Jmpărăția Mea nu este din lumea aceasta.”
Ioan 18:36
Secretul nebăgat în seamă
Marele duşman al Domnului Isus Cristos în zilele acestea este concepţia despre lucrarea practică, concepţie izvorâtă nu din Noul Testament, ci din sistemele lumii; se insistă asupra unei energii şi a unor activităţi fără sfârşit, dar lipseşte viaţa de părtăşie în ascuns cu Dumnezeu. Se pune accentul pe un lucru greşit. Isus a spus: “împărăţia lui Dumnezeu nu vine in aşa fel ca să izbească privirile…, căci iată că împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:20-21), ea este un lucru ascuns şi necunoscut.
Prea des creştinul activ trăieşte pentru a fi văzut de alţii, în vreme ce numai partea cea mai profundă a lăuntrului nostru arată puterea vieţii noastre. : Trebuie să scăpăm de boala spiritului acestui veac religios în care trăim. În viaţa Domnului nostru n-a existat nimic din tensiunea şi din graba activităţii imense pe care noi o apreciem aşa de mult; or, ucenicul trebuie să fie ca Stăpânul său. Lucrul esenţial în legătură cu împărăţia lui isus Cristos este relaţia personală cu El, nu măsura în care suntem folositori oamenilor în mod public. Nu activităţile practice sunt tăria acestui Bible Training College (Colegiu de pregătire biblică); întreaga lui tărie stă în faptul că aici eşti pus să te îmbibi cu Dumnezeu.
Tu nu ai nici o idee despre locul unde Dumnezeu îţi va rândui împrejurările de viaţă; nu ştii ce apăsare va fi pusă peste tine acasă sau în străinătate. Dacă-ţi pierzi timpul cu prea multe activităţi, în loc să te laşi îmbibat cu marile adevăruri fundamentale ale Răscumpărării făcute de Dumnezeu, te vei frânge atunci când vei fi supus tensiunilor; dar dacă îţi petreci acest timp îmbibându-te cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru a te înrădăcina şi a te întări în El – ceea ce poate apărea a fi nepractic – atunci Îi vei rămâne credincios Lui orice s-ar întâmpla.
MANA DE DIMINEAŢĂ
“Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintiche să fie cu un gînd în Domnul”. FILIPENI 4:2
Nimic nu este mai dureros pentru inima unui adevărat credincios şi nimic nu slăbeşte mai mult mărturia, ca atunci cînd diferenţele de păreri care apar între copiii lui Dumnezeu cu privire la lucrarea Lui, sau la înţelesul Scripturii, duc la neînţelegeri, certuri şi pînă la urmă la despărţiri dureroase. În Filipeni 2, apostolul leagă toate geloziile şi certurile de această singură rădăcină: “slavă deşartă” (vs. 3). Chiar în prezenţa blîndului învăţător era ceartă între apostoli, pentru că fiecare vroia să fie considerat cel mai mare (Luca 22:24). Tot aşa, în zilele apostolului Pavel era ceartă din pricina aceleaşi slave deşarte a unora care vroiau să fie mari. Şi în zilele noastre, aproape toate despărţirile şi certurile care au apărut între oamenii lui Dumnezeu, au acelaşi motiv la rădăcină – cineva vrea să fie mare şi chiar cel mai mare, supraestimîndu-se pe sine şi subestimînd pe ceilalţi.
Omul care umblă după o slavă deşartă, va fi totdeauna un om invidios, gelos pe oricine este mai duhovnicesc sau cu mai mult dar decît el. Şi gelozia se traduce în răutate, şi răutatea sfîrşeşte în ceartă (Iacov 3:14-15). Cum mai putem fi noi atunci “un singur gînd în Domnul”? Apostolul arată clar că aceasta poate fi posibil numai cînd sîntem îmbrăcaţi cu smerenie. “Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus”. El era smerit şi aceasta L-a făcut să se dezbrace pe El însuşi, adică să se facă fără reputaţie, ca să slujească altora în dragoste. Domnul nostru, Acela prin care şi pentru care au fost făcute toate lucrurile, s-a golit pe El însuşi de orice reputaţie şi slavă la care ar fi avut dreptul şi aceasta ca să ne slujească nouă şi să ne mîntuiască. Şi noi, ce ruşine, să ţinem la pretenţiile şi reputaţia noastră care de fapt nu sînt decît o închipuire a minţii noastre, în loc să luăm pilda Domnului Isus, şi să ne slujim unii altora în dragoste şi în smerenie. Eului îi place să i se slujească şi se îngîmfă cînd se întîmplă astfel, dar dragostei îi place să slujească. Poţi să slujeşti fără să iubeşti, dar nu poţi să iubeşti fără să slujeşti.
