Despre integritate, legământ, caracter…

(Adaptarea predicii pastorului Cristian Rață din Seul)

Povestea cineva că un  tânăr creștin și-a invitat bunicul la Adunare, ca să aibă și bunicul său  ocazia să asculte predicarea Cuvântului și să se gândească la viața veșnică oferită în dar de Dumnezeu celor care au credință în El. După mai multe invitații,  insistente, într-o bună zi a ajuns și bunicul acela în adunare.  

Predicatorul a citit din Geneza 5, acolo unde există scris textul  “cartea neamurilor lui Adam”: Adam, Set, Enos, Cainan, Mahalaleel, Iared, Enoh, Metusala etc.

 Când băiatul a văzut ce text este pus  în fața auditoriului și nu un altul mai reprezentativ, nu s-a bucurat deloc. Dar bătrânul om când a înțeles că la fiecare dintre ei Cuvântul spunea  și că  “toate zilele lui …  au fost de nouă sute  şi …  de ani; apoi a murit“, s-a întristat, fiind cercetat adânc de faptul acesta: indiferent cât de lungă sau de scurtă, bună sau mai puțin bună va fi sau este viața unui om … apoi, la urmă,  și el moare . Și acest gând l-a determinat să se apropie tot mai mult de Domnul din acea zi.

De aceea probabil s-a gândit și autorul Psalmului 15 că e foarte potrivită întrebarea  pe care o pune încă din primul verset:

Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?

E o întrebare pe care trebuie să și-o pună cu mare seriozitate orice creștin și orice om care are speranța sau cel puțin dorința de-a ajunge în raiul lui Dumnezeu.

Răspunsul de fapt îl și  primim în versetele următoare, ale Psalmului 15:

2. – Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu si spune adevarul din inima. 3. Acela nu cleveteste cu limba lui, nu face rau semenului sau si nu arunca ocara asupra aproapelui sau. 4. El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul. El nu-si ia vorba inapoi daca face un juramant in paguba lui. 5. El nu-si da banii cu dobanda si nu ia mita impotriva celui nevinovat. Cel ce se poarta asa, nu se clatina niciodata.

Iar un prim răspuns clar și răspicat e în versetul  2 – Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă.

Într-adevăr aici se află răspunsul, iar în versetele3-5, psalmistul David detaliază, specificând cu lucruri sau aspecte concrete. Versetul 2 clarifică pe scurt care e omul care are șanse bune de-a urca în rai și a fi împreună cu Domnul Raiului.

Predica de duminică din acest Psalm 15 a fost rostită de către păstorul Cristian Rață (profesor la Seul), predicând la Romanian Baptist Church din Hickory-NC. El a atras atenția că apostolul Petru, în slujirea lui Corneliu (Fapte 10:34-35), spune ceva asemănător:

In adevar, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, in orice neam, cine se teme de El si lucrează neprihănire este primit de El”.

Oamenii lucrează și lucruri bune și folositoare, pentru el sau pentru semeni. Tânărul bogat voia să fie îndreptățit de Domnul Isus, să primească ok-ul Său. Dar nu l-a primit, i-a zis că-i mai lipsește ceva, mai trebuie să renunțe sau să vândă ceea ce-i este lui nefolositor și-l încetinește sau îl oprește să urce pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu. Domnul Isus, Dumnezeu Însuși, vede la fiecare om sau suflet ce-i împiedică urcarea lui la Dumnezeu. Nu atât starea fizică, cât starea omului dinlăuntru, aceea a inimii, căci Dumnezeu și Domnul nostru se uită la inima omului, căci El nu are în vedere fața omului.

Omule, care îți este viața interioară? Care îți sunt prioritățile, speranțele și nădejdile cotidiene? Dar cele de perspectivă, ultime? Ce gândești în ascuns?

Dacă privim la Iov, acest om neprihănit cu care S-a lăudat Dumnezeu și pe care l-a încercat în condiții foarte aspre, aflăm că Iov a rămas neclintit și credincios, plin de credință. De ce? Pentru că el făcuse un legământ de integritate, Iov nu avea o inimă împărțită, el nu trăia neglijent:

Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare. (Iov 31:10)

Iov avea legea lui Dumnezeu scrisă în inima sa de carne, el era dedicat în întregime ascultării de Dumnezeu, Iov era neprihănit.

Ezechiel 18:5-17:

