„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.”
Evanghelia lui Matei, 5. 5
.
TEMA fericirii i-a preocupat pe mulți scriitori și gânditori ai lumii, din toate timpurile.
Poetul antic din Roma, Quintus Horațiu (65 î.Hr. – 8 î.Hr.), cu peste două mii de ani în urmă, se apropie să dezlege misterul: “Unii călătoresc până la capătul Pământului ca să caute fericirea când de fapt aceasta se află chiar lângă ei. O inimă mulţumită este fericită.”
Dar psalmistul Sfintei Scripturi aduce o definiție și mai aproape de inima noastră: “sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa” (Psalm, 131)
Însă o definiție inexplicită a fericirii o găsim în versurile poetului Anton Pann (1790-1854): “Dacă nema putirința, ce mai chichirez gâlceava?“, cu alte cuvinte “Stai blând, nu te certa, de ce să-ți strici fericirea și liniștea?” Continue reading Fericirile (3) →