Oswald CHAMBERS: O viaţă plină de măreţie

912e3fa0e83850c6b6eabfe52c126f84„Vă las pacea, vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima.”

loan 14:27

O viaţă plină de măreţie

De fiecare dată când în viaţa noastră personală apare un lucru dificil, suntem în pericol de a-L învinovăţi pe Dumnezeu. De fapt noi suntem cei care greşim, nu Dumnezeu – există undeva în noi un păcat pe care nu vrem să-l părăsim. Imediat ce părăsim păcatul, totul devine limpede ca lumina zilei.

Cât timp încercăm să slujim la doi stăpâni, nouă şi lui Dumnezeu, viaţa noastră va fi plină de confuzie. Atitudinea noastră trebuie să fie una de dependenţă totală de Dumnezeu. O dată ce ajungem acolo, nu este nimic mai uşor decât să trăim o viaţă sfântă. Dificultăţile apar atunci când încercăm să uzurpăm autoritatea Duhului Sfânt în vederea împlinirii propriilor noastre scopuri.

Atunci când asculţi de Dumnezeu, El te pecetluieşte cu pacea Sa, cu mărturia unei păci de necuprins, care nu ţine de domeniul naturalului, ci este pacea lui Isus. Ori de câte ori nu apare pacea, aşteapt-o până vine sau caută să afli motivul pentru care nu vine. Dacă acţionezi din propriul tău impuls sau dintr-un sentiment de eroism, nu vei avea mărturia păcii lui Isus; lipseşte simplitatea sau încrederea în Dumnezeu, deoarece spiritul simplităţii este născut din Duhul Sfânt, nu din deciziile tale. De fiecare dată când asculţi, umblarea ta cu Cristos va fi caracterizată de simplitate.

Întrebările apar ori de câte ori încetez să ascult. Atunci când ascult de Dumnezeu, problemele nu se interpun între mine şi El, ci vin ca un mijloc de a-mi ţine mintea trează şi cuprinsă de uimire în faţa revelaţiei lui Dumnezeu. Orice problemă care apare între mine şi Dumnezeu izvorăşte din neascultare. Orice problemă – şi sunt multe – care îmi iese în cale atunei când ascult de Dumnezeu îmi sporeşte bucuria şi plăcerea, pentru că ştiu că Tatăl meu îmi cunoaşte problemele; eu aştept să văd cum le va rezolva.

(Meditație  TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să stăm împreună în locurile cereşti, în Hristos”. EFESENI 2:6

Filipeni 3 ne prezintă pe Domnul Hristos în slavă ca pe Acela către care noi, ca şi apostolul Pavel, suntem îndemnaţi ca să uităm ce este în urma noastră şi să ne aruncăm spre ce este înainte, adică spre Domnul Isus, de dragul Căruia şi pentru preţul nespus de mare al cunoaşterii Lui, socotim toate ca nişte gunoaie. Dumnezeu ne prezintă astfel pe Domnul Hristos ca pe Motivul desăvârşit al sufletelor noastre şi ne spune că suntem chemaţi să fim cu El, ca El, şi în El, în locurile cereşti. Având această strălucită perspectivă înaintea noastră, putem să uităm ce este în urma noastră, să ne ridicăm deasupra necazurilor de acum, şi să atingem acele lucruri care ne stau înainte. În lumina slavei veşnice care ne aşteaptă, lucrurile de acum îşi pierd valoarea şi necazurile sunt doar de o clipă. Ce binecuvântat este pentru noi cei credincioşi gândul că, dacă noi încă nu am apucat premiul alergării noastre, adică pe Hristos, El ne-a apucat pe noi (vezi Fii. 3:12). Acela care a început în noi o bună lucrare, o va duce la capăt (Fii. 1:6). Indiferent cât de aspru ar fi drumul, câte încercări avem, cât de adânci sunt amărăciunile noastre şi cât de puternic este vrăşmaşul, Domnul Isus nu ne va lăsa să plecăm de la El. El este în stare să-Şi supună toate lucrurile, ca să ne aibă până la urmă ca El şi cu El în slavă. Mântuirea pe care ne-a dat-o nu este numai pentru iertarea de păcate şi pentru justificarea noastră înaintea lui Dumnezeu, ci dacă Domnul Isus S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, şi noi suntem în duh împreună cu El în locurile cereşti. “Cine este unit cu Domnul, este un singur duh cu El” (Cor. 6:17). Dacă suntem uniţi cu Domnul, suntem deci înviaţi şi aşezaţi împreună cu El în locurile cereşti, acolo unde El a desăvârşit biruinţa Lui absolută asupra lumii, a firii păcătoase şi a diavolului, în zilele noastre, noi suntem sau cu El şi în El, trăind viaţa Lui, gândind ca El, sau în atmosfera tulbure şi satanică în care este scufundată lumea. Să ne gândim în clipele acestea, unde suntem? Dacă trăim în atmosfera acestei lumi, fără a fi uniţi cu Domnul Isus, judecăm lucrurile după înţelepciunea noastră proprie, despre care Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că este drăcească (Iacov 3:15). Trăim sub frică şi viitorul ne înfruntă şi ne dl;lescurajează. Ne lipsim singuri de poziţia noastră în duhul în mijlocul slavei şi a victoriei Domnului nostru. Cum am mai putea atunci să lucrăm în mod eficace în mijlocul ruinelor acestei lumi, în sânul împărăţiei întunerecului dacă duhul nostru este întunecat şi nu mai avem o siguranţă nici pentru noi înşine? Să intrăm deci în ceea ce ne aparţine de drept, ca unul din principalele daruri, ale harului Său. “Dacă prin greşala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc plinătatea harului şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, Isus Hristos” (Rom.5:17).

