. A fost o moarte ruşinoasă, dar dragostea a dispreţuit ruşinea. A fost o moarte pedepsitoare, dar dragostea a purtat fărădelegile noastre. A fost o moarte părăsită, singuratică, de la care Tatăl ceresc şi-a întors faţa, dar dragostea a îndurat blestemul şi a fost slăvită mai presus de toate. Nu a existat niciodată o asemenea dragoste, sau o asemenea moarte. A fost un duel disperat, dar dragostea a câştigat victoria. Ce mai ai de spus, inimă? Nu ai nici o emoţie contemplând o asemenea afecţiune cerească? Ba da, Doamne, tânjesc şi doresc să simt dragostea Ta arzând ca un cuptor înăuntrul meu. Vino şi aprinde focul sufletului meu.

Aş vrea să am o mie de vieţi curate

Şi să le dăruiesc pe toate, imediat

In schimbul unei picături vărsate

Din sângele ce-a curs pentru păcat!

De ce să nu Il iubesc şi eu pe Isus cu o dragoste „tare ca moartea”? El o merită, iar eu o doresc. Martirii au simţit o asemenea dragoste, şi ei erau came şi sânge De ce să nu o simt şi eu? Ei şi-au jelit slăbiciunile, totuşi slăbiciunea lor a fost transformată în putere Harul le-a dăruit o statornicie neclintită. Acelaşi har este valabil pentru mine. Isus, Iubitul sufletului meu, toarnă din dragostea Lui, dragoste „tare ca moartea” în inima mea în seara aceasta.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

13 OCTOMBRIE

Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după locurile dintâi în sinagogi, şi după locurile dintâi la ospeţe. Luca 20,26.

După ce Domnul Isus a avut o întrevedere cu cărturarii, s-a apropiat de ucenici şi i-a avertizat asupra stării lor morale. Deşi cărturarii aveau un mare renume, nu au putut să-L prindă cu vorba pe Domnul Hristos. Dar El i-a făcut să tacă prin întrebările puse, mai ales când i-a întrebat dacă Hristos este fiul lui David, cum de David îl numeşte Domn. David nu L-a văzut pe Domnul dar L-a recunoscut, pe când ei Îl vedeau şi totuşi nu L-au primit. În capitolul 14, Domnul Hristos i-a învăţat adevărul că cine se înalţă va fi smerit iar cine se smereşte va fi înălţat. Ce mult S-a coborât Domnul Isus încât s-a putut spune despre El: „Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” In schimb la farisei şi la cărturari era un ţel cu totul diferit. Ei însuşi se înălţau şi aşteptau plecăciuni de la oameni. De aceea Domnul le-a promis grele şi aspre judecăţi. Tendinţa de ridicare stă în strânsă legătură cu natura omenească şi de aceia nu era numai pentru ucenici o primejdie ci şi pentru noi. Şi pentru noi e valabilă avertizarea: „Păziţi-vă.” In ucenici regăsim chipul nostru. De exemplu când mergeau drumul spre Ierusalim, iar Domnul mergea să sufere şi să moară, ei se certau pentru primul loc. Mama fiilor lui Zebedei cerea de la Domnul ca fiii ei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Lui. Oare nu se arată aici tocmai ceea ce este în inima noastră? Uneori cerem ceva şi cerem pentru satisfacerea poftelor noastre, ale firii pământeşti. De aceea să lăsăm Duhul Sfânt să ne călăuzească ce să cerem. Domnul să ne ferească de a cere ceva care nu este pentru proslăvirea Sa.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

13 OCTOMBRIE

Doamne, sporeşte-mi siguranţa că exist în conştiinţa Ta, şi nu că Tu exişti în a mea. „Căci în toată lumea nu este nimeni în afară de Tine, Dumnezeul meu, nu este nimeni în afară de Tine.”

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

13 octombrie

Text: Evrei 11:30-40   

ESTE CREDINŢA TA VIZIBILĂ?

Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit. Evrei 11:39

Credinţa lui Arthur şi Wilda Matthews, misionarii din nordul Chinei, a fost o credinţă autentică. Au fost luaţi captivi de către comunişti dar ei şi-au dat seama că acest fapt le dădea ocazia să-şi pună în practică ceea ce spuseseră chinezilor ani de zile – că Dumnezeu este credincios şi că El merită toată încrederea noastră. Ştiau că modul cum vor răspunde în timpul schingiuirilor, ori va confirma ori va nega mărturisirea lor de până atunci. După o vreme de captivitate, au fost eliberaţi. Când s-au reîntors la ai lor, au descoperit că faptul că rămăseseră tari în timpul cât fuseseră
încarceraţi, le-a adus o nouă putere şi eficacitate în tot ce mărturisiseră până atunci. Creştinii din acea regiune a Chinei au văzut clar în credinţa soţilor Matthew o credinţă reală. Ceea ce spuseseră cu buzele a fost verificat de vieţile lor. Dacă vrei sâ fii un martor roditor pentru Dumnezeu, realizarea
faptului că nu trebuie numai să vorbeşti despre Isus ci să te şi încrezi în El în timpul încercărilor, are o importanţă vitală. Nimic nu demonstrează mai clar adevărul mărturiei noastre verbale pentru Cristos, ca o viaţă plină de roada Duhului însuşi, caracterul lui Isus – care se poate vedea. Dacă ai numai o mică ocazie să-i prezinţi cuiva Evanghelia, poţi încă să-i fii de folos lui Dumnezeu. Comportamentul tău creştin, răspunsul la problemele cu care eşti confruntat, şi purtarea de grijă din dragoste, interesul pe care-l ai poate avea un impact uimitor în vieţile oamenilor cu care vii în contact. Dacă o viaţă sfântă susţine cuvintele mărturiei tale, atunci credinţa ta se va vedea. P.R.V.

Un creştin mai degrabă se vede

Decât se-aude când vorbeşte.

Mai degrabă după fapte-l voi crede

Prin viaţă văzând cum păşeşte.       Herrell

Oamenii se pot îndoi de cuvintele tale, dar vor crede ceea ce faci

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

13 Octombrie

2 Cronici 17.1-19

Ne reîntoarcem acum la Iosafat, împăratul evlavios despre care au vorbit mult cărţile împăraţilor. Să ne amintim că, de la moartea lui Solomon, „Cronicile” urmăresc istoria împăraţilor lui Iuda, în timp ce Împăratii” se ocupă în special cu cei ai lui Israel. De ce atunci i s-a acordat vieţii lui Iosafat o întindere atât de mare acolo (pe paginile cărţii 1 împăraţi)? Pentru că, din nefericire, era în luptă strânsă cu Ahab şi cu Ioram, împă­raţi ai lui Israel! Dar capitolul nostru, 17, nu are decât lucruri bune să ne spună despre acest împărat. El se întă­reşte (v. 1); umblă „în căile dintâi ale lui David …”; îl caută pe Dumnezeul tatălui său; umblă în poruncile Lui; îşi întăreşte inima … îndepărtează idolii (v. 1-6). Şi nu numai că se desparte de rău, cum a făcut tatăl său Asa, dar face binele (v. 7-11). Iată două aspecte inseparabile ale vieţii creştine! (Romani 12.9; 1 Petru 3.11). Dintre ofiţerii superiori, Amasia se prezentase de bunăvoie să-I slujească Domnului, ca un autentic nazireu (Numeri 6.2; vezi şi 2 Corinteni 8.5). Este posibil – şi acesta constituie un apel adresat fiecărui credincios – să fii consacrat Domnului şi în acelaşi timp să-ţi faci cu credincioşie şi serviciul sau îndatoririle zilnice. „Orice faceţi, lucraţi din suflet, ca pentru Domnul”, recomandă Coloseni 3.23.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-OCTOMBRIE 2015

