IZVOARE ÎN DEŞERT – 3 Ianuarie

… şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma,  care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii …  (Geneza 33:14)

Ce imagine minunată a grijii lui Iacov pentru turmă şi pentru copii! El n-ar îngădui ca ei să meargă prea repede nici măcar o zi. El nu i-ar fi condus la pasul cu care un om puternic ca Esau putea să meargă şi se aştepta ca şi ei să meargă, ci doar atât de repede cât putea fiecare. Ştia exact cât de mult puteau face într-o zi şi ţinea cont de aceasta când planifica desfăşurarea călătoriei lor. Doar făcuse acelaşi traseu prin pustiu cu ani în urmă, şi cunoştea din proprie experienţă ce căldură era şi cât de lung şi accidentat era drumul. De aceea a spus: „ …şi eu voi veni încet pe urmă…“, „… căci n-aţi mai trecut pe drumul acesta …“ (Iosua 3:4).

Noi nu am mai trecut pe drumul acesta, dar Domnul Isus a trecut. Este un teren neumblat şi necunoscut de noi, dar El îl cunoaşte din proprie experienţă. El cunoaşte locurile prăpăstioase care ne taie respiraţia, potecile stâncoase care ne dau dureri de picioare, căldura arzătoare şi întinderile fără umbră care ne aduc la extenuare, şi râurile năvalnice pe care trebuie să le trecem – Domnul Isus a trecut prin toate acestea înaintea noastră. După cum ne arată Ioan 4:6: „Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână“. Era bătut de toate torentele  posibile, dar toate talazurile care au venit asupra Lui nu I-au putut stinge dragostea. Domnul Isus a fost făcut un Conducător desăvârşit prin lucrurile pe care le-a suferit. „Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Ps. 103:14). Gândeşte-te la aceasta când eşti tentat să pui sub semnul întrebării felul Său blând de a conduce.

El Îşi aduce aminte mereu, aşa că nu te va obliga niciodată să faci nici măcar un pas mai mult decât pot picioarele tale să îndure. Nu te mai gândi că nu mai poţi să faci nici un pas în plus, pentru că fie El te va întări ca să-l poţi face, fie va chema imediat un popas şi nu va mai trebui să-l faci.  Frances Ridley Havergal)

În „păşuni verzi“? Nu întotdeauna; câteodată El

Care ştie mai bine, mă îndrumă cu blândeţe

Pe căi obositoare, unde vor fi umbre grele.

Deci, chiar dacă locuiesc pe piscurile înalte şi frumoase

Ale munţilor, sau în văile fără soare, unde

Sălăşluiesc umbrele, ce contează? El este acolo.( Barry )

__________________________

Meditație selectată de Lidia Miu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s