Gânduri asupra rugăciunii colective

Și ei stăruiau în învățătura și în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni.
Fapte :42

DOMNUL ESTE APROAPE

Gânduri asupra rugăciunii colective (1)

Sunt multe exemple care arată că rugăciunea colectivă este o parte importantă a vieții adunării, împreună cu închinarea, cu învățătura curată și cu părtășia. La început, creștinii se adunau în mod regulat pentru a fi instruiți în învățătura apostolilor, pentru a frânge pâinea și pentru a se ruga împreună. Când ne rugăm împreună cu alți credincioși, căpătăm încurajare. Rugăciunea colectivă ne unește și ne zidește. Același Duh Sfânt care locuiește în fiecare credincios face ca inimile noastre să se bucure atunci când auzim rugăciuni și laude îndreptate către Domnul și Mântuitorul nostru, legându-ne împreună cu o legătură unică de părtășie, legătură care nu se găsește nicăieri în altă parte.

Rugăciunea colectivă nu este altceva decât o reflecție a stării inimilor celor care sunt adunați pentru a se ruga. Trebuie să venim la Dumnezeu cu umilință (Iacov 4.10), cu adevăr (Psalmul 145.18), cu ascultare (1 Ioan 3.21,22), cu recunoștință (Filipeni 4.6) și cu încredere (Evrei 4.16). Este trist să vedem însă cum rugăciunea colectivă se poate transforma în ocazii în care cei care se roagă să vorbească de fapt celor prezenți. Domnul Isus ne-a avertizat cu privire la o astfel de practică în Matei 6.5-8, unde ne îndeamnă ca rugăciunile noastre să nu fie făcute ca înaintea oamenilor.

Rugăciunea, fie în public, fie în particular, înseamnă a ne pune în acord cu planurile pe care Dumnezeu le are, nu a încerca să-L determinăm să facă ceea ce vrem noi. Pe măsură ce abandonăm propriile noastre dorințe, supunându-ne Celui care cunoaște împrejurările noastre cu mult mai bine decât le-am cunoaște noi vreodată și care știe de ce avem nevoie înainte de a-I cere (Matei 6.8), rugăciunile noastre vor fi cu adevărat eficiente. Acele rugăciuni aduse cu supunere față de voia divină primesc întotdeauna răspuns, fie că sunt înălțate de o singură persoană sau de mai multe.

T. Hadley, Sr

*

DOMNUL ESTE APROAPE

Petru era păzit în închisoare; dar adunarea făcea rugăciuni stăruitoare la Dumnezeu pentru el.
Fapte 12:5

Gânduri asupra rugăciunii colective (2)

Nu sunt conștient de existența vreunui loc din Scriptură care să sugereze că rugăciunile colective ar fi mai puternice decât cele individuale, în sensul de a face ca mâna lui Dumnezeu să acționeze. Foarte mulți creștini consideră rugăciunea doar ca o formă de a cere lucruri de la Dumnezeu și astfel rugăciunile colective devin doar ocazii de a prezenta liste cu nevoi. Adevărata rugăciune are însă mai multe fațete. Ea înseamnă și a pătrundere într-o părtășie intimă cu Tatăl. Acest lucru produce laudă și adorare (Psalmul 27.4; 63.1-8), produce o pocăință adevărată și mărturisire (Psalmul 51; Luca 18.9-14), generează o revărsare de recunoștință și de mulțumiri (Filipeni 4.6; Coloseni 1.12) și creează o mijlocire sinceră pentru alții (2 Tesaloniceni 1.11; 2.16,17).

Ideea că rugăciunile colective sunt mai eficiente decât cele individuale vine și dintr-o interpretare greșită a versetului 19 din Matei 18: „Din nou vă spun că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra oricărui lucru, orice ar cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri”. Acest verset face parte dintr-un pasaj care vorbește despre felul cum trebuie procedat într-un caz de disciplină în adunare. A-l interpreta ca și cum ar fi o promisiune pentru un cec în alb acordat celor credincioși, pentru orice lucru pe care ei s-ar învoi să-l ceară, indiferent de natura lui, nu numai că nu se potrivește contextului, dar contravine și suveranității lui Dumnezeu.

Domnul Isus este prezent atunci când adunarea se roagă, însă El este alături și de fiecare credincios în parte, atunci când el se roagă în cămăruța lui. Rugăciunea colectivă este importantă, fiindcă ea creează unitate și constituie un mijloc prin care cei credincioși se pot încuraja reciproc (1 Tesaloniceni 5.11) și se pot îndemna la dragoste și la fapte bune (Evrei 10.24).

T. Hadley, Sr.

***

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă … știm că dobândim lucrurile pe care I le-am cerut. 1 Ioan 5:14,15

 

Dumnezeu ascultă rugăciunea

Pentru a se putea întreține, evanghelistul englez Charles Stanley avea un mic magazin. Iată ce a spus evanghelistul: „Am experimentat că Dumnezeu Se preocupă într-un mod deosebit de cei care se încred în El. Odată am fost mult timp plecat și jumătate din acel timp l-am folosit să vestesc evanghelia. Lunea următoare trebuia să plătesc o factură și nu aveam banii necesari și nici nu știam de unde să-i iau. Deoarece eram și sunt convins că un creștin trebuie să plătească întotdeauna la termenul stabilit, am adus problema în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Deodată mi-am adus aminte de un stoc mare de șmirghel, pe care nu l-am putut vinde. Și acest lucru I l-am spus Domnului.

«Aruncă năvodul în partea dreaptă», a fost răspunsul. «Doamne, ce înseamnă partea dreaptă?», am întrebat eu. Mi-am dat seama imediat că El este partea dreaptă. Apoi L-am rugat pe Domnul să vândă șmirghelul în locul meu, pentru că eu nu vedeam nicio posibilitate și cu siguranță nu la un preț cu care să pot plăti factura. În timp ce mă rugam, a venit un domn în magazin și a întrebat: «Mai aveți șmirghel?». I-am zis că mai am și i-am și arătat marfa. «Da», a spus el, «este tocmai ce ne trebuie. Cât aveți?». I-am spus cantitatea; era de 20 de ori mai mult decât vândusem vreodată în viața mea. El a răspuns: «Luăm totul la prețul pe care îl spuneți dumneavoastră. Plătim Luni, dimineața»”.

sursa foto

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s