Vom avea deci gîndul Domnului Hristos numai dacă, şi numai cînd, ne vom uita pe noi înşine, vom renunţa la pretenţiile şi reputaţia noastră, şi vom căuta să slujim altora în dragoste, în felul smerit al Domnului Isus.Noi sîntem servitori ai credinţei şi ai dragostei. Dacă nu putem face ceva pentru Domnul Isus, nu putem face nimic. Lucrarea ascunsă şi smerită este cea mai frumoasă, cea mai plăcută inimii lui Dumnezeu.Sîntem fericiţi dacă Dumnezeu şi cugetul nostru nu ne reproşează nimic. Unde este conştiinţa că facem ceva pentru Domnul Isus, şi bucuria că ne-a făcut favoarea aceasta, nu mai este slavă deşartă nici duh de ceartă, nici dorinţa de întietate. Ce privilegiu pentru noi de a aparţine numai lui Dumnezeu, de a-L sluji din toată inima şi de a ne uita în întregime pe noi înşine! Este mai bine să ne gîndim la dragostea lui Dumnezeu, decît la slujirea noastră. Să trăim în prezenţa Domnului Hristos şi astfel vom fi ţinuţi în smerenie. “învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt smerit cu inima”.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER
“Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăţia cerurilor”. Mat. 5:3.
Aparţinem noi de aceşti oameni fericiţi? Dacă nu ne punem această întrebare, atunci nu ne foloseşte Cuvântul la nimic. Cuvântul este o lumină pe cărarea noastră. Putem să ne uităm în oglindă. Dar unii fac la fel ca şi acel copil, care a vrut să spele oglinda, deoarece a văzut în ea murdăria lui. Ei vor să întoarcă Cuvântul, să-i dea o altă interpretare şi astfel schimbă oglinda. Dar oglinda arată aceiaşi imagine. Apoi îşi întorc spatele şi nu mai vor să consulte Cuvântul. Cum vrei să stai în fata lui Dumnezeu, dacă tu îți întorci spatele la Cuvântul Său şi nu laşi ca să fi îndreptat, în loc să te apropii de Isus şi să te laşi vindecat?
Cine sunt cei săraci în duh? După cum spune filosofia şi învăţătura omenească, sunt oamenii care n-au pace care mai stau în păcat şi n-au putere de biruinţă. Dar după Cuvântul lui Dumnezeu, astfel de oameni nu sunt fericiţi, ca urmare, nu sunt nici săraci în duh, ci nefericiţi, legaţi de păcate. Astfel de oameni mai au multe avuţii proprii. Ei cred că se pot păzi de diferite păcate iar faptul că ei cad într-un alt păcat, este doar slăbiciune, din pricina căruia se roagă astfel: “Scump Mântuitor, Tu ştii că eu sunt slab, dar Tu eşti tare în cei slabi”. Dar ei nu se gândesc ce înseamnă cuvintele rostite în rugăciune. Pentrucă Biblia spune că Dumnezeu este puternic în cei slabi şi “Când sunt slab atunci sunt tare şi cel care este tare nu mai este robul păcatului, ci un rob al dragostei lui Dumnezeu, biruit prin sângele Mielului. Deci, unui astfel de om îi aparţine Împărăţia cerurilor.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
PEDEAPSĂ CONTROLATĂ
“Te voi pedepsi cu dreptate” Ieremia 30.11
A nu fi pedepsit niciodată, n-ar fi un semn bun; din partea Iui Dumnezeu, aceasta ar însemna: “S-a alipit de idoli, lăsaţi-l în pace”. Dar Dumnezeu nu vrea ca aceasta să fie partea noastră. O propăşire neîntreruptă a celui credincios este un lucru de care ar trebui să ne speriem şi să ne cutremurăm. Pe toţi aceia pe care Dumnezeu îi iubeşte cu duioşie, îi mustră şi îi pedepseşte; pe aceia care nu au nici un preţ înaintea Lui, îi lasă să se îngraşe în voie, ca boii sortiţi pentru măcelărie. Dar, în dragostea Sa, Tatăl nostru ceresc foloseşte nuiaua pentru copiii Săi.
