Petru Lascău: La revedere, Viorel!

Azi dimineață [26 Martie], vestea plecării la cele veșnice a pastorului Viorel Candreanu m-a lovit cu întristarea ei, adăugând la durereii inimii pe care o aveam deja de la vestea morții lui Nelu Șerban din Arad. Când cei plecați sunt cei cunoscuți, drama se accentuiază și te pătrunde. Ea nu mai este o statistică oarecare, ci rupere convulsionată a continentului de care aparții.

I-am ascultat ieri, împreună cu soția, ultimul mesaj transmis de Radio Vocea Evangheliei. Am lăcrimat împreună la cuvintele profunde care demonstrau înțelegerea vremii în care trăim, scopul pandemiei lăsate de Dumnezeu ca o pedeapsă a păcatului, chemarea la pocăință și întoarcere la Dumnezeu a națiunii noastre.

Mulțumim, frați români din America!

[O mișcare nediscreționistă a bisericilor penticostale, baptiste, evanghelice etc., din America, România, Canada, Moldova și de pretutindeni. Glorie Domnului nostru!]

În Noiembrie 22, am făcut un apel către frații din București, să iasă în stradă, în fața ambasadei Norvegiei pentru a protesta împotriva actului samavolnic al răpirii celor cinci copii ai familiei Bodnariu. Reacțiile prietenilor mei de pe Facebook au fost diferite.

“Cei mai mulţi martiri creştini au fost în secolul XX”

Într-o cunoscută carte, numită „Cetatea lui Dumnezeu”, Sfântul Augustin de Hippo ilustra prin intermediul unor simboluri deosebit de plastice, lupta dintre biserica lui Hristos şi lume. Astfel, folosind metafora cetăţilor, Sfântul Augustin asocia biserica lui Isus Hristos conceptului de cetate a lui Dumnezeu aflată în opoziţie şi luptă continuă cu cetatea acestei lumi. Această frumoasă ilustraţie avea să fie admirabil dezvoltată multe secole mai târziu de către predicatorul John Bunyan în două cărţi monumentale, „Călătoria creştinului” şi „Războiul sfânt”.

„Biserica în asediu”

Nu putem decât să ne bucurăm aşadar, că utilizarea acestor metafore fundamentale pentru înţelegerea luptei spirituale ce se poartă de peste două mii de ani sunt folosite şi pentru a ilustra evoluţia bisericii din România în perioada comunistă şi după aceea. Acest lucru îl avem foarte bine evidenţiat în cartea „Biserica în asediu”, scrisă de Petru Lascău, pastorul bisericii “Agape” din Glendale, Arizona (www.agapearizona.com).

„Familiile patriarhilor” de Petru Lascău

 O carte despre realizări, conflicte şi crize în familie 

Motto: „Dumnezeu este Autorul familei şi a lăsat familii drept model în Sfânta Scriptură, de la care să învăţăm.”

Se pune întrebarea dacă Biblia mai este de actualitate, atunci când ne vorbeşte despre viaţa de familie. Sunt multe persoane care consideră că modelul familiilor expuse în cuprinsul Sfintelor Scripturi aparţine altor timpuri şi de aceea, nu avem de ce să îl luăm în considerare. Este adevărat că Biblia a fost scrisă în perioade şi epoci caracterizate de alte norme sociale decât cele contemporane, însă problemele fundamentale ale omului sunt aceleaşi, iar dificultăţile întâmpinate de cei menţionaţi în Cartea Sfântă rămân identice cu cele ale generaţiei prezente.

În sprijinul acestei afirmaţii vine şi Petru Lascău cu o carte inedită în ceea ce priveşte titlul – „Familiile patriarhilor” – însă deosebit de utilă, dacă facem referire la conţinutul ei

“Memoriile lui Eutih”

Petru Lascău

Recenzia:  Octavian D. Curpaş

O carte satirică despre moravuri şi experienţe spirituale eşuate

Scriitorul rus Leonid Andreev, celebrul lider al mişcării expresioniste în literatura rusă, ne-a lăsat o nuvelă intitulată “La fereastră”. Personajul acesteia împărtăşeşte cititorului impresiile sale, privind viaţa de la fereastra casei sale. Asemenea lui Andreev, Petru Lascău remarcă în cartea sa “Memoriile lui Eutih”, aspecte inedite ale existenţei pe care le-a observat de la fereastra bisericii sale. Volumul ce îi poartă semnătura ne invită să privim lucrurile dintr-o perspectivă provocatoare, autorul dovedindu-se a fi un excelent povestitor.

Eternii farisei

Cu un talent deosebit în a discerne perspectiva unui tânăr aflat într-o comunitate creştină, Petru Lascău ne propune o viziune cu totul nouă:

Fericirile (5)

„Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!“

Evanghelia lui Matei, 5. 7

Revoluția din ’89  a deschis o nouă perspectivă pentru poporul român. Însă, din primele luni,  s-a constatat dezorientarea românilor la condițiile  noului regim de la București.

