Oswald CHAMBERS: Programul credinţei

 

 

john-11-25-26

Crezi lucrul acesta?

loan 11:26

Programul credinţei

Marta credea în puterea pe care o avea Isus Cristos, credea că, dacă ar fi fost prezent, El ar fi putut să-i vindece fratele; de asemenea, ea credea că Isus era într-o legătură deosebit de strânsă cu Dumnezeu si că orice I-ar cere El, Dumnezeu ar face. Dar ea avea nevoie de o apropiere şi mai mare de Isus. Programul credinţei Martei îşi avea împlinirea în viitor, dar Isus a continuat să o conducă până când credinţa ei a devenit un bun personal, care s-a transformat treptat într-o moştenire specifică: „Da, Doamne… cred că Tu eşti Cristosul…”

Există ceva asemănător în felul în care Dumnezeu lucrează in tine? Te învaţă Isus să ai o apropiere personală de El? Lasă-L să insiste asupra acestei întrebări: „Crezi tu lucrul acesta?” Te confrunţi cu îndoieli în viaţa ta? Ai ajuns, ca Marta la un stadiu în care credinţa ta teoretica este pe cale să se transforme într-o credinţă personală? Acest lucru poate avea loc doar când o problemă personală aduce conştienţa nevoii noastre personale.

A crede înseamnă a te consacra. În credinţa mentala sau teoretica eu mă consacru şi resping orice nu are legătură cu acea consacrare. In domeniul credinţei personale mă consacru din punct de vedere moral acestei căi a încrederii şi refuz să fac orice compromis; iar în domeniul unei încredinţări specifice mă predau, din punct de vedere spiritual, lui Isus Cristos şi mă hotărăsc să mă las condus numai de Domnul în lucrul respectiv.

Când stau faţă în faţă cu Isus Cristos şi El îmi spune: „Crezi lucrul acesta?”, credinţa mea se dovedeşte a fi la fel de naturală ca şi respiraţia şi sunt uimit că am putut fi atât de necugetat, încât să nu mă încred în El mai dinainte.

(TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Defăimătorul dezbină pe cei mai buni prieteni.”

PROVERBE 16:28

Îl vedeţi? Cu vocea joasă, el vorbeşte de cineva; se înconjoară cu mister si cere să se ţină secret, deşi în realitate doreşte mai degrabă să afle cât mai mulţi şi chiar el însuşi se grăbeşte să răspândească mai departe “noutatea” care este poate chiar o minciună.

Când şi-a depus veninul, imputând acelora pe care-i defăimează, sentimentele rele care sunt chiar în el, pleacă satisfăcut că şi-a uşurat nevoia de a vorbi de rău. Când Domnul Isus a spus că: “…ce iese din gură, întinează pe om…”, S-a referit, fără îndoială şi la astfel de cazuri. În acest proverb, calomniatorul este comparat cu omul pervers care seamănă certuri. Un alt proverb scoate în evidenţă contrastul dintre cele două feluri de a fi al oamenilor în relaţiile dintre ei: “Cine acopere o greşeală, caută dragostea, dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai intimi prieteni.” (Prov. 17:9).

Câte şoapte la ureche! Parcă n-ar fi auzite de Cel ce a sădit urechea, uitându-se că Domnul a spus: “…orice aţi şoptit la ureche în cămăruţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.” Câte vorbiri de rău sunt în aceste şoapte – trebuie s-o spunem spre ruşinea noastră – chiar între aceia care se numesc creştini! Şi în felul acesta se face un rău incalculabil şi ireparabil. Nici un cuvânt n-ar fi prea aspru pentru a osândi aceste calomnii josnice, adevărate “săgeţi arzătoare” ale Celui Rău şi care fac răni crunte. Vorbirea defăimătoare este “aprinsă de focul gheenei”; ea perverteşte duhurile altora şi le contaminează gândurile.

