Petru Lascău: La revedere, Viorel!

Azi dimineață [26 Martie], vestea plecării la cele veșnice a pastorului Viorel Candreanu m-a lovit cu întristarea ei, adăugând la durereii inimii pe care o aveam deja de la vestea morții lui Nelu Șerban din Arad. Când cei plecați sunt cei cunoscuți, drama se accentuiază și te pătrunde. Ea nu mai este o statistică oarecare, ci rupere convulsionată a continentului de care aparții.

I-am ascultat ieri, împreună cu soția, ultimul mesaj transmis de Radio Vocea Evangheliei. Am lăcrimat împreună la cuvintele profunde care demonstrau înțelegerea vremii în care trăim, scopul pandemiei lăsate de Dumnezeu ca o pedeapsă a păcatului, chemarea la pocăință și întoarcere la Dumnezeu a națiunii noastre.

Probabil că și izolarea în casă de aproape două săptămâni, singurele ferestre spre lume fiind ecranele televizorului și al computerului, sporesc apăsarea și miesmele morții. Privind sicriul negru înconjurat de familie, cu oameni puțini, într-un cimitir indecis între iarnă și primăvară, cu un serviciu funeral pe fugă, cu cuvinte puține și dureroase, nu poți să nu te gândești la tine și plecarea ta.

Viorel, știm unde este. Este așa de bine acolo că foarte puțini s-au mai întors, și aceștia au făcut-o forțați de intervenția Creatorului. Mai greu este pentru cei ce rămân pe peronul veșniciei, îndoliați, nepregătiți de drum, fără bilet în buzunar. Da, știu că va veni și ziua când vor pleca și ei, dar ruperea inimii și despărțirea aceasta forțată, rapidă, fără nici măcar puțin timp să te dezmeticești la cruda realitate, va trebui s-o îndure cei dragi și rămași. Pentru ei, pentru cei rămași în haina neagră a durerii, am găsit câteva cuvinte de mângâiere, pe care le-a scris Oswald Chambers.

„Cea mai mare provocare pentru un creștin este aceea de a crede. Matei 28:18: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ”. Câți dintre noi nu intrăm în panică atunci când suntem confruntați cu sigurătatea fizică, cu moartea sau războiul, cu nedreptatea, sărăcia, boala? Toate acestea, în ciuda puterii lor, nu îi vor face niciodată să intre în panică pe aceia care cred în suveranitatea absolută a Domnului lor.”  (Oswald Chambers – Adevărații ucenici, Editura Lampadarul de aur, Oradea 1999, pag 8).

Petru Lascău

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s