Totuşi trebuie să luăm seama că pedeapsa este “cu măsură”, pentru îndreptare. Dragostea Tatălui ţi s-a dat fără măsură, dar pedeapsa Sa este măsurată cu grijă. Un om nu putea să primească, după legea veche evreiască decât “patruzeci de lovituri fără una”; aceasta îi sileau pe cei ce pedepseau, să numere exact şi să pună hotar suferinţei. Tot aşa pentru oricare mădular din poporul celor credincioşi, fiecare lovitură este numărată. Asta este măsura înţelepciunii, măsura simpatiei, măsura dragostei care rânduieşte pedeapsa noastră. Departe de noi gândul de a ne răzvrăti împotriva rânduielii dumnezeieşti. Doamne, dacă Tu eşti lângă mine ca să numeri picăturile amare din paharul suferinţelor mele, voi lua acest pahar cu bucurie din mâna Ta, îl voi bea după îndemnurile Tale sfinte şi voi zice: “Facă-se voia Ta”. Eu am încredere în Tine, Tatăl meu, căci Tu ştii ce este bun pentru copilul Tău.
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
Au chemat dar pe Rebeca, și i-au zis: Vrei să te duci cu omul acesta? Da vreau! Gen. 24,58.
Rebeca, fiica lui Betuel a fost pusă în fața unei alegeri. Sluga lui Abraham i-a descris persoana lui Isaac, unicul fiu prea iubit al lui. Acum avea să se decidă. “Vrei să te duci cu omul acesta? Au întrebat-o pe Rebeca. Aceasta a fost o clipă de mare preț pentru ea. Două căi erau în fața ei: fie că rămânea mai departe în casa unde crescuse, ori dintr-o dată să lase totul, părinți, surori, casa părintească, liniștea și pe deasupra tuturor să facă o călătorie grea. Avea însă în viitor să fie soția fiului binecuvântărilor și moștenitorul lui Abraham. Rebeca le-a răspuns cu toată inima: “Da vreau.” Inima ei era deci să părăsească tot ce îi era mai scump și să urmeze pe omul acela care avea s-o ducă la Isaac. In fața lor era o călătorie lungă și grea prin pustie dar țelul spre care mergeau era măreț. Stimate cititor, Cum răspunzi tu la dragostea Domnului Isus Hristos? Vrei să te decizi pentru El sau pentru această lume care în curând va trece? Alegi prezentul sau viitorul, iadul sau fericirea veșnică? DECIDE-TE AZI Decide-te pentru Hristos, moștenitorul tuturor lucrurilor, căci, cu El ai de primit imense și neprețuite lucruri. Prin El ai viața veșnică, haina albă a neprihănirii și atâtea bunuri care nu termini să le enumeri; într-un cuvânt în Domnul Isus Hristos găsești TOTUL DEPLIN. (Col. 2.10).
Viața e așa de nesigură. Zilnic mor pe pământ peste 210.000 de persoane. La fiecare tic-tac al ceasornicului pleacă mai bine de două suflete în veșnicie. Ai tu siguranța că nu vei fi următorul? Te bizui pe faptul că ești sănătos? Te bizui pe faptul că ai studii? în veșnicie pleacă și oameni sănătoși, și tineri, și cu studii și fără studii. Dacă nu crezi verifică acest lucru în cel mai apropiat cimitir, în Numele Domnului Isus Hristos, te rog împacă-te cu Dumnezeu până nu va fi prea târziu.
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
O, Doamne, trebuie să predic în Numele Tău astăzi. Să vorbesc despre “Dumnezeu este dragoste” (1 loan 4:8)? Să o fac fără inspiraţia Ta cea mare şi fără puterea Ta răscolitoare? Nu, Doamne fereşte!
