Despre Ricardo Kaka , celebrul fotbalist brazilian din ultimul deceniu, s-a scris mult, el fiind pentru presa creştină, în special pentru cea de factură evanghelică, un subiect preferat. Personal am scris două articole despre el (aici) şi aş fi fost dispus să mai scriu, atunci când el ar fi ieşit în evidenţă printr-o declaraţie sau vreun eveniment cu tematică creştină.
De data aceasta însă, vă scriu cu o profundă durere în suflet şi când spun aceasta mă gândesc la mersul vieţii acestui cunoscut personaj, care recent a luat o întorsătură neaşteptată. Zilele trecute, el şi soţia lui Carol Celico, au anunţat că se separă „de comun acord” cerând tuturor „înţelegere, respect şi discreţie pentru că este vorba de o problemă privată”. Ei s-au căsătorit în urmă cu nouă ani şi au împreună doi copii de 5 şi respectiv 3 ani. Separarea nu este altceva decât preludiul la ceea ce va urma în mod sigur, adică divorţul. Nu au dat nici o explicaţie privitoare la gestul lor, tocmai de aceea speculaţiile sunt diverse şi nu vreau să insist asupra lor. Vom vedea în timp dacă acestea se adeveresc sau nu. Rumorile privind anumite inadvertenţe în viaţa acestei familii, dezminţite imediat de cei doi, circulau încă din primăvară şi din nefericire s-au confirmat recent.
Probabil unii vor spune: şi ce dacă? Doar nu sunt primii, iar separările între persoanele faimoase sunt lucruri cu care ne-am obişnuit. De fapt printre ei, aceasta este regula, căsătoriile longevive, cu mulţi copii, bazate pe loialitate şi fidelitate mutuă, fiind o excepţie.
Pentru mine însă această ştire mă întristează profund. În primul rând pentru că sunt conştient de încărcătura emoţională şi complexele de vinovăţie care vin peste astfel de persoane în astfel de cazuri, mai ales dacă cei în cauză sunt creştini. Apoi mă gândesc la cei doi copii ai cuplului care vor creşte fără prezenţa permanentă a unuia dintre părinţi (probabil tatăl). Rolul tatălui în educaţia copiilor este fundamental şi nu vreau să insist asupra acestui lucru aici, iar frustrarea şi poate chiar vinovăţia îi vor acompania pe aceşti doi micuţi, mult timp de aici înainte.
În cele din urmă, separarea celor doi aduce un grav prejudiciu Evangheliei şi Bisericii lui Dumnezeu. Cei doi au declarat până în acest moment cu surle şi trâmbiţe, în cele patru vânturi, credinţa lor în Dumnezeu, considerându-se creştini evanghelici practicanţi, activi şi bine aşezaţi. Ei aparţineau de o biserică de orientare neo-penticostală, Biserica „Renascer em Cristo” (Născut din nou în Hristos), din Sao Paolo.
Spuneam într-un alt articol, în care vorbeam despre educaţia copiilor, că aceste modele umane şi mă refeream la persoanele devenite faimoase, exercită o influenţă puternică asupra omului obişnuit, care a făcut din ele obiectul admiraţiei (datorită succesului) şi că aceste modele, încetul cu încetul, ajung să-i modeleze omului obişnuit modul de viaţă şi percepţia valorilor. Până aici Ricardo Kaka a fost un model pozitiv şi presa, liderii evanghelici sau pastorii, l-au dat ca exemplu de echilibru şi stabilitate atunci când cineva se află în vârf. Se poate să fi faimos, bogat sau chipeş şi să fi şi un bun credincios în Biserica lui Dumnezeu. Nu contest acest lucru şi la nivel teoretic este posibil. L-am întrebat o dată pe un pastor român din Statele Unite, care cunoştea bine realitatea de acolo, despre acest lucru (mă refeream mai mult la cei foarte bogaţi) şi el mi-a răspuns: „eu nu zic că nu este posibil, dar pe respectivul eu încă nu l-am întâlnit”.
Continuarea AICI
Sursa: http://benidradici.wordpress.com/2014/11/12/inca-un-viteaz-cazut-pe-campul-de-lupta-ricardo-kaka/
p.s. – Rugați-vă pentru Ricardo Kaka și familia lui, ca Domnul să le mai dea Har de împăcare!
„A venit Învăţătorul şi te cheamă.” 