De multe ori din gura care seamănă tot felul de blestemăţii, când nevoile religioase o cer, ies cuvinte de “binecuvântare”! Pentru a dăuna altuia, pentru ca să-şi păstreze o reputaţie închipuită şi pentru a se preţui pe sine însuşi, se dedau la această meserie nelegiuită, se fac pagube ireparabile, se rănesc şi se zdrobesc victime nevinovate. Cine este neatins, cine este nepăgubit din astfel de situaţii? Să ne mărturisim Domnului păcatul vorbirii noastre de rău, ca să ne ierte şi să ne izbăvească de el. Dar va trebui deasemenea, să reparăm râul făcut semenilor noştri, să ne recunoaştem vina şi faţă de aceia care au auzit calomniile noastre. “Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba……ascultă-mi rugăciunea Doamne.” (Ps. 39:1,12).

Dacă aceia care defăimează cu atâta uşurinţă pe fraţi, ar şti care este în greceşte echivalentul cuvântului “defăimător”, s-ar îngrozi poate. In limba greacă este cuvântul “Diabolos” care înseamnă “diavol” şi înţelesul este “unul care acuză în mod fals şi dezbină pe oameni fără nici un motiv”. El este un calomniator ( vezi 2Tim. 3:3); şi este numit astfel pentru că la început, el, diavolul, a defăimat pe Dumnezeu în paradis şi el este şi astăzi la fel, dar, vai, prin gura acelora care se consideră credincioşi. Domnul Isus îl numeşte astfel pe Iuda. (Ioan 6:70)

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona şi s-a mâniat”. Iona 4:1.

Iona trebuia să meargă la Ninive ca să predice: “Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi nimicită”. N-a avut voie să spună că: “Dacă nu vă pocăiţi, în 40 de zile Ninive va pieri”. Dacă ar fi avut voie să predice astfel atunci nu ar fi fugit la Tars. Când s-a reîntors din pântecele peştelui şi după ce a fost smerit, i-a vorbit Dumnezeu a doua oară, să meargă la Ninive şi să predice cuvintele pe care i le va spune. Şi iată că el a intrat în cetate şi cale de o zi, a vestit în cetate, ceea ce i-a spus Domnul: “Încă 40 de zile şi Ninive va fi nimicită! Ninive era o cetate foarte mare cât o călătorie de 3 zile. Să ne gândim numai, trei zile să strigi mereu: “Încă 40 de zile şi Ninive va fi nimicită”.

Locuitorii din Ninive n-au uitat această predică. Tot poporul s-a căit la porunca împăratului. Iar când Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea, atunci Dumnezeu s-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut. Iar Iona s-a mâniat: “Nu este aceasta tocmai ce ziceam, eu când eram încă în ţara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi că Te căieşti de rău”. Iona spune o mărturie bună despre Dumnezeu.

Mie mi se pare un lucru important faptul că predica scurtă şi simplă a avut urmarea măreaţă a ei că toată cetatea unde erau mai mult de o sută douăzeci de mii care nu puteau deosebi mâna stângă de cea dreaptă, s-a pocăit. De aceea se va putea scula Ninive în ziua judecăţii să osândească pe toţi cei care nu s-au pocăit şi nu s-au întors de la fărădelegile lor. Şi acum îţi spun şi eu o predică pe care mi-a poruncit Dumnezeu s-o spun: Dacă nu te pocăieşti vei fi osândit. Dacă nu te pocăieşti vei fi osândit. Da, dacă nu te pocăieşti vei fi osândit.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DESFĂTAREA ŞI DORINŢELE

Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.Psalmul 37.4

Desfătarea în Dumnezeu are o putere transformatoare şi îl ridică pe om deasupra dorinţelor grosolane ale firii noastre căzute. Desfătarea în Domnul este nu numai dulce în ea însăşi, dar ea îndulceşte întregul suflet, până acolo încât dorinţele inimii devin în aşa fel, încât Domnul le poate da făgăduinţa că le va împlini. Şi nu această plăcută desfătare este cea care ne modelează dorinţele, până ele se aseamănă cu dorinţele Domnului? A dori şi a ne ocupa de îndeplinirea dorinţelor noastre, iată nebunia noastră. Dar aceasta nu este calea lui Dumnezeu, care cere să-L căutăm mai întâi pe El şi să aşteptăm apoi să primim celelalte lucruri. Dacă lăsăm ca inima noastră să se umple de Dumnezeu, până acolo încât să ajungă la o fericire care dă pe dinafară, atunci Domnul va purta grijă ca noi să nu fim lipsiţi de nici un lucru cu adevărat bun. În loc să umblăm şi să căutăm plăceri în afară, să rămânem mai bine cu Dumnezeu şi să bem din izvorul pe care ni-l arată El. El poate să facă pentru noi mult mai mult decât ar face toţi prietenii noştri pământeşti. Mai mult face să fii liniştit şi mulţumit numai cu Dumnezeu, decât sa te osteneşti şi să te străduieşti pentru mărunţişurile neînsemnate şi păcătoase ale modei şi obiceiurilor de astăzi. Pentru un timp poate vom avea decepţii, dar dacă vom fi călăuziţi astfel ca sa ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu, vom găsi atunci bunuri mai înalte, care ne vor aduce sigur mai târziu împlinirea tuturor dorinţelor noastre curate.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, nesocotindule greşelile lor.  2 Corinteni 5.19