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
«Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit!» IACOV 5,16
Care trebuie să fie atitudinea ta în rugăciune în faţa lui Dumnezeu? Una umilă, dar onestă, dreaptă şi sfântă. Aşa trebuie să apari în faţa sfântului Dumnezeu! Cum este însă acest lucru posibil? Numai şi numai prin spălarea în sângele lui Isus. Numai prin sângele Său vărsat pentru noi la Golgota suntem îndreptăţiţi să stăm înaintea Lui, numai prin sângele Lui sfânt avem acces liber înaintea Tronului de har şi de îndurare al lui Dumnezeu: «Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt» (Evrei 10,19). Nu putem să vorbim cu Dumnezeu fară a fi curăţiţi în prealabil în sângele lui Isus. Această condiţie este însă, din păcate, de multe ori neglijată, de aceea ne vine greu să ne rugăm. Ai uitat că nu te poţi apropia de Dumnezeu decât prin puterea înnoitoare a sângelui lui Isus? Acest lucru înseamnă că nu ne putem apropia de El fără ca Duhul Sfânt să ni-L reveleze pe Miel şi fară a trece prin durerile Sale de moarte, dureri pe care a trebuit să le îndure din cauza păcatelor noastre. Doar atunci vom simţi în suflet dorinţa puternică de a-L adora, iar adorarea Lui naşte rugăciuni eficiente. Din acest motiv haideţi să nu mai intrăm în mod necugetat în prezenţa sfântă a lui Dumnezeu! El Se va retrage dacă nu ne apropiem de Tronul de har sfinţiţi prin sângele Fiului Său.
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
Dimineața
Prunci în Christos. 1 Corinteni 3:1
Jeleşti, credinciosule, fiindcă eşti atât de slab în viaţa divină, fiindcă ai atât de puţină credinţă, şi atât de puţină, dragoste? Inveseleşte-te, fiindcă ai motive de recunoştinţă. Aminteşte-ţi că în unele lucruri eşti egal cu cei mai mari şi maturi creştini. Ai fost cumpărat cu acelaşi sânge. Eşti tot copil al lui Dumnezeu, ca oricare dintre ei. Un prunc este tot copilul părinţilor săi, ca şi un adult. Eşti complet îndreptăţit, fiindcă îndreptăţirea nu este o chestiune de grad. Credinţa ta puţină te-a făcut curat. Ai dreptul la cele mai preţioase lucruri ale legământului, asemeni celor mai avansaţi credincioşi, fiindcă dreptul la îndurările legământului nu stă în creşterea ta, ci în legământ. Credinţa ta în Isus nu este măsura cu care ţi se va împărţi moştenirea în El. Eşti la fel de bogat ca cel mai bogat, dacă nu în bucurii, atunci
în posesiuni adevărate. Cea mai mică stea care străluceşte aparţine cerului. Cea mai slabă rază de lumină are afinitate cu strălucirea din miezul zilei. Eşti la fel de îndrăgit de inima Tatălui ca cel mai mare membru al familiei. Isus este foarte bun cu tine. Eşti ca o lumânare care se stinge. Un suflet mai aspru ar spune: “Stinge lumânarea aceea cu totul. Umple camera cu miros urât!” Dar El nu va stinge “mucul care mai arde încă” (Isaia 42:3). Eşti ca o trestie frântă, şi orice mână mai puţin blândă decât cea a Marelui Muzician te-ar rupe şi te-ar arunca, dar El nu zdrobeşte o trestie frântă (vers. 3). In loc să fii aruncat din cauza a ceea ce eşti, vei triumfa în Isus. Sunt mic în Israel? Totuşi, prin Christos, sunt aşezat în locuri cereşti. Sunt sărac în credinţă? În Isus sunt moştenitor al tuturor lucrurilor. Deşi nu am nimic cu care să mă laud, dacă rădăcina este în mine, pot să mă bucur în Domnul şi să-L slăvesc pe Dumnezeul mântuirii mele.
