“N-am pe nimeni”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 5:1-14

Această scăldătoare, Betesda (casa milei), reprezenta vechiul legământ. Le trebuia putere acelor infirmi pentru a se arunca în apa binefăcătoare, iar pentru a avea această putere, ei ar fi trebuit să fie deja vindecaţi! În mod similar, legea nu poate da viaţă decât aceluia care o împlineşte şi, totodată, nimeni nu este în stare să o împlinească, fără ca mai întâi să fi primit însăşi viaţa divină.

Neam putea întreba de ce, din această mulţime de infirmi, de orbi, de şchiopi, Isus nu pare să Se fi ocupat decât de acest paralitic. Deoarece, pentru a fi beneficiarii harului Său, sunt necesare două condiţii: trebuie făcută dovada dorinţei, precum şi cea a nevoii! Aceleaşi sentimente sunt şi cele care reies din întrebarea Domnului, “Vrei să te faci sănătos?”, precum şi din răspunsul acestui nefericit: “N-am pe nimeni”.

Întotdeauna depăşit de altul în scăldătoare, întreaga sa viaţă mizerabilă nu fusese decât dezamăgire peste dezamăgire. Fărăndoială că odinioară contase pe ai săi sau pe prieteni săritori, dar aceia demult fuseseră descurajaţi. Iau trebuit nu mai puţin de treizeci şi opt de ani pentru aşi pierde şi cele din urmă iluzii. Acum nu mai are pe nimeni: Îl poate avea deci pe Isus.

Prietene încă neîntors la Dumnezeu, nu mai aştepta să treacă timpul pentru a înţelege că singur Isus te poate mântui! Doreşti însă cu adevărat să fii aşa?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.
1 Petru 2.9

După moartea și învierea lui Hristos, apostolul Petru a primit misiunea de a îngriji de turma Domnului și de a-L urma (Ioan 21.15-22). În dragostea sa pentru Domnul și pentru poporul Său, Petru își îndeamnă și își încurajează cititorii în multe feluri.

El le reamintește de responsabilitatea de a umbla potrivit cu chemarea lui Dumnezeu. “Dacă-L chemați ca Tată pe Cel care, fără a privi la înfățișare, judecă după lucrarea fiecăruia, umblați în temere în timpul pribegiei voastre” (1 Petru 1.17). Această temere implică nu încrederea în sine sau în lideri religioși, ci o viață trăită cu o teamă sfântă față de Cel care ne-a chemat. Petru le descrie celor credincioși poziția minunată și privilegiile pe care Dumnezeu li le-a dăruit. El prezintă de asemenea necesitatea judecății de sine, apropierea de Dumnezeu și hrănirea cu laptele Cuvântului (1 Petru 2.1-4).

Ca pietre vii, suntem legați de Cel care este Piatra Vie – lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu. Suntem o familie preoțească și Îi aducem jertfe lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. În același timp, suntem o generație aleasă pentru a-L reprezenta, pentru a-L onora și pentru a proclama drepturile Sale în această lume. Domnul nostru ne-a făcut preoți și împărați, pentru a-Și găsi plăcerea în noi și pentru a da mărturie despre El celor din jurul nostru. Suntem un popor sfânt, pus deoparte pentru El în lumea care Îl respinge. El ne-a chemat din întuneric cu scopul de a proclama cât de minunat este El, pentru ca și alții să fie atrași la El, prin noi.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.
Ioan 16.33

Îndrăzniți!

Viața pe acest pământ este nesigură. Fiecare clipă poate aduce dezastrul, pericolul, suferința… Viața este plină de dificultăți neprevăzute. Nimeni nu poate spune ce ne aduce ziua de mâine. Omenirea trăiește într-un climat de neliniște, de teamă. În general, necunoscutul și neașteptatul este ceea ce produce cea mai mare panică în viața oamenilor.

Într-o astfel de situație se aude glasul Mântuitorului spunând: “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”. În prezența Mântuitorului dispare frica. Însă observăm cu regret că mulți oameni nu doresc să asculte chemarea Mântuitorului. Oamenii nu doresc să fie conduși pe căile vieții divine. Oamenii preferă să-și urmeze propriile căi, chiar dacă ele îi duc în dificultăți. Iată de ce avem cămine distruse, inimi frânte, persoane chinuite, copii abandonați… Egoismul și necredința omenirii lasă în urmă ruină și remușcări. În acest climat de necredință și instabilitate, care ne înconjoară, suntem chemați să îndrăznim să ne apropiem de Mântuitorul. El ne va dărui viața veșnică; El ne va conduce pe cărarea vieții cu brațul Său atotputernic; El este marele Biruitor care deschide fiecăruia o cale, o ieșire din necazul lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LEGAT PRIN LEGĂMÂNTUL IUBIRII

“Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece…” (Cântarea Cântărilor 8:7)

Se spune că la o nuntă, pastorul l-a întrebat pe mire: “O iei pe această femeie în căsătorie la bine și la rău? În bogăție și în sărăcie? În sănătate și în boală?” Iar mirele a răspuns: “Da-nu, da-nu, da-nu!” Ați zâmbit, nu-i așa? Cu toții ne dorim partea din căsnicie care este mai bună, mai bogată și mai sănătoasă… însă nu așa sunt relațiile. Unele ceremonii de nuntă moderne permit mirelui și miresei să declare că vor sta împreună “cât va dura dragostea lor”! Probabil că amândoi au avocați buni, pentru că sigur vor avea nevoie de ei!

Adevărul este că relațiile bazate pe sentimente nu durează. Singura stabilitate reală într-o căsnicie este dată de o dedicare fermă, care îi ține pe doi oameni laolaltă, când emoțiile o iau razna. Îți poți imagina un părinte spunându-i copilului său: “Îmi va păsa de tine câtă vreme te voi iubi?” Nu! La fel, nici o exprimare nehotărâtă a dragostei nu reprezintă o promisiune pentru viitorul unei căsnicii!

Să ne gândim așa: sentimentul este asemenea frânei de mână a unui vehicul, iar dedicarea este motorul care trage relația prin toate suișurile și coborâșurile trăirii de zi cu zi. Solomon o spune astfel în Cântarea Cântărilor: “Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.” Și încă un gând: tema Bibliei este învierea.

Asta înseamnă că deși dragostea ta pare moartă, Dumnezeu o poate face vie din nou, dacă sunteți amândoi dispuși să-L lăsați să lucreze în inima voastră!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s