Împăcarea ne introduce în binecuvântările de ordin pozitiv ale evangheliei. Împăcarea cu Dumnezeu este necesară din cauza robiei pe care păcatul a produso, iar unul dintre cele mai grave efecte ale păcatului este felul în care el nea înstrăinat de Dumnezeu. În mod natural, noi nu avem nicio dorință după El, nici după lumina și după viața pe care prezența Lui le aduce. Ceea ce sa întâmplat în grădina Eden ne arată clar acest lucru. Auzind glasul Domnului Dumnezeu în grădină, Adam și Eva sau ascuns. Dumnezeu ajunsese la fel de nesuportat pentru om așa cum omul ajunsese pentru Dumnezeu. Trebuie să facem însă o distincție clară aici. Din partea noastră, înstrăinarea a fost nu numai în ce privește viața, ci și în ce privește inima. Din partea lui Dumnezeu, înstrăinarea în ce privește viața a fost mult mai acut simțită decât o putem noi simți vreodată, însă na existat o înstrăinare în ce privește inima Lui. Noi, ca păcătoși, Lam urât pe Dumnezeu, însă El nu nea urât niciodată.

Domnul Isus a venit în lume cu duhul împăcării. Acest duh a caracterizat viața și lucrarea Sa. Lucrarea Sa a însemnat iertare, nu judecată; totuși, orice efort al Lui a fost lepădat de oameni. Nu a fost nevoie ca inima Lui să fie întoarsă către noi, însă a fost neapărată nevoie ca inimile noastre să fie întoarse către El.

Orice lucru care ne caracteriza și care era de nesuportat pentru Dumnezeu, meritând osânda, a fost judecat în moartea lui Hristos. Efectul împăcării este că stăm în deplină acceptare înaintea Lui. „Nea făcut plăcuți în Cel Preaiubit“ (Efeseni 1.6). Primirea de care Se bucură Hristos este primirea de care ne bucurăm și noi. Gândurile noastre cu privire la Dumnezeu au fost schimbate. Vrăjmășia care umplea odinioară inimile noastre a fost îndepărtată, iar noi ne lăudăm în Dumnezeu. El poate privi la noi cu plăcere, iar noi putem privi cu dragoste la El. Fiind împăcați, avem intrare liberă în bogăția favorii și a dragostei lui Dumnezeu. Aceasta este una dintre cele mai înalte binecuvântări.   F. B. Hole

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

În toate, o, Doamne, vreau să Te recunosc pe Tine. Ţine-ne armonizaţi cu Tine pentru ca alţii să poată apuca bucuria şi voioşia lui Dumnezeu.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Luptă-te lupta cea bună a credinţei.» 1 TIMOTEI 6,12

Puţini înţeleg şi luptă lupta bună a credinţei. Marea majoritate a credincioşilor luptă, dar nu o fac bine. Apostolul Pavel precizează: «Şi cine luptă la jocuri nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli» (2 Tim. 2,5). Nu faptul că luptăm este important, ci felul în care o facem. Să lupţi bine înseamnă să fii permanent conştient de scopul pe care ţi l-ai propus. Totuşi, pentru a lupta eficace în lupta credinţei trebuie în primul rând să ne cunoaştem duşmanul, sau mai bine spus, duşmanii. In Efeseni 6,12 este scris: «Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti». Din acest motiv este complet greşit să-i vedem pe ceilalţi oameni ca inamici. Efectele manifestării vicleniei, a minciunii şi a urii din partea oamenilor sunt consecinţe ale activităţii puterilor întunericului. Dar Domnul Isus a biruit toţi duşmanii omenirii pe crucea de pe Golgota; victoria Sa este prin harul lui Dumnezeu şi victoria noastră. Lupta cea bună a credinţei este aceea în care luptăm nu cu propriile puteri, ci prin Isus şi prin puterea Sa