Când vom recunoaşte necunoştinţa şi greşala de a fi trăit după propriile noastre gânduri religioase şi nu după ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, vom şti ce însemnează a fi înviat împreună cu Hristos. Să fim un singur duh cu El, să avem felul Lui de gândire, să cugetăm necurmat la voia Lui şi să trăim cum a trăit Isus. “Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi El cum a trăit Isus” (1 Ioan 1:6). Să rămânem fermi, ca şi cum am vedea pe Cel ce este nevăzut.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul”. Ioan 14:13.

Mai demult aş fi dorit să însănătoşesc pe toţi oamenii şi să eliberez pe toţi cei demonizaţi. Am crezut că dacă aş fi la locul meu, atunci aş putea să o fac. Dar acum nu mă mai preocupă astfel de gânduri, cu atât mai mult cred şi mă încred în Dumnezeu. Este scris: “Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri”. Aceasta înseamnă că rugăciunile noastre nu constau doar în cereri ci acestea sunt însoţite de mulţumiri. Dacă ne rugăm pentru ceva, este bine ca să avem înaintea noastră promisiunea şi astfel vom începe să mulţumim. Să veghem în rugăciune cu mulţumiri. Dacă mă rog contând pe promisiuni, pot să mulţumesc.

Este important să fim stăruitori în rugăciune, chiar dacă în aparenţă nu suntem ascultaţi imediat. În astfel de ocazii nu trebuie să ne pierdem capul şi să continuăm să ne rugăm. Eu mă bucur că prin rugăciune statornică am putut experimenta că mulţi oameni demonizaţi au fost eliberaţi prin harul lui Dumnezeu. Am putut trăi minuni. Am putut vedea transformarea care a avut loc în unii oameni, robi ai alcoolului care în urma rugăciunii statornice, au devenit martori ai harului lui Dumnezeu. Acestea sunt rezultate ale unor rugăciuni statornice. Rugându-ne, trebuie să aşteptăm sprijinul şi ajutorul doar de la Dumnezeu, fără să contăm pe faptele noastre. Astfel vom experimenta că El ne va veni în ajutor în ziua necazului; El ne va dărui ceea ce avem nevoie pentru trup şi suflet. De aceea inima noastră este plină de mulţumire şi bucurie, care se reflectă pe faţa noastră. Astfel dovedim încrederea noastră în El. Este scris: “Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”. Dar eu cred că El iubeşte şi pe un cerşetor. Avem un Tată bun şi bogat. El dispune de toate şi ne dă la timpul potrivit ceea ce avem nevoie. De aceea putem să ne încredem în El, asemenea unor copii.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

