Ce școală-naltă-i bătrânețea!

 

Ce școală-naltă-i bătrânețea!
E cea din urmă facultate….
In ea înveți nu cum se-adună,
Ci cum se lasă-n lume toate.

Talent, putere, frumusețe,
Tot ce te-mpodobea odată,
Se scutură ca trandafirii
Mușcați de brumă și de zloată.

Vezi din oglindă în oglindă
Un chip străin și ți se pare
Că totul e un joc de cioburi
Și de oglinzi deformatoare.

Și totuși, dacă fața-i strâmbă,
Iar pașii-mpleticiți și grei,
Tu simți mereu o așteptare,
Un freamăt lin de porumbei.

Și dacă treci prin școala toamnei
Și-a-nfioraților nămeți,
Tu știi c-ajungi bogat și tânăr
La poarta nesfârșitei vieți.

Sa vezi cum cresc cei noi asupra-ți….
Să fii lăsat tot mai departe….
Să strângă lumea pentru clipă, astăzi,
Tu, pentru dincolo de moarte….

Să poți păstra în suflet pace
Când ești ca marmora sub daltă,
Să pierzi orice, dar nu nădejdea,
Ce har măreț, ce școală-naltă!

(poezie sosită la redacție)

1 thought on “Ce școală-naltă-i bătrânețea!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s