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Voi turna ape peste pământul însetat. Isaia 44:3

Atunci când cade într-o stare de tristeţe şi disperare, credinciosul încearcă să se ridice pedepsindu-se cu temeri întunecate şi înspăimântătoare. Aceasta nu este calea de a te ridica din praf, ci de a rămânea în el. Poţi să legi aripile vulturului ca să-l faci să urce, sau poţi să te îndoieşti ca să creşti în har, şi vei obţine acelaşi rezultat. Nu legea, ci Evanghelia salvează sufletul pierdut la început; şi nu jugul legii, ci libertatea Evangheliei pot să-l întărească pe credincios după ce a căzut. Temerile nu-l aduc pe cel căzut înapoi la Dumnezeu; vocea iubirii este cea care îl conduce la pieptul lui Isus. Eşti însetat după Dumnezeul cel viu în dimineaţa aceasta, şi nefericit fiindcă nu poţi face din El desfătarea inimii tale? Ai pierdut bucuria religiei, şi rugăciunea ta este „dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale” (Psalmi 51:12)? Eşti conştient că te târăşti pe jos şi nu aduci „roadă pentru Dumnezeu” (Romani 7:4), pe care El are dreptul s-o aştepte de la tine? Iţi dai seama că nu eşti folositor bisericii şi lumii, aşa cum ar vrea inima ta? Atunci aceasta este făgăduinţa de care ai nevoie. „ Voi turna ape peste pământul însetat”. Vei primi harul pe care l-ai cerut atât, şi îţi vei putea împlini nevoile. Apa îl răcoreşte pe cel însetat; te vei răcori şi tu, şi dorinţele tale vor deveni realitate. Apa grăbeşte viaţa vegetală adormită; şi viaţa ta va fi grăbită prin har proaspăt. Apa udă mugurii şi coace fructele; vei avea har care să te facă să rodeşti pentru Dumnezeu. Te vei bucura din plin de toate calităţile bune ale harului divin. Vei primi din belşug toată bogăţia harului divin. Vei fi săturat de apă. Vei fi ca o pajişte peste care s-au revărsat apele; pământul însetat va fi transformat într-un izvor de apă.

Seara

Acesta este sângele legământului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.  Evrei 9:20

Există o putere stranie în cuvântul sânge, şi vederea lui ne afectează întotdeauna. Inima bună nu poate vedea o vrabie însângerată, şi, dacă nu este obişnuită cu priveliştea, îşi va întoarce faţa de la uciderea unui animal. Cât despre sângele oamenilor, este un lucru sfânt. Este o crimă să-l verşi din cauza mâniei, şi o nelegiuire teribilă să-l risipeşti în război. Motivul acestei sfinţenii este faptul că „sângele este viaţă” (Deuteronom 12:23), şi că vărsarea sângelui este simbolul morţii? Cred că da. Atunci când privim sângele Fiului Lui Dumnezeu, groaza noastră este mai mare, şi ne cutremurăm gândindu-ne la vina păcatului şi la teribila pedeapsă pe care a purtat-o. Sângele, întotdeauna preţios, este nepreţuit când curge din coasta Lui Emanuel, Sângele Lui Isus sigilează legământul harului şi îl face sigur pentru totdeauna. Legămintele din vechime erau făcute prin jertfă, şi legământul veşnic a fost ratificat în acelaşi fel. O, desfătarea de a fi mântuit pe temeiul legământului care nu poate fi dezonorat!. Mântuirea prin faptele legii este o barcă fragilă şi spartă care va naufragia în mod sigur. Însă barca legământului nu se teme de furtuni, fiindcă sângele legământului o păstrează în siguranţă. Sângele Lui Isus a validat testamentul Lui. Testamentele nu au putere înainte de moartea testatorilor.