NIMIC VECHI

Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi”. Apocalipsa 21.5

Slavă Numelui Său! Toate lucrurile au nevoie să fie înnoite, căci toate au fost folosite şi ruinate de păcat. Vine timpul când veşmântul cel vechi să fie făcut sul şi pus la o parte, şi întreaga fire să se împodobească pentru ziua de odihnă. Dar nimeni afară de Domnul care le-a creat, nu poate să facă toate lucrurile noi; căci trebuie atâta putere pentru a scoate răul, tot atât cât trebuie pentru a crea. Isus Domnul nostru a făcut lucrarea de a crea şi El are toată puterea s-o ducă la deplină desăvârşire. Lucrarea Sa a început deja şi, de veacuri, El Se ocupă să înnoiască inimile oamenilor şi să aşeze din nou stăpânirea Sa. În curând toate legile cârmuirilor omeneşti, precum şi firea omenească vor fi schimbate prin har; şi va veni în sfârşit o zi când însuşi trupul nostru va fi înviat şi schimbat asemenea trupului Său slăvit.

Ce bucurie să facem parte din această împărăţie în care toate lucrurile vor fi făcute noi prin puterea împăratului nostru. Noi nu pierim, ci ne grăbim spre o viaţă plină de slavă. Domnul nostru slăvit dispreţuieşte împotrivirea puterilor răului, El împlineşte planul Său şi înnoieşte totul, pe noi înşine precum şi tot ceea ce ne înconjoară; şi frumuseţea acestei zidiri noi va întrece în desăvârşire acea zidire ieşită altădată din mâinile Sale.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia cu privire la secetă. „Iuda jelește și porțile lui lâncezesc.“   Ieremia 14.1,2

Primul lucru pe care îl remarcăm aici este lipsa binecuvântării. Era secetă; izvoarele de viață și de împrospătare erau secate; nu exista ploaie înviorătoare din cer; totul era pustiu și sterp. Este trist atunci când Dumnezeu trebuie să oprească binecuvântarea pentru poporul Său. El îi iubește pe sfinții Săi și Își găsește plăcerea în ai binecuvânta. Dar ce diferență vedem aici (versetele 16)! Care era cauza? „Nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră … multe sunt necredincioșiile noastre! Am păcătuit împotriva Ta“ (versetul 7).

Nu trebuie să deplângem și noi lipsa de putere spirituală și de binecuvântare în zilele noastre? Cauza este asemănătoare. Am falimentat și am păcătuit! În timpurile de demult, oameni ai credinței, oameni ai lui Dumnezeu care au simțit adânc starea poporului vinovat al lui Dumnezeu și au purtato pe inimile lor înaintea Lui, au fost gata să spună: „Noi am păcătuit“. Acum auzim mai mult: «Ei au păcătuit; ei au greșit». Versetul 9 este foarte frumos; el ne arată că, acolo unde există o credință simplă și judecată de sine, sufletul poate întotdeauna să se alipească de Domnul și să privească la El: „Totuși Tu, Doamne, ești în mijlocul nostru și noi ne numim după Numele Tău; nu ne lăsa!“.

Domnul însă trebuie săȘi onoreze Numele; răul trebuie judecat (versetele 1016). Știm cu toții cât de mult rău a fost produs dea lungul timpului, nu doar de către falșii profeți sau de către falșii frați, ci chiar de către slujitori adevărați ai Domnului. Cât de des cearta, conflictul și diviziunile au fost produse din cauza neînțelegerilor dintre frații de frunte! Cât de mulți, atunci când au apărut dificultățile și tulburarea, au fost deturnați de la drumul credinței și au ajuns în asocieri nescripturistice sau chiar înapoi în lume, gândinduse că astfel vor găsi o cale mai ușoară și mai binecuvântată! Însă toate aceste refugii nu pot oferi binecuvântarea. Cât de mult pierdem atunci când ne depărtăm de Domnul! C. J. Davis

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, privesc la Tine, atinge trupul meu până când va radia în întregime de viaţa Ta. Binecuvântează serviciul de dimineaţă cu bărbaţi, fă-l de-a dreptul glorios cu prezenţa Ta.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea,ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc.»  ISAIA 40,31

