David a folosit împotriva lui Goliat chiar sabia acestuia

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

David a alergat și a stat pe filistean și i-a luat sabia și a scos-o din teacă și l-a ucis și i-a tăiat capul cu ea.
1 Samuel 17:51

Tineri din Scriptură – David

David a folosit împotriva lui Goliat chiar sabia acestuia. Uriașul filistean și-a găsit sfârșitul prin propria lui armă! Folosirea sabiei filisteanului de către David este o imagine minunată a felului în care Hristos, prin moarte, l-a distrus pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul (Evrei 2.14). Satan avea puterea morții din cauza păcatului omului, însă Domnul Isus a devenit Om, pentru ca, „prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți” (Evrei 2.9).

Apoi David a dus capul lui Goliat la Ierusalim. Locul unde Domnul nostru a fost răstignit se numea Golgota, care înseamnă „locul căpățânii”. Acest nume are o semnificație mai adâncă decât ar părea la prima vedere. Există multe dezbateri cu privire la unde s-ar fi aflat acest loc, însă nimeni nu poate spune cu exactitate. Tradiția iudaică afirmă că este un deal în Ierusalim, unde a fost îngropat capul lui Adam, însă nimeni nu știe care este acel deal!

Un lucru este însă sigur: căpățâna (craniul) este simbolul universal al morții. Realitatea tristă este că toți oamenii sunt sub puterea morții. Pentru cel credincios însă, moartea nu mai este un vrăjmaș, ci ea îi aparține (1 Corinteni 3.22). De vreme ce Hristos a purtat judecata pe cruce, pentru creștin moartea nu mai este o judecată pentru păcat, ci mijlocul prin care mergem ca să fim cu Domnul.

B Reynolds

 


SĂMÂNȚA BUNĂ

” …din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.”
Isaia 2.4

Pace pe pământ

Câți oameni își doresc aceasta! Dar pacea pare să se afle la o mare distanță. De când lumea, au loc pe pământ și astăzi nenumărate conflicte. În multe zone mocnesc crize, care oricând pot duce la un război.

Politicienii din întreaga lume se ostenesc pentru pace. Ca pompierii încearcă să stingă focul care a izbucnit între două popoare. Dar nu vor reuși să facă o pace globală. Acest lucru îl poate doar Unul: Isus Hristos. El va prelua cândva, ca Prințul păcii, stăpânirea lumii. Atunci, situația care este descrisă în versetul de astăzi, va deveni realitate: oamenii nu vor mai poseda arme de război, ci vor trăi împreună în pace.

Atât timp cât Isus Hristos nu are stăpânirea lumii în mâinile Sale, nu există pace pe pământ. Rămâne de aceea neîmplinită dorința noastră după pace? Nu, fiecare poate primi în mijlocul unei lumi neliniștite pace cu Dumnezeu. Cum? Prin credința personală în Isus Hristos, care a plătit la cruce cu viața Lui pentru vina altora. „Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea” (Efeseni 2.13-14). Astfel, Mântuitorul a creat premisa, ca oamenii să poată pune în ordine relația lor cu Dumnezeu. Dacă ne punem încrederea în Domnul Isus și recunoaștem înaintea lui Dumnezeu păcatele noastre, primim pace adevărată și statornică cu El.

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MUNCA ȘI LENEA

„Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă” (Proverbe 14:23)

În cartea sa Proverbele, Solomon folosește cuvântul „leneș” de nu mai puțin de șaptesprezece ori. Leneșul nu este o persoană care vrea să lucreze și nu găsește un loc de muncă; ci persoana care ar putea munci, dar nu vrea.

Am auzit o istorie despre o persoană care s-a înscris la serviciul de asistență socială. Funcționarul l-a întrebat: „De ce aveți nevoie de ajutor financiar?” Bărbatul a răspuns: „Pentru că am probleme cu ochii.” Funcționarul l-a întrebat din nou: „Ce probleme, mai precis?” La care omul nostru a răspuns: „Pur și simplu nu mă pot vedea mergând la serviciu în fiecare zi!”

Toții leneșii au probleme cu ochii. Sau cel puțin nu-i deranjează câtă vreme altcineva le face treaba.

Președintele Theodore Roosevelt a avut dreptate când a spus: „Nu vă fie milă de cel care trebuie să muncească. Dacă vrea bani va munci. Îi invidiez pe cei care au de făcut o muncă ce merită făcută și pe care o fac bine. Cel mai mare premiu pe care îl poate oferi viața este șansa de a face o muncă ce merită făcută.” Într-un fel am pierdut spiritul, dacă nu cumva și litera gândirii președintelui Roosevelt.

Întreabă orice angajator și îți va spune că e din ce în ce mai greu să găsești o persoană care să muncească, să depună toate eforturile, să-și facă munca bine și s-o termine la timp. Dumnezeu nu este împotriva timpului liber. Un muncitor care este odihnit și refăcut va fi un muncitor mai bun. Contrastul oferit de Solomon în cartea Proverbele este între hărnicie și lene.

Părinților, unul din cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru copiii voștri este să le transmiteți o etică a muncii cât mai solidă și perseverentă, și să-i ajutați ca astfel să pornească în viață pe calea succesului.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Tit 2.1-15

Alături de aceia care sunt rânduiţi bătrâni în adunare (cap. 1.5-9), fiecare creştin, tânăr sau vârstnic, frate sau soră, trebuie să aibă o bună mărturie (v. 2-10). Îndemnul adresat robilor se aplică tuturor răscumpăraţilor Domnului. Puţini sunt aceia care nu au un şef peste ei şi, în orice fel, fiecare trebuia să se poată numi, ca şi Pavel, rob al lui Dumnezeu (cap. 1.1). Să fimornamente care pun în valoare învăţătura dată de Învăţătorul nostru (v. 1; comp. cu 1 Împăraţi 10.4,5).

Versetele 11 şi 12 ne înfăţişează harul lui Dumnezeu manifestându-se sub două forme:

1. aduce tuturor oamenilor o mântuire pe care n-o puteau aştepta prin ei înşişi;

2. îl instruieşte pe copilul lui Dumnezeu, învăţându-l să trăiască cumpătat în viaţa personală; drept în relaţiile cu alţii; cu evlavie în relaţiile cu Domnul. Întreaga viaţă creştină este legată de aceste trei adverbe, iar ceea ce o susţine este speranţa care umple sufletul de fericire în prezent (v. 13; cap. 1.2; 3.7).

Dumnezeului nostru Mântuitor, marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos (v. 10, 13; vezi şi cap. 1.3,4; 3.4,6): acest titlu, cuprins în Numele lui Isus (Dumnezeu Mântuitor) ne aminteşte că noi Îi datorăm Lui totul. Cu toate acestea, să nu uităm niciodată că El ne-a mântuit nu pentru noi înşine, ci pentru El Însuşi (v. 14).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s