În lumina aceasta, soldatul care a străpuns coasta Mântuitorului este un ajutor binecuvântat pentru credinţă, fiindcă a dovedit că Domnul nostru era într-adevăr mort. Nu există nici o îndoială în privinţa aceasta; de aceea, putem să ne prindem cu putere de testamentul pe care l-a lăsat poporului Său. Ferice de cei care îşi văd dreptul la binecuvântările cereşti asigurat de Mântuitorul muribund. Nu ne spune nimic sângele? Nu ne cheamă la sfinţenie pentru Cel prin care am fost răscumpăraţi? Nu ne cheamă la „o viaţă nouă” (Romani 6:4) şi la o consacrare deplină pentru Domnul? O, dacă am cunoaşte şi am simţi puterea sângelui în noaptea aceasta!

IZVOARE IN DEŞERT

Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. (Apocalipsa 3:19)

Dumnezeu selectează pe cei mai buni şi pe cei mai remarcabili slujitori ai Săi pentru cele mai straşnice şi cele mai deosebite necazuri, pentru că cei care au primit cel mai mult har din partea Lui sunt capabili să îndure cele mai mari necazuri. De fapt, un necaz nu loveşte niciodată un credincios din întâmplare, ci din ordinul divin al lui Dumnezeu. El nu-Şi aruncă săgeţile la întâmplare, pentru că fiecare are o misiune specială şi atinge numai inima pentru care a fost destinată. Nu numai harul lui Dumnezeu, ci şi gloria Lui este revelată când un credincios poate să stea în picioare şi să rabde în tăcere un necaz.   Joseph Caryl

Dacă toate zilele mele ar fi senine, aş putea să spun:

„În ţara Lui minunată El va şterge toate lacrimile“?

Dacă n-aş fi niciodată extenuat, aş putea păstra

Acest binecuvântat adevăr: „El dă somn preaiubiţilor Lui“?

Dacă nici un mormânt n-ar fi al meu, aş putea considera

Viaţa eternă doar un vis nefondat.

Iarna mea, şi lacrimile mele, şi slăbiciunea,

Şi chiar mormântul meu, pot fi calea Lui spre fericire.

Eu le numesc nenorociri; totuşi aceasta nu poate fi cu siguranţă

Nimic altceva decât dragostea pe care mi-o arată Domnul meu!

                                                                                                             

Creştinii cu cea mai mare profunzime spirituală sunt în general cei care au trecut prin cele mai intense şi mai profund chinuitoare focuri ale sufletului. Dacă te-ai rugat să cunoşti mai mult despre Hristos, să nu fi surprins dacă El te conduce prin deşert sau printr-un cuptor al durerii.

Dragă Doamne, să nu mă pedepseşti îndepărtând crucea de la mine. În schimb, mângâie-mă conducându-mă în supunere faţă de voia Ta şi făcându-mă să iubesc crucea. Dă-mi numai ce-Ţi foloseşte Ţie cel mai mult, şi poate fi folosit pentru a descoperi cea mai mare din toate îndurările Tale: să aduci glorie Numelui Tău prin mine, după voia Ta.  rugăciunea unui captiv

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

IEREMIA  50.1-16

Bârlog al mondenităţii şi al corupţiei, Babilonul este cea din urmă naţiune care trebuie să audă judecata din partea Domnului. Ieremia, pentru că vestise supunerea faţă de Nebucadneţar, fusese acuzat că le era favorabil caldeenilor, trădându-şi propriul popor. Aceste două lungi capitole ale profeţiei ne arată însă ce îl învăţase Dumnezeu cu privire la Babilon. De altfel, El declarase deja că, dacă Domnul Se folosea de Babilon pentru a disciplina pe Iuda, venea şi clipa când, la rândul ei, această cetate impunătoare va fi „cercetată” în judecată şi transformată în „pustietăţi pentru totdeauna” (cap. 25.12-14). Bel Merodac (zeul Marduc) şi toţi ceilalţi idoli aveau să fie nimiciţi în chip ruşinos împreună cu cei care le slujeau, în timp ce Israel şi Iuda nu vor fi deloc „părăsiţi de Dumnezeul lor, Domnul oştirilor” (cap. 51.5).