Aşteptându-L pe Domnul Isus primim de la Tatăl exact acel lucru de care avem atâta nevoie în ziua de azi, şi anume puterea Sa. Ştii că Domnul aşteptă să doreşti şi să începi să cauţi Faţa Sa? Profetul Isaia spune: «Totuşi, Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare» (Isaia 30,18). El vrea să devină una cu tine. În aşteptarea revenirii Sale nu ne apropiem de El doar din punct de vedere spiritual, ci şi al caracterului. Prin faptul că devenim una cu Isus, ajungem la starea pentru care de fapt am fost creaţi. Aşteptându-L pe El ţi se deschid ochii sufletului asupra unei noi realităţi divine: de acum aparţin Bisericii Sale. Pot să mă odihnesc în El, deoarece sunt una cu Isus, sunt un mădular viu în Trupul Său. Credinciosul care-L aşteptă pe El începe să înţeleagă că nu trebuie să se mai lupte să afle dacă merge pe calea cea dreaptă, căci este deja în Isus. Eşti în El şi ca mlădiţă nu trebuie să te mai îngrijeşti de hrana ta spirituală, deoarece eşti în mod constant alimentat de viaţa Sa, prin Cuvânt, chiar dacă nu simţi acest lucru de fiecare dată. Astfel aşteptarea Lui va deveni chiar de astăzi o împlinire minunată.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Ei merg din putere în putere. Psalmi 84:7

Ei merg din putere în putere”. Sunt numeroase traduceri pentru aceste cuvinte, dar toate implică ideea progresului. Versiunea din Bibliile noastre este suficientă pentru noi în dimineaţa aceasta. „Ei merg din putere în putere”. Adică sunt tot mai puternici. De obicei, dacă mergem, mergem de la putere la slăbiciune. Ne începem călătoria cu puteri proaspete, dar, pe măsură ce trece timpul, drumul pare tot mai greu şi soarele arde tot mai tare; ne aşezăm pe marginea drumului, ne odihnim, şi apoi pornim obosiţi mai departe. Dar pelerinul creştin, care a obţinut rezerve proaspete de har, este la fel de viguros după ani de trudă şi drumuri lungi. Poate că nu este tot timpul vesel şi plin de zel ca la început, dar este mult mai tare în adevărata putere. El călătoreşte, chiar dacă mai încet, şi călătoreşte mult mai sigur. Unii veterani cu părul alb sunt la fel de zeloşi şi puternici în adevăr ca în tinereţe; totuşi, trebuie să mărturisim că adesea nu se întâmplă chiar aşa, fiindcă „din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei 24:12). Dar acesta este păcatul lor, şi nu este din vina făgăduinţei, care spune că, flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îţi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc”(Isaia 40:30-31). Sufletele arţăgoase se aşează şi se plâng de viitor. „Vai!” spun ei, „mergem din rău în mai rău”. Foarte adevărat, puţin credincioşilor, dar mergeţi şi „din putere în putere” Nu veţi găsi niciodată un mănunchi de necazuri care să nu fie legat cu o panglică de har. Dumnezeu va da putere şi bărbăţie umerilor îngreunaţi de povară.

Seara

Am fost răstignit împreună cu Christos.  Galateni 2:20

Prin ceea ce a făcut, Domnul Isus a acţionat ca un reprezentant al publicului, şi moartea Lui pe cruce a fost moartea virtuală a întregului Său popor. Prin El, toţi sfinţii au acordat justiţiei ceea ce se cuvenea, şi s-a făcut o ispăşire pentru păcatele lor în faţa răzbunării divine. Pavel, apostolul neamurilor, se desfăta la gândul că este din poporul ales de Christos, şi că a murit pe cruce în Christos. A fost mai mult decât să creadă această învăţătură. A primit-o cu încredere, sprijinindu-şi speranţa pe ea. El a crezut că, prin meritele morţii Lui Christos, a mulţumit dreptatea divină şi a găsit împăcarea cu Dumnezeu. Prea iubiţilor, ce lucru binecuvântat este să te prinzi cu sufletul de crucea Lui Christos, şi să simţi: „sunt mort Legea m-a ucis; de aceea, sunt liberat de sub puterea ei. În Garantul meu am învins blestemul, şi în înlocuitorul meu s-a executat asupra mea tot ce putea face legea, fiindcă sunt răstignit cu Isus!” Dar Pavel voia să spună mai mult. El nu numai că a crezut în moartea Lui Christos şi şi-a pus încrederea în ea, ci a şi simţit puterea ei prin răstignirea firii lui vechi şi păcătoase. Când vedea plăcerile păcatului, spunea: „nu mă pot bucura de ele. Sunt mort faţă de ele”. Aceasta este experienţa oricărui creştin adevărat. După ce L-a primit pe Christos, el este mort faţă de lume. Totuşi, deşi este conştient de moartea lui faţă de lume, poate exclama împreună cu apostolul: „însă trăiesc”. El trăieşte din plin cu Dumnezeu. Viaţa creştinului este o enigmă. Nici o persoană lumească nu o poate dezlega; nici chiar credinciosul nu o înţelege. Mort, şi totuşi viu! Răstignit cu Christos, dar înviat la o viaţă nouă! Unirea cu Mântuitorul rănit şi suferind, şi moartea faţă de lume sunt lucruri dragi sufletului. O, dacă ne-am bucura mai mult de ele!

