TRĂIEŞTE CONFORM “FERICIRILOR” (2)

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

 Matei 5:7

Rănirea duşmanului te plasează sub el; răzbunarea te pune într-o poziţie de egalitate; iertarea te plasează deasupra lui. Biblia spune: „nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune … Dumnezeu” (Romani 12:19).

Răzbunarea nu este dulce; ea lasă un gust amar. Te ţine într-o aşa mare fierbere încât nu te mai poţi bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu lăsa să ţi se întâmple asta.

În schimb, alege

TRĂIEŞTE CONFORM “FERICIRILOR” (1)

„Ferice de cei săraci în duh” (Matei 5:3)

În următoarele câteva zile, ne vom uita la Fericiri (care ar trebui să ne caracterizeze). Domnul Isus a spus: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăţia cerurilor!” El nu a spus că este împotriva deţinerii banilor, El a spus că nu este de acord ca banii să te posede. De fapt, El te va ajuta să prosperi ca tu să poţi finanţa şi să poţi împlini scopurile Lui pe pământ. Dar El nu îţi măsoară credinţa după cum îţi arată extrasul de cont bancar. într-una din pildele Sale, Domnul Isus l-a numit pe un bogat „nebun”. Asta nu pentru că omul era bogat, ci pentru că „nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu” (Luca 12:21). John D. Rockefeller a spus cândva: „Am făcut multe milioane, dar nu mi-au adus fericirea adevărată. l-aş da pe toţi în schimbul zilelor când stăteam pe un scaun de birou în Cleveland şi mă socoteam bogat cu trei dolari pe săptămână“.

Fericirile (5)

„Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!“

Evanghelia lui Matei, 5. 7

Revoluția din ’89  a deschis o nouă perspectivă pentru poporul român. Însă, din primele luni,  s-a constatat dezorientarea românilor la condițiile  noului regim de la București.

Ion Țiriac, ca  unul care trăise  mai mult în afara României,  a văzut că  schimbarea românilor de la ideologia comunistă  la oportunitățile de democrație și libertate nu se va putea face de azi pe mâine, că e nevoie de dobândirea, în timp, a unei noi mentalități, de tip occidental.

În predica de pe munte, Domnul Isus oferă ucenicilor Săi un proiect care să schimbe omul din temelii și să-l așeze pe calea fericirilor, ipostază pe care  viața creștinului trebuie s-o reflecte din plin.

Privind la “fericirile” expuse de Domnul

Fericirile (4)

„Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!“

Evanghelia lui Matei, 5. 6

Scopul vieții  determină  ceea ce se întâmplă în viața oamenilor. Majoritatea lor caută fericirea și de aceea  trăiesc  într-un anumit fel în care speră că vor fi fericiți.

Oamenii caută fericirea în posesiuni  și în afirmarea de sine. Însă  mulți  o caută și în imoralitate. Dar toate acestea, fie mai curând, fie mai târziu, n-o realizează, și un gust amar le umplu sufletul lor.

 Celebra familie Rockefeller  are ca mod de gândire și manifestare ideea de a arăta că ei pot să aibă ce vor și că pot și determină viitorul multora. Nici cei de la începutul lumii nu au fost mult diferiți în mentalitate; ei au zis:  „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume“. (Geneza, 11.4)

Fericirile, spuse ucenicilor de către Domnul Isus, arată un fapt paradoxal, pentru a fi pe calea bună, a fericirii, trebuie ca mai întâi să se întâmple ceva care să ne oprească din alergarea noastră după fericire.

Fericirile (3)

„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.”

Evanghelia lui Matei, 5. 5

.

TEMA fericirii i-a preocupat pe  mulți scriitori și gânditori ai lumii, din toate timpurile.

Poetul antic din Roma, Quintus Horațiu (65 î.Hr. – 8 î.Hr.), cu peste două  mii de ani în urmă, se apropie să dezlege misterul: “Unii călătoresc până la capătul Pământului ca să caute fericirea când de fapt aceasta se află chiar lângă ei. O inimă mulţumită este fericită.”

Dar psalmistul Sfintei Scripturi  aduce o definiție și mai aproape de inima noastră: “sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa” (Psalm, 131)

Însă o definiție inexplicită a fericirii o găsim în versurile  poetului Anton Pann (1790-1854): “Dacă nema putirința, ce mai chichirez gâlceava?“, cu alte cuvinte “Stai blând, nu te certa, de ce  să-ți strici fericirea și liniștea?”

Omul temător de Dumnezeu

“Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”

Evanghelia lui Matei, 5.8

.

Salutar este faptul că Constituția multor țări prevede în mod clar și idubitabil dreptul omului de a urmări și căuta fericirea, căci aceasta este într-adevăr una dintre căutarile fundamentale ale ființei umane de-a lungul veacurilor. Doar că, în multe situații concrete, în România sau America, de pildă, această prevedere a ajuns să fie maculatură pentru unii gânditori contemporani.

Omul are în el sădită această dorință de a înseta după fericire, cerință care însă nu poate fi împlinită cu ușurință. E bine de știut că toate își au vremea lor, cum zice  înțeleptul Solomon.  Întotdeauna oamenii L-au căutat pe Dumnezeu, din instinct,  ca  manifestare a conștiinței. Căci Dumnezeu vine în întâmpinarea celor ce-L caută:”Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia, 29.13)