Aceste judecăţi care urmau să lovească Babilonul le vor deschide, în sfârşit, ochii şi inimile captivilor poporului. Versetele 4 şi 5 din acest capitol, 50, ne arată lacrimile şi sme-rirea care vor însoţi întoarcerea lor la Domnul, premergătoare eliberării lor complete şi definitive. Lumea de azi este plină de idoli deşerţi care, bineînţeles, vor dispărea odată cu ea. Instruiţi de Cuvântul lui Dumnezeu, cum am putea noi să ne legăm de ea? (1 Ioan 5.21).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Luca 6:6-11

„DE CE MERG EU LA BISERICĂ?”

Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, … ca să aibă de ce să-L învinuiască. Luca 6:7

Liderii religioşi menţionaţi în textul de azi ar fi trebuit să meargă la sinagogă, ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, să I se închine, şi să slujească.

În schimb, ei erau acolo la pândă,să găsească ceva în comportamentul lui Isus pentru a-L critica.

Scopul lor principal a fost să-L discrediteze pe Domnul.Înainte de-a fi prea aspri în judecarea acestor cărturari şi farisei din vremea Domnului Isus, să ne oprim şi să privim la noi înşine. Prea mulţi creştini de azi merg la biserică pentru a găsi greşeli, pentru a bârfi şi a critica. Warren Wiersbe, în cartea sa „Angry people” (Oameni mânioşi), a scris „Un incident din viaţa lui Joseph Parker, marele predicator englez, care ilustrează acest tragic adevăr. Predica la City Temple din Londra. După serviciu, unul dintre ascultători a venit la el şi i-a spus: „Dr. Parker, aţi făcut o greşeală gramaticală în predica dumneavoastră”. Apoi a arătat greşeala pastorului. Joseph Parker s-a uitat la el şi i-a spus: „Şi ce altceva aţi mai reţinut din predica de azi?” Ce mustrare potrivită!”Nimeni din biserică nu este desăvârşit – nici chiar pastorul, nici organistul, nici cel ce conducea cântările, nici uşierul. Cu toţii facem greşeli. Un spirit de vânare a greşelilor poate produce numai descurajare şi ceartă. Există şanse ca aceia care întotdeauna se uită numai după greşeli, să piardă învăţăturile, cuvântul de corectare, şi binecuvântările pe care le are Domnul pentru ei. Cu toţii trebuie să ne punem întrebarea: „De ce merg eu la biserică?”   D.C.E.

Unii merg la biserică un prieten să-ntâlnească;

Alţii merg acolo ca vremea să şi-o cheltuiască;

Unii merg să doarmă sau mai grav, să critice mereu.

Dar trebuie să mergem să ne-nchinăm lui Dumnezeu! – Anonim

Du-te la biserică să te-nchini, nu să bârfeşti; să te-mpărtăseşti, nu greşelile să le găseşti.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Pentrucă v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui HRISTOS ca pe o fecioară curată. 2. Cor. 11,2.

Apostolul Pavel avea ca ţintă în toată lucrarea lui ca Domnul Isus Hristos să fie proslăvit în toate şi în toţi. Slujba lui era pentru acei oameni care odinioară stăteau sub puterea satanei, în întuneric, dar acum sunt „sfinţi ÎN Hristos”, „chemaţi să fie sfinţi.” (1 Cor. 1.2). Ei au devenit acum „lumină în Domnul” şi au fost îmbărbătaţi să umble ca „copii ai luminii.” (Efes. 5.8).

Prin jertfa pe cruce, Domnul Isus a biruit pe satana „şi a izbăvit pe toţi aceia care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.” Domnul le-a iertat păcatele şi prin pocăinţă şi credinţă ei au primit certitudinea (siguarţa) iertării păcatelor. Partea credinciosului este ispăşirea veşnică. NIMENI nu poate să-l smulgă din mâna Tatălui şi din mâna Domnului.

Aşa cum Satana a ispitit pe Eva prin viclenie, corintenii erau în pericol de a fi abătuţi de la SIMPLITATEA şi ADEVĂRUL Lui Hristos. ACEASTA E PRIMEJDIA ÎN CARE NE GĂSIM ÎN ZILELE DIN URMĂ, dinaintea venirii Domnului Isus. Tot ce este necesar să ştim despre Persoana Domnului ne este redat în Cuvântul Lui Dumnezeu. La fel cum existau pe timpul acela apostoli falşi, lucrători nevrednici, la fel există şi în zilele noastre oameni care neagă adevărul. Lucrarea acestor oameni este cu atât mai periculoasă cu cât se amestecă adevărul cu învăţături false. Satana însuşi se preface în înger de lumină şi la fel fac slujitorii lui.