Seara
Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea. Iov 35:10
Oricine poate cânta ziua. Când paharul este plin, omul se inspiră din el. Când grâul este din abundenţă, oricine îl poate lăuda pe Domnul care dă o recoltă bogată, sau trimite acasă o corabie încărcată cu bunătăţi. Este uşor pentru o harpă eoliană să cânte atunci când suflă vântul. Dificultatea este să produci muzică atunci când nu adie urmă de vânt. Este uşor să cânţi când vezi notele la lumina zilei. Totuşi, cel care poate cânta atunci când nu există nici o rază de lumină la care să citească – cel care cântă din inimă — este cel mai priceput. Nimeni nu poate compune un cântec noaptea prin propria sa putere. Poate să încerce, dar va descoperi că are nevoie de inspiraţie divină. Dacă totul merge bine, pot să cânt oriunde aş fi, inspirat de florile care cresc pe marginea cărării. Totuşi, duceţi-mă într-un deşert, unde nu creşte nimic verde; voi putea crea un imn de laudă Domnului? Cum poate un muritor să făurească o cunună pentru Domnul dacă nu are pietre preţioase? Dacă vocea mea este clară, şi trupul meu este plin de sănătate, pot să cânt laude Domnului. Dar dacă boala mă doboară în pat, şi limba îmi este tăcuta, cum voi putea cânta laudă Domnului, dacă nu îmi dă chiar El cântecul? Nu, nu stă în puterea omului să cânte atunci când totul merge rău, dacă un cărbune de pe altar nu îi atinge buzele (vezi Isaia 1:5-7). Habacuc cânta o cântare divină, când spunea noaptea: “chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele” (Habacuc 3:17-18). De aceea, fiindcă Făcătorul nostru ne dă “cântări de veselie noaptea”, să aşteptăm muzica Lui. O, Mare Muzician, nu ne lăsa fără cântec atunci când vin necazurile. Atinge buzele noastre cu melodia recunoştinţei.
IZVOARE IN DEŞERT
Chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor. (Numeri 10:33)
Dumnezeu uneori ne influenţează printr-o simplă atingere sau printr-un sentiment, dar noi nu ne luăm după sentimente. Dacă atingerea este de la El, atunci El ne va da suficiente dovezi ca s-o confirme dincolo de cea mai mică îndoială.Gândeşte-te la frumoasa poveste a lui Ieremia, când a simţit că Dumnezeu îl îndeamnă să cumpere ogorul de la Anatot. El nu a acţionat după sentimentul lui iniţial, ci a aşteptat ca Dumnezeu să-Şi împlinească deplin cuvintele faţă de el înainte de a trece la acţiune. Apoi, odată ce vărul lui a venit la el, aducând dovada exterioară a poruncii lui Dumnezeu prin faptul că i-a făcut o propunere de cumpărare, el a răspuns şi a zis: “Am cunoscut că era cuvântul Domnului” (Ieremia 32:8).Ieremia a aşteptat până când Dumnezeu a confirmat sentimentul lui printr-un act providenţial, şi apoi a lucrat având o viziune clară a faptelor, pe care Dumnezeu putea de asemenea să le folosească ca să-i convingă şi pe alţii. Dumnezeu doreşte să acţionăm numai după ce am primit gândul Lui cu privire la o anumită situaţie. Nu trebuie să ignorăm glasul personal al Păstorului care ne vorbeşte, ci la fel ca Pavel şi însoţitorii lui la Troa (vezi Fapte 16:6), trebuie să ascultăm şi totodată să analizăm lucrarea Lui providenţială în împrejurările noastre, ca să aflăm tot gândul Domnului. A. B. Simpson
Oriunde arată degetul lui Dumnezeu, mâna Lui va deschide un drum.
Niciodată să nu spui în inima ta ce vei face sau ce nu vei face, ci să aştepţi până când îţi descoperă Dumnezeu calea Sa pentru tine. Cât timp această cale este ascunsă, e clar că nu este nevoie să acţionezi şi că El Însuşi este răspunzător pentru toate consecinţele ţinerii tale pe loc exact acolo unde eşti.
Căci Dumnezeu pe căi necunoscute de noi,
Îi va conduce pe ai Săi.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
Ieremia 36.1632
Lam lăsat pe Baruc şezând în mijlocul căpeteniilor lui Iuda, citindule cuvintele Domnului. Înspăimântaţi, aceşti oameni “sau uitat unul la altul” (v. 16). Problema le părea prea gravă, încât să nui vorbească despre ea împăratului. Acesta, ţinut la curent, porunceşte să i se citească şi lui acel sul înspăimântător. Remarcăm că nu ni se face cunoscut conţinutul sulului nici în timpul scrierii lui, nici cu ocazia celor trei citiri ale sale, dar putem să ne gândim că din el făcea parte cap. 25 al acestei cărţi (comp. v. 1 şi 29 din cap. 36 cu v. 1 şi 9 din cap. 25).