 LAOLALTĂ

„Voi sunteţi Templul” (1 Corinteni 3:16)

Un băieţel se juca afară singur, iar vecinul l-a întrebat unde este fratele lui. „În casă”, a răspuns el. „Cântam un duet la pian – dar eu am terminat primul!” Nu la asta s-a gândit Dumnezeu când ne-a chemat să lucrăm împreună! Nu e o competiţie. În vremurile Bibliei, scuturile soldaţilor romani erau făcute în aşa fel încât puteau fi efectiv legate laolaltă. Fiecare bărbat lupta pentru şirul din care făcea parte. Pavel enumeră oamenii de care s-a simţit legat; el i-a numit „tovarăşi de lucru” (Romani 16:3). Adresându-se bisericii, el a scris: „voi sunteţi Templul lui Dumnezeu … toate sunt ale voastre, şi voi sunteţi ai lui Hristos” (1 Corinteni 3:16, 22-23). Să remarcăm: 1) Numai împreună avem toate lucrurile de care avem nevoie. 2) Important e cui aparţinem, nu ceea ce ne aparţine. Experţii spun că trebuie să auzim ceva cel puţin de şapte ori pentru a reţine. Lucrul acesta e adevărat când e vorba de recunoaşterea defectelor din caracterul nostru sau a punctelor slabe din planurile noastre. Dr. John Maxwell scrie: „După o perioadă de frustrare, m-am smerit şi am căutat consiliere. Mi s-au spus lucruri pe care nu doream să le aud. Dar trebuia să învăţ să ascult. Am învăţat să fiu atent la lucruri care atingeau o coardă sensibilă în lăuntrul meu; deseori era vorba de un semnal că exista ceva ce trebuia să îmbunătăţesc. Lucrurile care mă deranjau cel mai tare sau cărora mă opuneam cel mai mult erau de obicei lucrurile la care trebuia să lucrez cel mai mult. Dacă petreceam timp să meditez la ceea ce mi s-a spus şi să caut îmbunătăţire, de obicei deveneam în mod vizibil mai bun”. Nu fi defensiv; învaţă de la oamenii de care eşti legat.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 13 Octombrie 2015

Căci pentru orice lucru este o vreme …Eclesiastul 8.6

Merită să faci o călătorie la Viena

Cine ajunge astăzi la Viena, nu mai vede nimic din grozăviile prin care a trecut oraşul în cursul istoriei. Cu diversitatea sa exuberantă şi totuşi o oarecare vivacitate liniştitoare, Viena oferă mai mult ca oricare alt oraş: domul sfântul Ştefan şi palatul imperial din Viena, castelele, muzeele şi şcoala de călărie spaniolă. Vizitatorului nu-i este uşor la o şedere scurtă să aleagă ceea ce este cel mai important de văzut.De exemplu, un obiectiv turistic de primul rang este ratat de cele mai multe ori, pentru că este situat puţin mai ascuns. De altfel de la zona pietonală de pe strada Kartner sunt doar câţiva paşi, iar între domul sfântul Ştefan şi muzeul Albertina numai câteva minute de mers pe jos până la cripta capucinilor, care este trecută uşor cu vederea de turişti. Lângă biserica ordinului capucin, nişte scări lungi duc spre o clădire învecinată, cripta capucinilor, numită şi cripta imperială. Aici sunt aşezate sarcofagele pompoase ale 138 membri ai casei împărăteşti de Habsburg. Lista lungă de morminte se întinde de la împăratul Matthias şi împărăteasa Anna (amândoi au murit în 1618), întemeietorii mormântului familiei, până la împărăteasa Maria Theresia, împărăteasa Elisabeth („Sissi“, asasinată în 1898 în Geneva), până la ex-împărăteasa Zita de Bourbon-Parma (a murit în 1989), pentru a numi doar câţiva. În orice caz, o vizită în cripta imperială trezeşte amintirea evenimentelor importante ale istoriei europene.(Se continuă joi)

Sursa: Meditații primite prin Email

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s