In memoriam Ionel Pleșa
Omul de excepție de care vorbim, cu admirație și iubire, a început ca și Creștin după Evanghelie, s-a botezat la Baptiști și a slujit la Penticostali. A fost o sumă a ce era mai bun în România evanghelică.
Un predicator echilibrat, fără excese și fără artificii siropoase, cu o notă duhovnicească profundă. Radia o pace și o liniște care te zidea și îți provoca o gelozie sfântă. Ioan Băleanu, fostul dirijor de cor de la Șega-Arad, a spus odată: “Fratele ăsta nu trebuie să spună nimic, mi-e destul să privesc fața lui.”
Continuarea în Revista ARMONIA