Ion Țiriac, ca  unul care trăise  mai mult în afara României,  a văzut că  schimbarea românilor de la ideologia comunistă  la oportunitățile de democrație și libertate nu se va putea face de azi pe mâine, că e nevoie de dobândirea, în timp, a unei noi mentalități, de tip occidental.

În predica de pe munte, Domnul Isus oferă ucenicilor Săi un proiect care să schimbe omul din temelii și să-l așeze pe calea fericirilor, ipostază pe care  viața creștinului trebuie s-o reflecte din plin.

Privind la “fericirile” expuse de Domnul

“Semnătura iubirii”- Versuri de Petru Lascău, despre comoara ascunsă în ţarina iubirii divine

Motto: “Eu, subsemnatul/ Declar că: / VĂ IUBESC!”

.

 .

De mai bine de două mii de ani, crucea de pe Golgota atrage şi inspiră prin

valoarea sacrificiului adus de Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii.

Poeţi, prozatori, pictori, sculptori şi muzicieni creştini I-au dedicat Celui

din Veşnicii, creaţiile lor. Naşterea lui Mesia, botezul Său, coborârea Duhului

Sfânt, pildele lăsate de El pentru noi, în Scriptură, dragostea Sa faţă de

umanitatea căzută, răstignirea şi învierea sunt tot atâtea subiecte de care cei

ce au decis să Îl slujească şi să Îl laude şi prin artă, s-au apropiat cu

interes şi cu veneraţie. În rândul făuritorilor de frumos care sunt mai întâi de

toate, creştini, se află şi poetul şi prozatorul Petru Lascău, autorul volumului

de versuri „Semnătura iubirii”. Printre creaţiile sale se numără de asemenea,

“Paşi spre lumină”, „Biserica în asediu”, „Între zâmbet şi suspin”, „În răcoarea

dimineţii”.

 .

Despre Petru Lascău se poate afirma că este un poet al fiorului religios

creştin. Versurile sale sunt încărcate de spiritualitate şi denotă o credinţă

profundă. Lirismul lui Petru Lascău are ca element definitoriu iubirea – faţă de

Dumnezeu, în primul rând, apoi faţă de aproapele şi de pământul natal.

„Apostolii Domnului Iisus” – Când alegerea divină sfidează orice logică umană

Moto: „Nu erau aleşi pentru ceea ce erau, ci pentru ceea ce aveau să devină.”

.

.

Sunt multe lucrurile care te impresionează, atunci când ai ocazia să călătoreşti prin Ţara Sfântă: locuri pitoreşti, încărcate de atmosfera unei istorii pline desemnificaţie, clima specifică Palestinei, bisericile ridicate în amintirea diferitelor evenimente relatate în Evanghelii. Dar cu siguranţă că pentru un creştin care ajunge pe acele meleaguri, cel mai important lucru îl reprezintă conştientizarea faptului că tot ce s-a scris despre Domnul Isus Hristos reprezintă o realitate palpabilă.

.

Din acest punct de vedere, putem spune că mărturiile trecutului biblic se

constituie asemenea unei Evanghelii inscripţionate în vestigiile care ne-au mai

rămas din acea epocă, în geografia pământului ce a fost martorul vieţii

Mântuitorului şi în mulţimea de oameni care într-o formă sau alta, conservă

spiritul celor care au locuit dintotdeauna, acolo. Nimeni nu va putea spune

vreodată, după ce a călătorit în Ţara Sfântă, că nu a fost atins de imaginea

Celui numit Isus din Nazaret.

.

„Oameni obişnuiţi, cu o chemare neobişnuită”

.

O astfel de experienţă a trăit şi Petru Lascău, pastorul bisericii Agape din

statul Arizona, care ne oferă ocazia de a medita mai profund asupra puterii

Evangheliei răscumpărătoare, realizând portretele celor 12 apostoli

Biserica AGAPE – Peoria, Arizona

.

MOMENTE ÎNĂLŢĂTOARE LA EVOCAREA UNUI AN DE EXISTENŢĂ!

           Un eveniment plăcut s-a desfășurat în ziua de 16 septembrie 2012, în cadrul comunității evanghelice din diaspora română din Phoenix, Arizona

          Sărbătorirea împlinirii unui an de existență a bisericii penticostale AGAPE CHRISTIAN CENTER: http://www.agapearizona.com/agape/

În urmă cu un an, un grup de credincioși, împreună cu pastorii Petru Lascău (pastor senior) și George Botea (pastor asistent), simțind chemarea extinderii lucrării de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu, în zone cât mai apropiate și ușor accesibile comunităților românești, printr-o fermă convingere motivată de învățăturile Sfintei Scripturi și la îndemnul și sub călăuzirea Duhului Sfânt, s-au constituit într-o biserică evanghelică, care ulterior a primit numele de AGAPE CHRISTIAN CENTER. Localizată în Peoria, partea de nord-vest a metropolei Phoenix, tânăra biserică și-a făcut cunoscut, încă de la început,  motto-ul inedit care avea de acum înainte să marcheze activitățile caracteristice acestei comunități creștine: „ …acolo unde dragostea este la ea acasă!” – “Where the love is at its home !”