De aceea să ne ferim cu toată puterea dumnezeiască de influienţele lor! Trebuie evitată orice literatură, orice prietenie care ne-ar depărta privirea de la unica ţintă a creştinismului: ISUS HRISTOS.În sistemele oamenilor Domnul Hristos nu e lăsat să CONDUCĂ deoarece în acestea totul e autoritatea omului. Iată de ce ne-am despărţit de ele. Tu ce poziţie ai?

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Uitați-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine …Evrei 12.3

Marea împotrivire

Dacă privirea credinței noastre se apleacă asupra scrierilor sfinte, găsește la tot pasul Persoana măreață a Domnului Isus Hristos. Încă de la venirea Sa pe pământ, oamenii necredincioși L-au întâmpinat cu o mare împotrivire. Fiul lui Dumnezeu a venit să salveze creatura Sa, dar nu a fost primit. El a avut parte doar de împotrivire, dispreț, insulte, acuzații, scuipări, lovituri de bici, iar în final a fost pus pe cruce! Oamenii și conducătorii lor i-au întors rău pentru bine.

Această primire îngrozitoare a fost o insultă nu numai pentru Domnul și Mântuitorul nostru, dar și pentru Dumnezeu care L-a trimis. În pilda din Marcu 12, proprietarul viei spunea: „Vor primi cu cinste pe fiul meu“. Din nefericire însă, nu a fost așa. Domnul Isus a fost urât, respins, crucificat. Dar cu toată această împotrivire a oamenilor față de Sine, Mântuitorul nu S-a temut de mânia oamenilor, nici nu a căutat bunăvoința mulțimii. El nu S-a ferit să spună adevărul din pricina vorbirii de rău. Iată pentru ce toate cuvintele și lucrările Domnului au purtat pecetea înălțimii și a tăriei Sale sfinte!

Să ne ocupăm cu Persoana și lucrarea Mântuitorului și să ne apropiem de El cu credință pentru binele nostru temporar și veșnic!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SA-TI ÎNVINGI NELINIȘTEA (2)

„Și pacea lui Dumnezeu … vă va păzi inimile” (Filipeni 4:7)

Astăzi ne vom ocupa de încă trei pași pe care îi poți face pentru a-ți învinge neliniștea:

1) Fă o listă cu îngrijorările tale. Timp de o săptămână, fă o listă cu lucrurile care te îngrijorează cel mai mult. Copiii? Sănătatea? Banii? Căsnicia? Locul de muncă? Acestea nu sunt îngrijorări de-o clipă care apar si dispar repede. Acestea sunt lucruri care te fac să te îngrijorezi „de viața ta” (Matei 6:25), așadar începe să le treci în revistă. întreabă-te câte dintre ele s-au transformat într-adevăr în realitate? Charles Spurgeon a spus: „Cele mai mari nenorociri nu se petrec niciodată, majoritatea nefericirilor noastre sunt doar închipuiri”.

2) Analizează îngrijorările. Vei detecta domenii recurente ale preocupării care pot deveni obsesii: ce cred oamenii despre tine; faptul că bolile de inimă, cancerul și boala Alzheimer se transmit în familie; teama că nu vei avea din ce trăi când vei îmbătrâni. Identifică fiecare teamă si roagă-te specific pentru ea.

3) Trăiește în prezent. Dumnezeu a promis că va împlini nevoile tale în fiecare zi, nu săptămânal sau anual. El iți va da ceea ce ai nevoie – când vei avea nevoie! „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16). Iar autorul cântării spune așa: „O, suflete al meu așteaptă și nu te grăbi!

Credință ai in Dumnezeu, Chiar de azi ar zăbovi! El se va-ntoarce negreșit, Așa precum ne-a promis. In cazul în care cuvântul „îngrijorare” apare în vocabularul tău, acesta ar trebui să fie doar atunci când citezi Cuvântul lui Dumnezeu: (Filipeni 4:6-7) „Nu vă îngrijorați de nimic; ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu … vă va păzi inimile”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s