Oswald CHAMBERS: Este voia lui Dumnezeu voia mea?

1-tes-4-3Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastră.

1 Tesaloniceni 4:3

Este voia lui Dumnezeu voia mea?

Întrebarea nu este dacă Dumnezeu vrea să mă sfinţească, ci daca este aceasta şi voia mea? Vreau să-L las pe Dumnezeu să facă în mine tot ce a devenit posibil prin Ispăşire? Vreau să-L las pe Isus să fie făcut sfinţire pentru mine şi să las ca viaţa Lui să se manifeste în trupul meu muritor?

Fereşte-te să spui: „O, doresc să fiu sfinţit!” Nu doreşti; încetează să tânjeşti doar după aceasta şi fă din ea o problemă de acţiune. „Vin cu mâinile goale”. Acceptă ca Isus Cristos să fie (acut sfinţire pentru tine prin credinţă implicită şi. atunci, marea minune a Ispăşirii va deveni reală în tine.

Tot ce a devenit posibil prin Isus devine al meu prin darul din dragoste al lui Dumnezeu, pe baza a ceea ce a făcut Hristos pe cruce. Atitudinea mea ca suflet mântuit şi sfinţit este aceea a unei sfinţenii profunde şi umile (nu există sfinţenie mândră); această sfinţenie se bazează pe pocăinţa plină de durere şi pe sentimentul de ruşine şi degradare de nedescris şi, de asemenea, pe înţelegerea uimitoare a faptului că dragostea lui Dumnezeu mi s-a arătat prin aceea că, pe când mie nu-mi păsa de El, El a împlinit totul pentru mântuirea şi sfinţirea mea. Nu e de mirare că Pavel spune că nimic nu poate să ne „despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru“.

Sfinţirea mă face una cu Isus Cristos şi, în El, una cu Dumnezeu, ea este realizată numai prin minunata Ispăşire al lui Cristos. Nu lua niciodată efectul drept cauză. Efectul în mine este ascultarea, slujirea şi rugăciunea; şi ţoate acestea sunt rezultatul mulţumirii şi adorării de nespus pentru minunata sfinţire lucrată în mine datorită Ispăşirii.

Meditație TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS

MANA DE DIMINEAŢĂ

Isus i-a zis: “Marie!” IOAN 20:16

În marea ei durere, această femeie era tare descumpănită; dar numai menţionarea numelui ei de către Domnul Isus, a fost suficientă ca s-o ajute să-şi găsească echilibrul păcii Lui Dumnezeu care întrece orice pricepere. Chemînd-o pe nume, Domnul i-a arătat că o recunoaşte ca pe copilul Său, căci dacă ea a crezut că este grădinarul, El nu se putea înşela cu privire la copilul Său. Pronunţîndu-i numele, El o făcea să înţeleagă că nu o pierduse din vedere, că marea tulburare prin care a trecut na putut s-o răpească din mîna Sa.”Isus i-a zis: “Marie” Era ca odinioară cînd Dumnezeu, voind să mîngîie pe Israel care era atît de hărţuit, îi spune prin gura proorocului: “Nu te teme de nimic căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume; eşti al Meu! Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi rîurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va aprinde” (Isa. 43:1-2). în adevăr, El îşi cheamă oile pe nume; El dovedeşte nu numai că nu le uită, dar că sînt ale Lui pentru totdeauna. Mai este însă, încă ceva în această menţionare a numelui Mariei: El îi vorbeşte ca Domn înviat. El îi descopere pe Tatăl ceresc: “Mă duc la Tatăl nostru… şi Tatăl vostru.” El îi descoperă că nu mai este singură, că ea este un copil preaiubit al Tatălui ceresc, deschizîndu-i astfel slava veşnică.