După ce ascultase un timp, cu mânie crescândă, împăratul pune mâna pe sul, îl taie şi îl aruncă în foc. Aşa înţelegea el, în nebunia lui, să scape de judecată, dar, odată cu sulul, el nu a putut distruge nici măcar un singur cuvânt din cele scrise în el, pentru că, la porunca Domnului, un altul urmează săl înlocuiască pe acesta, în care sunt adăugate încă “multe cuvinte asemenea lor” (v. 32). Împăratul şia atras însă asupra capului său, prin aceasta, o pedeapsă suplimentară (v. 30,31; Proverbe 13.13).
Şi cât de multe persoane nu dispreţuiesc astăzi Cuvântul lui Dumnezeu, fără să mai fie necesar să imite gestul peste măsură de îndrăzneţ al lui Ioiachim…! (Psalmul 50.17; 1 Ioan 4.6).
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Psalmul 119:9-24
O BIBLIE UNSĂ BINE
…nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.
Ps 119:10
Când preşedintele Societăţii Biblice Americane a fost întrebat cum se poate păstra o Biblie cu coperţi de piele, fără ca pielea să se întărească şi să crape, el a dat o replică interesantă: “Există un singur fel de ulei care este deosebit de bun pentru pielea coperţilor Bibliei. Da fapt, el va asigura ca Biblia să se păstreze în bune condiţiuni. Uleiul acesta nu se vinde, dar se poate găsi numai în palma mâinii umane”.
Este coperta de piele a Bibliei tale elastică, ca un semn că citeşti Biblia cu regularitate? Unul din scopurile acestei cărţi, este să-i ajute pe oameni să citească şi să studieze Scripturile. De aceea fiecare articol din această “Pâinea cea de toate zilele” se întemeiază pe o porţiune din Scriptură. Sperăm că o citeşti întotdeauna, deoarece este mult mai importantă decât articolul însuşi. Vedeţi, Cuvântul lui Dumnezeu are multe funcţiuni. El serveşte de candelă (Ps. 119:105), este o oglindă (Iacov 1:22-25), este un ciocan (Ieremia 23:29), este o sabie (Efes. 6:17). El este de asemenea şi lapte pentru hrană duhovnicească (1 Petru 2:2). La fel cum viaţa fizică este susţinută de consumarea hranei, la fel şi viaţa spirituală este întreţinută de citirea şi ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.
El este o parte esenţială a unui regim spiritual sănătos. Dacă neglijăm Cartea lui Dumnezeu, devenim creştini slabi, anemici. Să nu uităm, el este “viu şi lucrător” şi ne poate transforma (Evrei 4:12).
Trebuie să fim atenţi să nu ne abatem de la poruncile lui Dumnezeu. Să ne facem timp ca în fiecare zi să citim rânduriie inspirate ce ne sunt adresate. Priveşte la Biblia ta. Este “unsă” bine? – P.R.V.
Foamea de-adevăr doar El mi-o satisface
Când din Cuvântul, Pâine Vie mă hrănesc.
Şi n-am să ştiu ce-i setea niciodată;
Din cereştile-i fântâni mă răcoresc. – Sanders
Prea mulţi oameni pun Biblia pe raft în loc s-o pună in inimă.
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
“Chiar dacă aș umbla prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău: pentru că Tu ești cu mine … paharul meu este plin de dă pe deasupra.” Psalmul 23.4,5
Paharul meu este plin de dă pe deasupra
Psalmul 23 ne prezintă un proces prin care cu toții trebuie să trecem, ca să putem spune: “Paharul meu este plin de dă pe deasupra”. Prima parte a psalmului ne prezintă acest proces, fiindcă, dacă putem spune: “Domnul este Păstorul meu”, este ușor să adăugăm: “Nu voi duce lipsă de nimic”. Prin urmare, vedem exprimată grija Păstorului, care ne conduce în pășuni verzi și la ape de odihnă, pentru ca sufletul, astfel înviorat, să poată umbla pe cărările dreptății, datorită Numelui Său.
Însă în cea de-a doua parte a psalmului intervine o schimbare. Pășunile verzi și apele de odihnă nu mai sunt înaintea sufletului, ci valea umbrei morții. Această expresie este în general considerată a desemna patul de moarte. În unele cazuri poate fi așa, însă adevărata semnificație a pasajului devine clară din cuvintele: “Da, bunătatea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele“.
