Credința recunoaște că “puterea este a lui Dumnezeu”

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Hai să trecem la straja acestor necircumciși; poate că Domnul va lucra pentru noi; pentru că pe Domnul nimic nu-L împiedică să salveze prin mulți sau prin puțini“.
1 Samuel 14:6

Adesea am admirat această faptă îndrăzneață de credință a lui Ionatan. Dacă ea este înțeleasă așa cum trebuie, va fi o sursă de inspirație pentru toți cei care doresc să facă un pas al credinței pentru interesele lui Hristos, împotriva puterii vrăjmașului.

Starea poporului Israel era foarte joasă. Israeliții erau paralizați de frică, iar Saul, împăratul lor, nu avea credință pentru a acționa, el urmând să fie în scurt timp lepădat de Dumnezeu, din cauza neascultării sale. În plus, vrăjmașii îi lăsaseră pe israeliți fără nicio armă. Iată în ce stare cumplită zăcea poporul lui Dumnezeu! Acest lucru ni se poate întâmpla și nouă, atât individual, cât și colectiv. O stare de demoralizare ne poate afecta în așa măsură, încât să devenim total inactivi.

Vedem însă cum credința era la lucru în Ionatan. El este încredințat că Domnul este cu el, că lupta este a Lui și că El poate mântui prin mulți sau prin puțini. Credința manifestă întotdeauna aceste trăsături. Ea va acționa, cu hotărâre și independent de oameni, privind doar la Domnul; credința nu are nevoie de aprobarea oamenilor, ci se bazează deplin pe Dumnezeul cel viu. Ea recunoaște că „puterea este a lui Dumnezeu“ (Psalmul 62.11) și că puterea vrăjmașului nu reprezintă nimic în comparație cu cea a lui Dumnezeu. Ea este adesea neconformistă, trecând dincolo de ritualurile și de obișnuințele oamenilor; nu se teme de vrăjmași, dar nici de regulile religiei carnale. Ești tu un Ionatan? Dacă nu, dorești să fii ca el?

B Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei …
Daniel 6.16

Daniel în groapa cu lei

Sfatul celor răi a biruit: Daniel a fost aruncat în groapa cu lei. Groapa a fost acoperită cu o piatră și pecetluită cu sigiliul împărătesc, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. O situație definitivă, fără ieșire, am zice noi. Cine și-ar mai putea imagina măcar o cale de ieșire dintr-o groapă cu lei? Necredința tuturor a spus probabil: Oare va fi în stare Dumnezeu, Stăpânul lui Daniel, să-Și apere și să-Și salveze supusul? Oare merită să rămâi credincios lui Dumnezeu chiar cu prețul vieții? Oare trebuie să mergem cu credința noastră atât de departe, încât nimic să nu ne despartă de legătura noastră cu Dumnezeu? Nici chiar un decret de condamnare la moarte? Această experiență din viața lui Daniel este un simbol, un fel de pregustare a unei experiențe de proporții și mai mari, care va fi partea celor credincioși lui Dumnezeu din vremea sfârșitului.

Împăratul a mai putut spune doar atât: „Dumnezeul tău căruia necurmat Îi slujești să te scape!“. Da, acestui Dumnezeu, care conduce totul în lume cu brațele Sale atotputernice, i s-a încredințat Daniel. Nu doar acum când se afla în pericol, ci cu mult înainte. Aici este o lecție pentru noi toți. Să ne încredințăm lui Dumnezeu viața în momentul când auzim chemarea evangheliei Sale și nu numai când suntem în primejdie!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

DUMNEZEU TE PĂZESTE

„Tu mă înconjori pe dinapoi…” (Psalmul 139:5)

     Ce încurajare să știi că Dumnezeu este cu tine, iar Biblia spune că El îți păzește chiar și spatele. Un autor scrie: „În călătoria lui Israel prin pustie și spre Țara Promisă, soldații aveau o avangardă și o ariergardă. Avangarda era formată din santinele care mergeau înainte ca să exploreze și să sugereze un plan de înaintare. Ariergarda stătea la urmă pentru a strânge ceea ce a rămas și pentru a se asigura că nu lasă în urmă nimic de valoare. Dumnezeu este ariergarda mea. Continui să merg înainte, la fel ca tine, uneori ducându-mi viața într-un ritm prea alert și fără a duce lucrurile la bun sfârșit. Dar Dumnezeu vine în urma mea și termină ceea ce am făcut eu cu jumătate de măsură. Dacă ar fi să privești în urmă, câte sarcini ai vedea că au rămas neterminate pentru că urgența altor sarcini noi te-a solicitat înainte de a o termina pe prima? Dacă ți-ai dat toate silințele, Dumnezeu va face restul!

Am discutat cu câțiva părinți despre adolescenții lor. Ei mi-au zis: „Dacă aș fi făcut…” și le reamintesc cu blândețe că au făcut tot ce au putut. Acum trebuie să se încreadă în ariergarda lui Dumnezeu care va trece la fapte și care va termina cele începute de ei, va culege lucrurile stricate, le va repara și le va transforma în ceva extraordinar de frumos.” Ți-a dat Dumnezeu ceva de făcut? „Ațintește-ți privirea la ceea ce te așteaptă acum, peste o jumătate de an sau un an.” „Nu te abate nici la dreapta nici la stânga” (Proverbe 4:27).

Aceasta e o provocare mai ales în aceste vremuri în care sunt atâtea lucruri care ne distrag atenția. Nu uita, puterea celui ce te trimite este mai importantă decât puterea celui ce este trimis.

Cuvântul pentru tine astăzi este următorul: Dumnezeu te păzește pe „dinapoi și pe dinainte”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Romani 8:22-30

Pe acest pământ, pângărit prin păcat, domnesc nedreptatea, suferinţa şi teama. Omul a supus întreaga creaţie, astăzi inclusiv cosmosul, în serviciul deşertăciunii (v. 20) şi al stricăciunii (v. 21). Suspinele tuturor celor asupriţi se înalţă către Marele Judecător (Plângeri 3:34-36). Noi înşine de asemenea suspinăm în trupul smereniei noastre (Filipeni 3:21). Resimţim oboseala atât din cauza păcatului din jurul nostru, cât şi, în plus, din cauza păcatului pe care trebuie să-l judecăm necontenit în noi înşine (v. 13). Slăbiciunea noastră este mare: nu ştim nici cum să ne rugăm, nici ce să cerem.

Dar Duhul are şi această menire, de a mijloci pentru noi întrun limbaj pe care Dumnezeu îl înţelege (v. 27). Noi nu cunoaştem nicidecum mai bine ce este bun pentru noi. Însă versetul 28 ne spune că tot ceea ce vine a fost pregătit de Dumnezeu şi în final se înscrie în hotărârea Sa, căreia Hristos îi este centrul. Căci, pentru a-I da Fiului Său însoţitori în glorie, Dumnezeu a cunoscut mai dinainte, a predestinat, a chemat, a îndreptăţit şi a glorificat aceste fiinţe, odinioară mizerabile şi pierdute, pe care le acum pregăteşte pentru a răspunde chemării cereşti (v. 29).

Ce minunat lanţ al gândurilor divine, care leagă veşnicia trecută de veşnicia viitoare şi dă sens clipei de faţă!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s