După cum numele seminţiilor lui Israel erau înscrise pe umerii şi inima marelui Preot cînd se prezenta înaintea lui Dumnezeu, tot aşa şi numele noastre sînt săpate pe umerii şi inima Marelui nostru Preot, în mod permanent în slavă. “Iată te-am săpat pe mîinile Mele” (Isa. 49:16). În adevăr, în mîinile străpunse ale Domnului Isus, s-au înscris pentru totdeauna numele noastre, căci pentru noi au fost străpunse; iar coasta străpunsă de soldatul roman, în spatele căreia era inima Lui caldă şi plină de iubire, este cea mai vie dovadă că am fost şi sîntem pe inima Lui, pe viaţă şi pe moarte. Da, viaţa Lui aici pe pămînt a trăit-o pentru noi, iar moartea Lui a fost apogeul iubirii pe care o are pentru noi. Ne mai putem teme de ceva? Să nu mai fim descumpăniţi de împrejurările triste prin care trecem! Să ne reculegem în mijlocul furtunii şi a necazurilor de tot felul, să fim atenţi şi vom auzi pe Domnul nostru chemîndu-ne pe nume şi atunci vom înţelege şi ne vom bucura că sîntem cunoscuţi de El pe nume.

Să ne punem numele nostru în locul numelui Mariei şi vom simţi prezenţa Domnului Isus lîngă noi, şi un flux din iubirea Lui caldă ne va umplea inima şi ne va aduce tot atîta mîngîiere cît a adus Mariei. Da! Domnul meu este viu, şi este viu pentru mine!”

Dragostea lui Dumnezeu este cheia tuturor încercărilor pe care le întîmpinăm, ea este şi puterea care ne ajută să le suportăm. Fiind pusă la încercare, inima poate să se încreadă în Dumnezeu dacă a învăţat că nimic nu o poate susţine decît dragostea lui Dumnezeu. Cel credincios poate în orice împrejurare, să ceară ajutorul lui Dumnezeu. Da, chiar dacă necazul este rodul păcatului nostru, singurul mijloc de a fi izbăviţi de păcatul nostru şi de necazul pe care l-a cauzat, este de a merge la Dumnezeu ascunzîndu-ne în spatele Unsului Său”. J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul, scutul care îţi dă ajutor şi sabia care te face slăvit? Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta şi tu vei călca peste înălţimile lor”.  Deut.33:29.

Acest om, Moise, a trecut în veşnicie crezând. Prin câte lucruri a trecut el împreună cu poporul! El ar fi putut să se gândească şi să socotească, că un astfel de popor nu intră în ţara făgăduinţei, nu ajunge la ţintă. Astfel ar fi putut să se plângă; dar el s-a uitat la promisiunile lui Dumnezeu, s-a uitat la ceea ce era scris şi a ştiut. Este scris că Dumnezeu va conduce poporul Său în ţară şi ceea ce El a promis va face. Si chiar când era în pustie îi vedea deja cum vor călca peste înălţimile lor. Ii auzea deja trâmbiţînd pe Munţii Israelului şi vedea căzând duşmanii.

Și Iacov a trecut în veşnicie binecuvântând şi nu plângând, deoarece el binecuvânta pe fiii lui, unul după altul şi astfel s-a dus acasă, în veşnicie. Și David, cum a fost el prigonit! Lui i s-a pus cununa de har pe cap, iar Dumnezeu a spus despre el după ce a murit că: “El a făcut numai ce a fost plăcut înaintea Domnului”. Oare ce este scris despre noi în Cronici? Sunt tot felul de oameni printre eroii credinţei. Solomon nu este printre ei, dar este Samson. V-aţi gândit şi voi deja la acest lucru? Samson nu mi se pare să fi fost un om prea evlavios şi totuşi este amintit printre eroii credinţei. El a primit puterea înapoi, după ce a pierdut-o şi chiar dacă a rămas orb, totuşi a crezut. Dar printre eroii credinţei sunt aceia care ţin mereu “Steagul” sus sau cel puţin “Catargul” până când începe să sufle vântul.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

