George Danciu
Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs, din 25 Martie 2012 – Hickory, NC
„Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.”
1 Corinteni, 5.6-8
.
HRISTOS – Mielul de Paște
.
1. Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?
În biserica din Corint foarte probabil existau și daruri între frați, dar și mult păcat, și încă păcate strigătoare la cer. Pavel pune degetul pe rană și, în același capitol, le scrie: „Din toate părțile se spune că între voi este curvie; și încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgâni nu se pomenesc. Și voi v-ați fălit! Și nu v-ți mâhnit mai degrabă, pentruca cel ce a săvârșit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru!”
Nu vă lăudați bine. Este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.”. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. (1 Corinteni, 1.31; Ieremia, 9.24)
Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. (Proverbe, 16.18) Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.(Proverbe, 11.2) Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. (Proverbe, 18.12)
Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?
Aduceți-vă aminte de Acan. Poporul Israel, în drumul lor de-a cuceri cu ajutorul nemijlocit a lui Dumnezeu Țara promisă, ajung în fața cetății Ai. Iscoadele lor spun că acea mică cetate va fi lesne de cucerit, să nu mai obosească Iosua tot poporul. Pornesc la luptă aproape 3.000 de oameni, însă curând fug din fața locuitorilor cetății, iar 36 de oameni cad dintre ei. Iosua s-a întristat foarte tare, de înfrângere, dar mai ales că Domnul i-a părăsit!
Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat şi au minţit şi le-au ascuns printre lucrurile lor. De aceea copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sunt daţi spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. (Iosua, 7)
Prin tragere la sorți, Dumnezeu le-a descoperit cine a comis păcatul neascultării, Acan, fiul lui Zerah din seminția lui Iuda. Iosua a zis lui Acan: „Fiule, dă slavă Domnului Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.” Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel şi iată ce am făcut: am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele. (…) Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi.” Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre” (Iosua, 7)
Puțin păcat, nelegiuirea lui Acan, i-a făcut pe toți fără putere și fără ajutor înaintea dușmanului. Păcatul pune un zid de despărțire între om și Dumnezeu (Isaia, 59.2).
Puțin aluat dospește întreaga plămădeală, puțin păcat afectează întregul popor. Puțin păcat ne întinează întreg trupul (si biserica- trupul lui Christos). Un păcat al gândirii va trece în vorbire (sau/și trăire), va începe să roadă ici și colo, să deterioreze și să distrugă ca și o boală: Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade ca cangrena. (2 Timotei, 2.16-17)
Pavel a spus ca orice gând să-l facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni, 10.5)
Atenție, drojdia păcatului schimbă viața omului, îl desparte de Dumnezeu și de biserica Lui, cu oamenii!
Câte păcate au făcut Adam și Eva?
Pe ei, o singură clipă a neascultării i-a adus la o separare de Dumnezeu. Un singur păcat i-a scos din Grădina fericirii.
Puțin aluat al păcatului întinează și produce mari pagube. De curând am aflat o tristă poveste. Micuțul Ben, născut prematur de o tânără și iubitoare mamă, era menținut în viață în incubator. Medicii au constatat că avea meningită, o bacterie extrem de minusculă și invizibilă îi mânca din creier. Ceva invizibil, dar real și impulsiv, i-a cauzat o moarte prematură. Tot așa e și cu păcatele mici care, în final, produc mari ravagii (vulpile cele mici strică viile- C.Cânt.2.15).
Cercetătorii au descoperit că pe un mic buton de lift sunt mult mai mulți microbi decât în alte locuri pe care noi le considerăm murdare.
Când într-o împrejurare pastorul i-a vorbit din Evanghelie unui orășean cu carte, acesta a spus că poți să curvești, dar să nu preacurvești! Adică poți păcătui, înțeleg oamenii, însă să nu prea păcătuiești!!!
2. Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă
Aici intram si suntem în plină aplicație și lecție practică. Timp de șapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. Să nu mâncați pâine dospită; ci, în toate locuințele voastre, să mâncați azimi. Să nu se vadă aluat la tine, pe toată întinderea ţării tale, timp de şapte zile. (Exod, 12.20; Deut.16.4)
Deci, nu e voie sa existe nici urmă de aluat! Trebuia să se umble cu mare atenție în îndeplinirea acestei cerințe.
Fiecăruia dintre noi, Dumnezeu îi cere să aibă, înainte de toate, o inimă curată, gânduri sfinte, o vorbire dreasă cu har și sare, spre zidire, sfătuire și mângâiere. Nici vorbă de comiterea unor păcate, dimpotrivă, trebuie să măturăm din viața noastră aluatul cel vechi, al păcatului, trebuie să renunțăm la plăcerile de-o clipă ale uneltirilor celui Rău care ne îndeamnă să ne complacem privind la emisiuni TV de-o probitate îndoielnică și păcătoasă și să ne îndeletnicim cu postul și cu rugăciunea.
Domnul Isus i-a apostrofat în câteva ocazii pe farisei, pe cărturari, pe saduchei și pe învățătorii legii. (Matei, 15-16; Marcu, 7-8; Luca, 11-12)
„Mai întâi de toate, păziți-vă de aluatul Fariseilor, care este fățărnicia.”(Luca, 12.1.d)
„Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.”
Despre farisei, de care sunt pline și bisericile contemporane, Evangheliile lui Isus spun că:
– Fariseii apar deodată și încep o ceartă de vorbe cu Isus – astăzi fac la fel căutând confruntări identice, după același tipar, cu pastorii și liderii bisericilor locale;
– ei Îl cinstesc doar cu buzele pe Domnul Isus, dar cu inima sunt departe (fățărnicie și ipocrizie);
– ei lasă poruncile Lui, dar se țin de anumite datini și obiceiuri;
– sunt un neam viclean și preacurvar (Matei, 16.4)
– sunt iubitori de bani și de întâietate.
Fariseii fățarnici mereu au întrebări sau învățături potrivnice Evangheliei lui Isus. Sunt plini de mândrie și vicleni, sunt un aluat care trebuie măturat cu grijă din viața unui creștin (copil al lui Dumnezeu).
Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei, 5.20)
De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Si lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. (Coloseni, 3)
Cine zice că Îl cunoaște pe Hristos, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus. (1 Ioan, 2)
3. Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit
Glorie fie-i adusă lui Isus Hristos! Căci El a fost Jertfit în locul nostru și, astfel, noi avem intrare liberă la Tatăl, pe calea cea vie, adică prin trupul Său.
4. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
Ne stă în față o Sărbătoare continuă, suntem într-un praznic oferit prin suferința Domnului Isus, care S-a dat pe Sine ca răscumpărare pentru noi. Sângele Său s-a scurs la Golgota pentru ca noi să prăznuim acest fapt, nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului. Glorie Domnului!
Să nu ne lăsăm deloc înșelați de drojdia lumii și de pâinea lumii (ofertele lumii acesteia, care par plăcute firii, dar care duc la moarte: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții).
Să ne hrănim cu El, care se identifică cu Evanghelia, cu Pâinea, cu viața. Să ne hrănim zilnic, ori de câte ori avem ocazia, din Cuvântul Său care e viu și lucrător, care ne schimbă din slavă în slavă – din bunătate în bunătate – pentru a fi asemenea dragostei Fiului lui Dumnezeu!
Să avem o atitudine de laudă și de închinare, să-I cântăm și să ne veselim înaintea Lui Dumnezeu.
A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.
„A venit Învăţătorul şi te cheamă.” 