FĂRĂ TEMEI

Iubiţi fraţi,

.
După minunatele zile de sărbătoare, petrecute la Casa Elim, la începutul lunii octombrie 2012, am slujit în mai multe locuri şi biserici din ţară: Piteşti, Bucureşti, Galaţi, Nămoloasa, Sârbi, Baia Mare, Zărneşti, ş. a.

Cât de binecuvântată este viaţa noastră, ca slujitori ai Evangheliei, atunci când ne gândim la miile de biserici existente şi în România, şi la miile de fraţi şi familii primitoare de oaspeţi, cu care Domnul ne binecuvântează mereu.

Mi-am adus aminte, zilele acestea, de un cuvânt spus de soţia mea, Annemarie, cu mulţi ani în urmă: „Tu nu-mi spui niciodată nimic rău despre locurile pe unde umbli, despre lucrurile pe care le întâlneşti, şi despre lucrările care se fac în biserici.” Familia Cosma – Galaţi.

“Eu sunt lumina lumii!”

„Eu întocmesc lumina.”

Isaia 45:7

  .

by Constantin Aninoiu

.

Merită să ne oprim asupra acestui subiect. Nimic nu pare mai natural ca lumina, dar lumina este un produs din combinația celor șapte culori de bază și cele 6000 de culori suplimentare.

.

Cea mai bună doctrină într-o lume plină de confesiuni este doctrina luminii care, „fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit”, străbate totuși tot pământul. (Psalmul 19)

.

Cel ce este Lumină, întocmește lumina. „Prin lumina Ta vedem lumina.” (Ps 36:9)

„Ochiul este lumina trupului.”„Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?”

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină” și a fost lumină, dar această lumină a fost înainte de fi fost soarele deoarece soarele apare în ziua a patra a creațiunii.

.

Deocamdată avem de-a face cu trei situaţii în care întâlnim lumina

„Cine aduce mulțumiri ca jertfă acela Mă proslăvește”

“să izbucnesc în mulţumiri şi să istorisesc toate minunile Tale.”

.

Psalm, 26:7

.

„Cine aduce mulțumiri ca jertfă acela Mă proslăvește.”

.

Psalmul 50:23

.

.

by Constantin Aninoiu

.

Multe izbucniri putem avea – în râs, în plâns, în supărare, în bucurie, dar aici este singurul loc în Biblie unde se vorbește de o izbucnire în mulțumiri. Toți oamenii știu să ceară, dar numai cei care sunt sensibili şi sunt educați în spiritul recunoştinţei mai și mulțumesc.

.

În anul 1950, ieșind din clădirea Academiei de Studii Economice din București, după un examen, am văzut un om care sta rezemat de gardul clădirii vecine și,  întrebându-l dacă îi este rău, mi-a răspuns că nu poate respira.