Cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu și întinderea arată lucrarea mâinilor Sale

Psalmul 19 (1) – Dumnezeu revelat în creație

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu. El nu este un Dumnezeu distant, total necunoscut și care să nu ne ofere o revelație despre Sine Însuși. Nu, ci El este un Dumnezeu care S-a descoperit pe Sine. De fapt, El ne-a oferit trei revelații distincte cu privire la Sine Însuși: 1. în creație; 2. în Scriptură; 3. în Hristos. Aceste trei aspecte ale revelației lui Dumnezeu sunt prezentate în Psalmul 19. Cineva a descris acest psalm ca pe o prezentare a celor trei cărțiale lui Dumnezeu: steleleBiblia și Mântuitorul.

Prima revelație a lui Dumnezeu este în creația însăși. Psalmistul se ocupă aici de ceruri, numindu-le „lucrarea mâinilor Sale”. Astronomii cunosc astăzi mai multe lucruri ca oricând despre vastitatea universului creat. Știm astăzi despre distanțele enorme dintre galaxii, precum și despre faptul că există miliarde de galaxii, formate, la rândul lor, din miliarde de stele, multe dintre ele cu mult mai mari decât soarele nostru. Oamenii de știință folosesc o expresie, „principiul antropic”, care înseamnă că universul are un reglaj extrem de fin, fiind astfel făcut propice existenței omului. Toate aceste descoperiri nu fac decât să confirme ceea ce deja știm, anume că Dumnezeu a creat universul și că ne-a așezat în el pentru a-I aduce Lui glorie.

„Nu este nicio vorbire și nu sunt cuvinte, glasul lor nu se aude. Sfoara lor se întinde peste tot pământul și vorbirea lor până la marginea lumii” (versetele 3 și 4). Creația are un glas, care vorbește conștiinței omului. De aceea apostolul Pavel le-a vorbit despre creație păgânilor idolatri din Atena (Fapte 17.23-27). Ei nu aveau Biblia, însă aveau cartea creației. Din nefericire însă, omul adesea ignoră această mărturie despre puterea eternă și despre divinitatea lui Dumnezeu, lucru care îl va lăsa fără scuză în ziua judecății (Romani 1.19,20). Cât de mare este Dumnezeul nostru! Puterea și înțelepciunea Lui sunt infinite (Psalmul 147.5)!

B. Reynolds – DOMNUL ESTE APROAPE

 

***

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

El nu va lăsa să ți se clatine piciorul; Cel care te păzește nu va dormita.
Psalmul 121:3

Eu te voi păzi

Surprinse de noapte și în pană de lumină, două misionare s-au oprit pe un câmp thailandez. După ce s-au încredințat în mâna Mântuitorului, nu au mai zăbovit și s-au culcat sub cerul liber.

A doua zi și-au reluat călătoria și, după mai multe ore de mers, au ajuns la stațiunea misionară pe care o căutau. După câteva zile, un necunoscut a venit la centrul misionar cerând să vorbească cu cele două tinere de curând sosite:

— Așa-i că nu mă cunoașteți? Eu totuși vă cunosc!

Văzând că tinerele nu își amintesc nimic în legătură cu el, necunoscutul le-a întrebat:

— Vă amintiți de noaptea în care v-ați oprit în câmp și ați dormit sub cerul liber? Cu mai mulți prieteni eram ascuns în tufișuri, gata să vă furăm bagajele atunci când veți adormi. Când ne-am apropiat de voi, am văzut de jur-împrejurul vostru soldați înarmați care vă păzeau.

— Soldați? Noi eram totuși singure.

— Ba da, erau soldați, a insistat omul. Chiar i-am numărat. Erau șaisprezece. De aceea am plecat cât mai repede de acolo.

Câteva zile mai târziu, misionarele și-au amintit că, în acea seară, cele șaisprezece persoane care au participat la adunarea de rugăciune s-au rugat în mod special pentru ele și pentru călătoria lor.

……………….

Citiți și:

Restaurarea duhului omenesc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s