IZVOARE IN DEŞERT

Unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm…“El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: …vie Împărăţia Ta“.(Luca 11:1-2)

Când unul din ucenici a spus: „Învaţă-ne să ne rugăm“, Domnul Şi-a ridicat ochii spre orizontul îndepărtat al lumii Tatălui Său. El a unit scopul final al vieţii eterne cu tot ce doreşte Dumnezeu să facă în viaţa umanităţii şi a împachetat totul într-o rugăciune plină de putere care a urmat după aceste cuvinte: „Iată dar cum trebuie să vă rugaţi“ (Matei 6:9). Şi ce contrast între rugăciunea Lui şi ce auzim deseori astăzi!Cum ne rugăm când urmăm dorinţele inimilor noastre? Spunem: „Doamne, binecuvântează-mă pe mine, apoi familia mea, biserica mea, oraşul meu şi ţara mea“. Începem cu cei mai apropiaţi şi apoi continuăm cu cei mai de departe, rugându-ne în cele din urmă pentru extinderea Împărăţiei lui Dumnezeu în toată lumea.Însă rugăciunea Învăţătorului nostru începe de unde terminăm noi. El ne-a învăţat să ne rugăm mai întâi pentru lume şi apoi pentru nevoile noastre personale. Numai după ce rugăciunea noastră a acoperit fiecare continent, fiecare insulă îndepărtată a mării, fiecare om din ultimul trib ascuns, şi fiecare dorinţă şi scop al lui Dumnezeu pentru lume suntem învăţaţi să cerem o bucăţică de pâine pentru noi înşine.Domnul Isus S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi şi nouă, plătind un preţ sfânt şi scump pe cruce. După ce El S-a dăruit în totul, este prea mult pentru El să ne ceară să facem acelaşi lucru? Nici un om nu va ajunge vreodată la ceva în împărăţia lui Dumnezeu şi nici nu va experimenta vreodată ceva din puterea Sa, până nu va învăţa această lecţie a rugăciunii – că interesul lui Hristos este legat îndeosebi de viaţă şi că toate considerentele noastre personale, indiferent cât de importante sau preţioase ar fi ele pentru noi, sunt secundare.  Dr. Francis

Când Robert Moffat, exploratorul şi misionarul scoţian din secolul al XIX-lea pentru Africa de sud, a fost odată rugat să scrie în albumul personal al unei tinere doamne, el a scris aceste cuvinte:

Albumul meu este o inimă sălbatică,

În care furtunile puternice ameninţă şi umbrele se odihnesc,

Fără nici o rază de lumină;

Să scriu Numele lui Isus acolo,

Şi să-i văd pe sălbatici plecându-se în rugăciune,

Şi să arăt lumii mai multă strălucire şi frumuseţe,

Aceasta este plăcerea sufletului meu.

„Împărăţia Lui nu va avea sfârşit“ (Luca 1:33), sau aşa cum spune o veche versiune moraviană: „Împărăţia Lui nu va avea hotar“.

Lucrarea misionară n-ar trebui să fie niciodată o idee a bisericii care vine prea târziu, pentru că este un gând anticipat al lui Hristos.