DE ORICE PĂCAT

…El va mântui poporul Lui de păcatele sale. Matei 1.21

    Doamne, mântuieşte-mă de păcatele mele. Numele Tău, Isus, îmi dă îndrăzneală să mă rog astfel. Izbăveşte-mă de păcatele mele vechi, de teamă să nu mă înlănţuiască din nou. Izbăveşte-mă de metehnele mele fireşti, ca să nu ajung robul slăbiciunii mele. Izbăveşte-mă de păcatele pe care le am mereu sub ochi şi fă ca ele să-mi producă o scârbă din ce în ce mai mare. Curăţă-mă de păcatele făcute din greşeală, păcate pe care nu le cunosc din lipsă de lumină. Izbăveşte-mă ca să nu fiu luat de păcat prin surprindere şi să nu fiu niciodată dus de vreo ispită venită pe neaşteptate. Izbăveşte-mă, Doamne, de orice păcat. Fă ca nici o nelegiuire să nu stăpânească peste mine!Numai Tu poţi să faci acest lucru. Eu nu pot să zdrobesc lanţurile mele, nici să înving pe vrăjmaşii mei. Tu cunoşti păcatul, pentru că ai purtat povara păcatelor noastre. Tu ştii cum să mă păzeşti în timpul luptei. Tu poţi să mă păzeşti ca să nu păcătuiesc şi să mă curăţeşti când am păcătuit. Aceasta este făgăduinţa cuprinsă chiar în Numele Tău şi eu Te rog să împlineşti în fiecare zi cu mine această prorocie. Să nu mă laşi să mă plec vreodată în faţa firii mele păcătoase, nici în faţa mândriei mele, nici în faţa deznădejdii sau a vreunui rău. Du-mă, Te rog, în sfinţirea vieţii, pentru ca numele Tău, Isus, să fie slăvit cu putere în mine.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Omul la care am muncit azi, a zis ea, se numește Boaz. Rut 2,19.

Rut a părăsit țara Moabului și a urmat pe soacra ei până la Betleem. Ea a fost pe ogorul lui Boaz care îi arăta mult har. Deși era o străină i-a vorbit foarte frumos și milostiv. Hrană, astâmpărarea setei, mângâiere, un loc la masa Lui, acestea toate le-a primit din partea lui. Când s-a lăsat seara s-a întors la soacră-sa și i-a arătat ceea ce a putut culege două mâini harnice într-o zi. Ea i-a povestit, de Boaz pe al cărui ogor a muncit și care i-a făcut mult bine. Harul și milostenia lui a făcut plăcut și foarte de preț numele lui în inima ei. La fel este și Numele lui Isus pentru fiecare credincios. Este Numele Fiului lui Dumnezeu care l-a preluat când a intrat în această lume în supunere și sărăcie. Sub acest Nume de mare preț a mers prin această lume, binecuvântând și fiind pe deplin supus lui Dumnezeu până la moarte de cruce. Este Numele Aceluia care a fost înviat, a fost primit în cer și de acolo va veni în curând. întrucât așteptăm venirea Sa, avem aici marele privilegiu să ne adunăm pentru Numele Său și în Numele Său putem să ne închinăm în fața lui Dumnezeu ca în fața unui Tată. La fel avem posibilitatea de a vesti Numele lui Isus celor care sunt departe de Dumnezeu în lumea aceasta.

E foarte măreț Numele lui Isus pentru inima celor mântuiți. Este Numele care îl avea în supunere aici pe pământ și pe care îl va purta în slavă în vecii vecilor, în fața căruia orice genunche se va închina și fiecare limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus este Domnul.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu de dragoste duioasă, caldă, neschimbătoare și nemărginită. Și pentru că este un Dumnezeu de dragoste nemărginită, este vrednic de o ÎNCREDERE nemărginită. Să-i dăm încrederea și supunerea desăvârșită pe care o cere credința în El!