Există o moarte mai mare decât a noastră și cu siguranță că umbra morții Sale – a morții prezentate în Psalmul 22 – planează asupra întregii scene a acestei lumi. Lumea în care Domnul a fost răstignit este valea umbrei morții. O, de-ar fi inimile noastre mai atinse de gândul morții Sale! Toată această lume este doar o scenă a umbrei morții. Ce ne mai rămâne deci? “Tu ești cu mine.” Păstorul Însuși Se dovedește astfel a fi mai prețios pentru inimă decât chiar grija Sa minunată. El este mai mult decât tot ceea ce ne poate dărui. Când sufletul ajunge să înțeleagă acest adevăr și vede că nu-L are decât pe El în această lume, va spune nu doar: “Nu voi duce lipsă de nimic”, ci și: “Paharul meu este plin de dă pe deasupra”.
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
… cei ce-mi pândesc viața se sfătuiesc între ei, zicând: “… puneți mâna pe el, căci nu-i nimeni care să-l scape!”.
Psalmul 71.10,11
Prima scenă a acestei istorii este renumitul oraș Siracuza din Sicilia. Aici, în jurul anului 400 înainte de Hristos, tiranul grec Dionisos și-a ridicat o cetate puternică. De acolo conducea cu putere dictatorială și cu duritate împărăția sa mare.
Scriitorul latin Cicero (106-43 î.H.) relatează o întâmplare interesantă din timpul lui Dionisos:
Unul din curtenii săi, pe nume Damocles, lăuda în cuvinte deosebite fericirea stăpânului său. El spunea că se poate trăi minunat și în bucurie ca și domnitor atotputernic. El și-a exprimat părerea sa mult timp și fără să fie împiedicat de cineva.
Într-o zi, Dionisos a reacționat neobișnuit, pentru a-i da o lecție curteanului său: i-a cerut lui Damocles să ia loc la masa luxoasă pe jilțul împărătesc. Apoi, slujitorii trebuiau să-i aducă cele mai alese mâncăruri și vinuri.
Dar când Damocles și-a ridicat privirea, a văzut atârnând exact deasupra capului său o sabie grea și ascuțită. Atârna deasupra lui fixată doar cu un fir de păr de cal și în orice clipă putea să cadă pe capul lui. Ce simbol potrivit că și în bunăstare și savurare pericolul este mereu la pândă! Nu este de mirare că această alocuțiune despre sabia lui Damocles a devenit proverbială din Antichitate până astăzi.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
“Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic.” (1 Corinteni 15:10)
Dacă ai fost binecuvântat și-ți merge bine, citește aceste cuvinte ale lui Pavel și strânge-le în inimă: “Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic”. Orice lucru bun pe care îl ai acum, sau de care te vei bucura în viitor, vine de la Dumnezeu. Încearcă să nu uiți asta!
Poate spui: “Stai puțin, am lucrat din greu pentru asta… Nu merit și eu puțină recunoaștere?” Ba da, meriți; Biblia spune: “Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi…” (Romani 13:7) Lauda însă, prin natura sa, poate fi dăunătoare. Corpul omenesc este o dovadă extraordinară de chimie; bate-l pe un om pe spate – și pieptul începe să i se umfle!
Cineva a spus: “Lauda este asemenea parfumului; dacă o consumi, te va ucide!” De aceea, Pavel ne lasă această aducere aminte valabilă și astăzi: “Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7) Într-o zi, împăratul Nebucadnețar s-a umflat în pene și s-a lăudat: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu… prin puterea bogăţiei mele?” (Daniel 4:30) Însă Dumnezeu i-a întrerupt acest moment de mândrie și i-a luat împărăția, iar el a ajuns să-și piardă mințile și să trăiască la fel ca fiarele sălbatice. Numai după ce s-a pocăit și a recunoscut că Dumnezeu este stăpânul tuturor lucrurilor, i-a redat Dumnezeu sănătatea și împărăția. Mustrat, smerit și luminat, el a îngenuncheat și s-a rugat: “Eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc.” (Daniel 4:34)
Lauda este o formă de nebunie, nu te lăsa atras de ea! A-ți ridica ochii spre cer – te menține umil și sănătos!
„A venit Învăţătorul şi te cheamă.” 