5. Omul care este drept, care face judecată şi dreptate, 6. care nu mănâncă pe munţi carne jertfită idolilor şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteşte nevasta aproapelui său şi nu se apropie de nevasta sa în timpul necurăţiei ei, 7. care n-asupreşte pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul, care nu răpeşte nimic, care dă din pâinea lui celui flămând şi înveleşte cu o haină pe cel gol, 8. care nu împrumută cu dobândă şi nu ia camătă, care îşi abate mâna de la nelegiuire şi judecă după adevăr între un om şi altul, 9. care urmează legile Mele şi păzeşte poruncile Mele, lucrând cu credincioşie – omul acela este drept şi va trăi negreşit, zice Domnul Dumnezeu. 10. Dacă acum omul acesta are un fiu iute la mânie, care varsă sânge sau care face ceva de felul acesta; 11. dacă acest fiu nu se ia în nimic după purtarea tatălui său neprihănit, ci mănâncă pe munţi, necinsteşte pe nevasta aproapelui său, 12. asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face urâciuni, 13. împrumută cu dobândă şi ia camătă, s-ar putea oare să trăiască un astfel de fiu? Nu va trăi; a săvârşit toate aceste urâciuni, de aceea trebuie să moară. Sângele lui să cadă asupra capului lui! 14. Dar dacă un om are un fiu, care vede toate păcatele tatălui său le vede, dar nu face la fel; 15. dacă fiul acela nu mănâncă pe munţi şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, nu necinsteşte pe nevasta aproapelui său, 16. nu asupreşte pe nimeni, nu ia niciun zălog, nu răpeşte, ci dă din pâinea lui celui flămând şi acoperă cu o haină pe cel gol, 17. îşi abate mâna de la nelegiuire, nu ia nici dobândă, nici camătă, păzeşte poruncile Mele şi urmează legile Mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi negreşit.

Ce vedem de fapt aici, care e caracterizarea unui om neprihănit? Omul neprihănit e un om de caracter. Dacă facem o paralelă în exprimare, vizavi de ce spune apostolul Pavel:

Nu faceti nimic din duh de ceartă sau din slavă desartă; ci, in smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. (Filip.2:3) –

găsim o variantă bună de definire a stării de neprihănire în exprimarea unui alt profesor din Coreea de Sud, care sună astfel:

Neprihănire, înseamnă, ca eu să mă dezavantajez pe mine însumi, și să-i ajut și să-i înalț pe alții.

Înseamnă să n-am pic de răutate, dimpotrivă, să fiu altruist și plin de bunătate, să fiu contaminat de Hristos, care doar astfel El locuiește în mine. Să mă comport ca un om integru, ca și Isus, El s-a sărăcit pe Sine, îmbogățindu-ne pe mulți. Să fiu de fapt dedicat lui Dumnezeu (pus deoparte) și să nu caut foloasele sinelui meu.

Să mergem mai departe în conturarea unui astfel de om: 3. Acela nu cleveteste cu limba lui, nu face rau semenului său si nu arunca ocara asupra aproapelui său.

Adică concret, ce avem aici: omul neprihănit, care se crede neprihănit, omul credincios care zice că are credință, acela care tânjește la un colț de rai, acel om nu clevetește (a calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima pe altă persoană – căci iubirea lui de la Dumnezeu este altruistă, 1 Cor 13:4-7). Ci îi cinstește pe cei săraci, pe cei ce se tem de Domnul.

Vedem că aici sunt condiții sau cerințe ale caracterului legate de limba sa, de vorbire (de gândire, de inimă). Vorbele rele strică părtășia, ele trebuie neapărat drese cu har și cu sare.

Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei. (Iacov, 3:6)

Iar Domnul Isus … le-a mai zis: “Ce iese din om aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.” (Matei, 7:20-23)

În Luca 6 explicația sună și mai clar:

31. Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. 32. Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. 33. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.

37. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. 38. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”  

42. Sau cum poţi să zici fratelui tău: “Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi”, şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. 43. Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun. 44. Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

Roada așadar se cunoaște chiar din vorbirea omului, iar exemplul desăvârșit este cel al Domnului Isus.

El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” (1 Petru 2:22)

Trebuie să ne controlm inima, trebuie să lucrăm permanent asupra caracterului nostru, să fim integri, să ne ținem fără șovăire promisiunile făcute lui Dumnezeu și oamenilor, să ne ținem legământul de integritate.

El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul. El nu-si ia vorba inapoi daca face un juramant in paguba lui. (Psalm 15,4)

Viața poate părea și un ritual, deși nu este așa. Omul intră într-un legământ de căsătorie, pe viață, cu un partener pe care declară că îl iubește până la moarte; și la bine și la rău. Dar, privind unde nu trebuie, ascultând ce nu trebuie, slăbind vigilența și iubirea sa față de partener, apar deseori și certurile dintre cei căsătoriți, se strică pacea și iubirea din micul lor paradis care fusese odată, deoarece cel rău vine să fure și să strice armonia. Iar consecința societății de azi e divorțul, de 50% și mai mult. Ce înseamnă asta? Cei care procedează așa, calcă jurământul, legământul făcut, își ia vorba înapoi!

Când o mână e fisurată sau ruptă, se pune într-un manșon de protecție de ghips, să-și revină, să se sudeze la loc. Să privim jurământul sau legământul făcut ca pe un manșon de ghips care să ne țină sudați împreună, în legământul căsătoriei.

Omul neprihănit privește cu dispreț lucrurile neziditoare ale lumii acesteia. Cu ce te hrănești? Ochii și inima, ce privesc, ce-i bucură? Ce emisiuni… la TV, deși aproape nimic nu poate hrăni omul din ceea ce se vede la TV, dimpotrivă, îl coboară, îl îmbolnăvește și-l ucide.

Omul neprihănit are o permanentă stare de închinare. Închinarea și viața sunt împletite armonios, el îl cinstește pe Domnul și pe aproapele prin viața sa. Cine umblă astfel, nu se va clătina niciodată.

Să fim sănătoși în inima noastră, adică să avem acolo un dor necurmat de Dumnezeu și de veșnicia cu El.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s