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, în ce mare nevoie sunt! Ce slăbiciuni pândesc în locuri ascunse şi distrug întreaga mea fiinţă! O, Doamne, mă îndrept spre Tine. Ce mult am nevoie să-mi dau seama că despărţit de Tine nu pot face nimic!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi» IOAN 21,18

Domnul îi spune lui Petru: «Până acum te-ai dus unde ai vrut, dar va veni o vreme când vei fi dus de alţii unde nu vei dori». Trebuie să fim mereu conştienţi de autoritatea lui Dumnezeu şi să acceptăm fară să protestăm conducerea Sa în viaţa noastră. Adevărul este că noi suntem conduşi de El şi când nu observăm acest lucru. Referitor la acest adevăr, în Sfânta Scriptură avem mai multe promisiuni. Iată, de exemplu, Psalmul 32,8: «Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta». Cu toate acestea mulţi credincioşi pierd direcţia şi eşuează. Care este motivul pentru care nu mai vezi calea? În mod sigur de vină este voinţa ta, firea veche şi păcătoasă care îţi întunecă vederea şi îţi creează permanent probleme. Întinde-ţi mâinile din nou spre El şi spune-I: «îmi încredinţez cu totul viaţa în mâna Ta, Fiu al lui Dumnezeu!» Atunci El te va conduce acolo unde nu doreşti — la Golgota, în suferinţă — dar o va face din pricina Numelui Său, pentru a te păstra pe calea cea dreaptă. El a promis că va veghea asupra noastră şi că va fi cu noi în toate zilele.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Să creştem în toate privinţele. Efeseni 4:15

Mulţi creştini rămân încremeniţi şi închirciţi în lucrurile spirituale, aşa că prezintă aceeaşi înfăţişarea an după an. Nu manifestă simţăminte mai avansate şi mai pure. Ei există dar nu

cresc „în toate privinţele”. Să ne mulţumim oare să fim frunze verzi, când putem înainta până la spic şi chiar până la boabe coapte în spic? Să ne mulţumim să credem în Christos, şi s-ă spunem „sunt în siguranţă” fără să dorim să cunoaştem din experienţă mai mult despre plinătatea care se poate găsi în El? Nu ar trebui să fie aşa. Ar trebui, ca nişte negustori buni în piaţa cerului, să ne dorim să ne îmbogăţim în cunoaşterea lui Isus. Este foarte bine să ţinem viile altor oameni, dar nu trebuie să neglijăm creşterea noastră spirituală. De ce să fie întotdeauna iarnă în sufletele noastre? Trebuie să avem un timp pentru semănat, dar, o, trebuie să avem şi primăvară – şi o vară care promite o recoltă timpurie! Dacă vrem să secerăm în har, trebuie să trăim lângă Isus – în prezenţa Sa – şi să ne coacem la lumina zâmbetului Său. Trebuie să păstrăm părtăşia cu El. trebuie să renunţăm la vederea din depărtare şi să venim aproape, aşa cum a făcut Ioan, cu capul sprijinit de pieptul Său. Atunci vom vedea că avansăm în sfinţenie, în dragoste, în credinţă, în speranţă — da, în orice dar preţios. Aşa cum soarele răsare de pe vârful munţilor şi îi încununează cu lumină, înfăţişând o privelişte de neuitat călătorului, şi noi trebuie să privim lumea prin lumina Duhului turnată pe capul unui sfânt, care a crescut în statura spirituală, ca Saul, printre semenii săi. Ca şi Alpii veşnic încununaţi de zăpadă, el reflectă razele soarelui Neprihănirii printre cei aleşi. Apoi el poartă cununa de glorie ca să o vadă toţi, şi să aducă slavă Tatălui său din ceruri.