                                                                             Henry Jackson Van Dyke  

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 10.1-22

Fariseii încearcă să-L pună pe Isus în contradicţie cu Moise, în chestiunea divorţului. El însă le închide gura întorcându-Se înainte de lege, amintindu-le de rânduiala lucrurilor aşa cum le crease Dumnezeu la început. Lumea a pângărit şi a stricat tot ceea ce a stabilit Dumnezeu în frumoasa Lui creaţie, în special instituţia căsătoriei.

Împietrirea inimii, egoismul care i-a condus pe oameni la a dispreţui şi a denatura tot ceea ce ţine de căsătorie se arată adesea şi în lipsa lor de consideraţie faţă de copilaşi, de la care nu se exceptează nici ucenicii. Versetele 13-16 ne aduc câteva detalii suplimentare în raport cu Matei, care sunt atât de emoţionante: Domnul începe prin a fi indignat de atitudinea ucenicilor, apoi îi ia cu tandreţe pe copilaşi în braţele Sale, unde ei sunt în siguranţă deplină, după care îi binecuvântează în mod expres (comp. cu Matei 19.13,14).

In scena care urmează, Marcu este din nou singurul care menţionează un punct atât de important: dragostea Domnului pentru omul care vine să-L întâmpine. Acesta însă rămâne insensibil şi pleacă, poate pentru totdeauna, preferând bogăţiile sale deşarte în locul însoţirii, acum şi pentru eternitate, a Celui care l-a iubit.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Eclesiastul 11:5-8; 12:13, 14  

DRUMUL SPRE ÎNȚELEPCIUNE

Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Eclesiastul 12:13

Cineva a spus: „Un pesimist vede tunelul; un optimist vede lumina de la capătul tunelului; dar un realist vede tunelul, lumina de la capătul tunelului și tunelul următor”. Scriitorul cărții Eclesiastul a fost un realist care a vrut ca și noi să vedem viața așa cum este ea în realitate și s-o trăim conform înțelepciunii divine.J.I. Packer, spune că baza reală a înțelepciunii este în primul rând, recunoașterea faptului că o mare parte din ceea ce se întâmplă în lume este lipsit de sens. Atunci când ne dăm ochelarii care ne fac să vedem totul în roz, vedem lipsa de finalitate, moartea care seceră totul, răul care înflorește – pe scurt, pare ca și cum Dumnezeu ar fi pierdut controlul.

De îndată ce ne oprim și punem întrebări cu privire la căile lui Dumnezeu, spune Packer, suntem gata să învățăm înțelepciunea Lui, care înseamnă a cunoaște ce trebuie să facem atunci când suntem completamente încurcați de tunelurile vieții, care par să nu se mai termine. Și ce înseamnă lucrul acesta? Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui (Ecles. 12:13). Să ne închinăm Lui cu reverență și să nu-I spunem în rugăciune mai mult decât avem de gând să înfăptuim (5:1-7). Să facem binele (3:12). Să trăim răspunzători pentru faptele noastre (12:14). Să ne bucurăm de viață când Dumnezeu ne dă prosperitate (7:14). Să muncim din greu (9:10) și să ne bucurăm de agoniseala noastră (2:24).

Drumul spre înțelepciune este o atitudine realistă cu privire la viață și acceptarea că există întrebări fără răspuns. Drumul spre înțelepciune nu înseamnă   să primim o explicație, a-L întreba pe Dumnezeu ce vrea să facem – apoi să facem prin credință.        D.J.D.

Multe lucruri văd în viață

Care nu-s la locul lor;

Ajută-mă ca voia Ta s-o fac

Cel mai nobil gând care se poate sălășlui in mintea omului este responsabilitatea pe care o are față de Dumnezeu. – Daniel Webster

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. loan 15,16.

