„Tatăl meu mă cunoaște”

Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima … și du-mă pe calea cea veșnică!

Psalmul 139:23,24

„Tatăl meu mă cunoaște”

Un băiețel, al cărui tată lucra într-o mină de cărbuni, stătea într-o seară la poarta minei. Aștepta răbdător ca printre mulții mineri să se ivească și tatăl său. Un bărbat mai în vârstă, care l-a observat, l-a întrebat: „Ce faci aici?” — „Îl aștept pe tata.” — „Dar nu îl poți recunoaște printre așa de mulți bărbați. Toți poartă aceeași cască de protecție și au aceleași fețe negre! Mai bine du-te acasă!” — „Nu, pentru că mă recunoaște el!”, a răspuns micuțul.

Ce răspuns bun! Băiatul era conștient că nu putea să facă nimic, dar nu s-a îndoit de dragostea tatălui său. Nu era posibil ca tatăl lui să-l treacă cu vederea!

Dumnezeul nostru vede totul. El știe și aude totul. Împăratul David spunea: „știi când stau jos și când mă scol; și de departe îmi pătrunzi gândul. Tu îmi cunoști cărarea și somnul și știi toate căile mele” (Psalmul 139.2,3). Cine Îl cunoaște pe El ca Tată nu simte niciun fel de neliniște la acest gând, ci se bucură și are aceeași dorință ca David: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima … și du-mă pe calea cea veșnică!” (versetele 23 și 24).

Nimic nu este prea mare și nimic nu este prea mic pentru Dumnezeul atotputernic. Dumnezeu nu numai că este atotștiutor, dar El este și dragoste – El este mișcat de dragostea de Tată. Și aceasta este o dragoste activă, care îi înconjoară pe copiii lui Dumnezeu în toate împrejurările vieții. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie, mai înainte de a-I cere voi” (Matei 6.8).

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass – Fundația SEER

CÂT DE MARE ESTE DUMNEZEUL TĂU? 

„Biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:47)

Modul în care îți gestionezi viața depinde de cât de mare crezi că este Dumnezeul tău.

Dacă El este prea mic:

1) Vei trăi într-o teamă constantă, crezând că totul depinde de tine.

2) Perspectiva ta va fi dictată de împrejurările în care te găsești – sau, mai rău, de criticii tăi.

3) Fără acceptarea lui Dumnezeu, vei fi rob al opiniei celorlalți.

4) Vei tânji mereu după recunoaștere, întrucât nu înțelegi că „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:4).

Autorul John Ortberg spune că atunci când facem greșeala de a-L micșora pe Dumnezeu, „rostim rugăciuni fără credință, lucrăm fără pasiune, slujim fără bucurie și suferim fără speranță – ceea ce duce la frică, retragere, pierderea viziunii și neputința de a mai persevera.” Când Goliat i-a amenințat pe iudei, aceștia „s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică” (1 Samuel 17:11). Ei nu credeau că Dumnezeul lor este suficient de mare pentru a-i ajuta. Mai puțin David! „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el. Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi…” (1 Samuel 17:32,37). Te poți confrunta cu orice când știi ceea ce a știut David: „Biruința este a Domnului.” Și El nu a pierdut nicio luptă până acum!

Așadar, nu trebuie să depinzi de propriile tale resurse. Poate David s-a simțit neînsemnat, dar el știa că Dumnezeul Său este suficient de mare pentru a rezolva problema. Tu știi lucrul acesta?

John Newton, reprezentant al clerului anglican din secolul al XVIII-lea, a spus: „Dacă Domnul este cu noi, nu avem motiv de teamă. Ochii Săi sunt peste noi, brațul Său este deasupra noastră, urechea Sa este deschisă la rugăciunile noastre, harul Său este îndeajuns și promisiunile Sale sunt neschimbătoare.” Totul depinde de credința ta.

Deci, cât de mare este Dumnezeul tău?

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 30:1-10


Dumnezeu n-a permis ca David să participe în bătălie nici contra lui Saul, pe care-l cruţase de două ori atât de generos, nici contra lui Ionatan, prietenul său, nici contra lui Israel, peste care fusese chemat să domnească!

Cu toate că a fost împiedicat de la aceasta, trebuie acum să sufere disciplinarea, asemenea oricărui slujitor neascultător. Disciplina constă în dezastrul pe care îl găseşte când se întoarce la Ţiclag. Ce tragedie pentru aceşti oameni şi mai ales pentru căpetenia lor! Aceia care-i sunt cei mai dragi au dispărut. Nu ştie dacă sunt morţi sau doar captivi. David a pierdut totul. Şi chiar mai rău: exilat din Israel, urmărit de Saul, respins de falşii săi prieteni, filistenii, este acum înlăturat de prietenii lui adevăraţi, care i-au fost însoţitori fideli de la început, căci ei se întorc împotriva lui şi vorbesc să-l ucidă cu pietre. Nu mai are nimic … Cu toate acestea, Dumnezeu rămâne! Şi citim aceste cuvinte remarcabile: „David s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui” (v. 6). Nemaiputând conta pe nimeni şi pe nimic, înţelege semnificaţia imnului: „Când totul a apus, El îmi rămâne, numai El”. Apoi, cu această putere pe care a regăsit-o în Dumnezeul său, David se angajează hotărât în urmărirea jefuitorilor amaleciţi.

Meditații trimise de Lidia Miu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s