În ce situație intimă aduce Domnul Isus pe ucenicii Săi! îi face părtași ai tuturor gândurilor Sale, acționează cu ei ca un Prieten. Citim că Avraam a fost numit „prietenul lui Dumnezeu” și în această postură a aflat tainele măreției și căile Sale. în Geneza 18 noi citim: „Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?” Apoi a început să-i vorbească, dar nu despre legăturile lui personale ci îl lasă să vadă nu numai proorociile care sunt pentru el și seminția sa ci și lucrurile care aparțin întregii lumi. Acesta a fost un semn anume al prieteniei. Dacă eu cunosc pe cineva bine, dar care încă nu e prietenul meu, atunci îi voi destăinui lucrurile omenești care ne privesc pe noi doi ca oameni. Aceasta e tot ce vorbesc cu el. Dar dacă am un prieten bun, atunci îi spun tot ce se petrece în inima mea. în ce legătură intimă ne găsim noi cu Dumnezeu! El ne-a pus deoparte pe deplin pentru El Însuși în completă valoare a lucrării Lui Hristos. In felul acesta ne-a înrolat în aceiași postură cu Hristos și ne-a făcut asemănători Lui. Prin această strămutare la sânul Său, Dumnezeu ne descopere imensitatea Sa în acțiune.Ca prieteni ai Marelui Păstor trebuie să fim bine încredințați că Dumnezeu și Tatăl nostru are o deosebită satisfacție pentru aceia care urmează Cuvântul Său refuzând obiceiurile și formalismul acestei lumi. Domnul dă acelora care merg pe această cale a despărțirii de tot ce este lumesc și firesc, mărturia plăcerii Sale. (Evrei 11.5). Să fim hotărâți să facem tot ce a zis Domnul (Exod 24.3) și niciodată să nu ne luăm după obiceiurile oamenilor în mijlocul cărora locuim doar ca niște străini și călători.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să i se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. Matei 20.28

Cuvântul lui Dumnezeu este viu…

Un scafandru povestea că păstra acasă carapacea unei stridii, care i-a salvat viața – viața veșnică.

Cum s-a întâmplat?

Scafandrul a avut odată de executat nu departe de mal o lucrare dată de o firmă mai mare. Pe când pășea pe fundul mării, i-a sărit în ochi o stridie, care ținea cu carapacea ei o mică bucată de hârtie. Curios, bărbatul desprinse hârtia și o ținu aproape de ochelarii de la casca de scafandru pentru a citi. Și ce a citit acolo, a fost vechea, dar totuși veșnic noua veste despre dragostea salvatoare a Mântuitorului Isus Hristos, despre venirea Sa pe acest pământ: „N-a venit să i se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți“.

Dumnezeu a făcut să ajungă o foaie ruptă dintr-un pliant pe fundul mării și să fie ținută de o stridie, pentru a-i trimite lui vestea bună! Aceasta l-a impresionat, iar el s-a pocăit și a căutat și a găsit iertare și viață veșnică. El a luat stridia și a păstrat-o ca amintire pentru îndurarea minunată a lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ESTE OARE PLANUL LUI DUMNEZEU?

„Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)

     După ce a fost uns ca împărat al lui Israel, în loc să se ducă numaidecât la Ierusalim și să ocupe tronul, David a fost nevoit să petreacă mai mulți ani ca fugar, ascunzându-se prin peșteri, deoarece Saul era pe urmele sale ca să-i ia viața. Probabil că nu o dată s-a întrebat: „Cum rămâne cu promisiunea pe care mi-a făcut-o Dumnezeu?” Apoi s-a întâmplat ceva demn de luat în seamă. Unul dintre soldații lui David l-a descoperit pe Saul dormind; soldatul a venit la el și i-a spus: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea.” (1 Samuel 26:8) Ce ocazie, nu?! Scapă de cel ce dorește să-ți ia viața, ieși din ascunzătoare și urcă-te pe tron. La urma urmelor, deja ai fost uns ca rege! Lucrurile păreau să aibă sens… cu excepția unui singur fapt: nu era planul lui Dumnezeu! Oricât de mult și-ar fi dorit să conducă Israelul, David a știut că pentru a reuși, trebuia să asculte de voia lui Dumnezeu. Această istorie adevărată ar trebui să te facă să te gândești de două ori înainte de a trece la fapte. Când Abișai s-a oferit să-l ucidă pe Saul, el s-a gândit la binele lui David.

Așadar, ai grijă: prietenii îți pot da sfaturi care să contravină voii lui Dumnezeu. Într-o asemenea situație, este greu să nu fii de acord sau să-ți aperi decizia justificându-te că scopul nu scuză mijloacele. Nu lăsa pe nimeni, oricât de bine-intenționat este, să te convingă să faci ceea ce știi că este greșit. „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:5-6)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s