Seara

Nu opri. Isaia 43:6

Deşi mesajul acesta a fost dat „miazăzilei” (Isaia 43:6), referindu-se la copiii lui Israel, putem să îl considerăm un îndemn pentru noi şi să beneficiem de el. Suntem neînvăţaţi în privinţa lucrurilor bune, şi este o lecţie de har să învăţăm să păşim înainte pe calea Domnului. Cititorule, dacă eşti neconvertit, vrei să crezi în Domnul Isus? Atunci „nu opri”. Dragostea te invită, făgăduinţa îţi asigură succesul, şi sângele preţios al lui Isus pregăteşte drumul. Nu lăsa păcatele şi temerile să te împiedice, vino la Isus aşa cum eşti. Vrei să te rogi? Vrei să-ţi verşi inima înaintea Domnului? „Nu opri”. Tronul milei este pregătit pentru cei care au nevoie de milă. Strigătul unui păcătos va ajunge până la Dumnezeu. Tu eşti invitat — mai mult, ţi se porunceşte – să te rogi. De aceea, vino cu îndrăzneală la tronul harului. Dragă prietene, eşti mântuit deja? Atunci „nu opri” părtăşia cu poporul Domnului. Nu neglija orânduirea botezului şi Cina Domnului. Poate că eşti timid. Trebuie să lupţi împotriva timidităţii, ca să nu te conducă la neascultare. O făgăduinţă preţioasă este acordată celor care îl mărturisesc pe Christos. Nu o pierde în nici un caz, ca să nu ajungi sub condamnarea celor care îl neagă. Dacă ai talente, „nu opri” folosirea lor. Nu aduna bogăţii. Nu pierde timpul. Nu-ţi lăsa abilităţile să ruginească şi influenţa să se piardă. Isus nu s-a oprit. Urmează-I exemplul în lepădare de sine şi jertfire. „Nu opri” părtăşia cu Dumnezeu, nu renunţa Ia binecuvântările legământului, nu stopa înaintarea în viaţa de creştin, nu-ţi retrage privirea de la tainele iubirii lui Christos. Iubite prieten, nu te fa vinovat de îndepărtarea altora prin răceala, asprimea sau bănuielile tale. De dragul lui Isus, păşeşte înainte, şi încurajează-i şi pe alţii să facă la fel. Iadul şi forţele unite ale superstiţiei şi necredincioşiei sunt în formaţie de luptă. Soldaţi ai crucii, nu vă opriţii

IZVOARE IN DEŞERT

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere,vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filipeni 4:7)

Există o parte a mării cunoscută ca „perna mării“. Ea se află sub suprafaţa care este agitată de furtuni şi bătută de vânturi. Este la o adâncime atât de mare încât este o parte a mării care nu se mişcă niciodată. Când fundul oceanului în aceste locuri adânci este dragat de rămăşiţele plantelor şi animalelor, se descoperă dovada că au rămas complet nemişcate timp de sute, dacă nu chiar mii, de ani. Pacea lui Dumnezeu este un calm etern ca perna mării. Ea se află atât de adânc în inima omului încât nici o dificultate sau tulburare exterioară n-o poate ajunge. Şi oricine intră în prezenţa lui Dumnezeu devine părtaş al acestui calm netulburat şi de netulburat. Arthur Tappan Pierson

Când vânturile vuiesc peste suprafaţa oceanului,

Şi valurile se aruncă sălbatice cu un muget furios,

Se spune că jos în adânc sub agitaţia sălbatică,

Acea linişte plină de pace domneşte veşnic.

Jos, jos în adânc, zgomotul furtunilor amuţeşte,

Şi valurile argintii sunt mereu liniştite,

Şi nici o furtună, oricât de furioasă sau de violentă,

Nu tulbură Sabatul acelei adâncimi a mării.

Deci pentru inima care cunoaşte dragostea Ta, o, Tată,

Există un templu veşnic sfânt,

Şi toate vocile mânioase ale vieţii care necăjesc

Mor în liniştea tăcută de la uşa ei plină de pace.

Departe, departe de tot, strigătele de luptă amuţesc,

Şi gânduri pline de iubire apar mereu paşnice,

Şi nici o furtună, oricât de furioasă sau de violentă,

Nu tulbură sufletul care locuieşte, o, Doamne, în Tine.

                                                                                      Harriet Beecher Stowe

Pelerinul a fost dus într-o cameră mare de sus care privea spre răsărit. Şi numele camerei era Pace.  din Călătoria creştinului

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 37.121

Capitolul 37 ne readuce în vremea lui Zedechia. Mai bine intenţionat, dar cu mult mai slab decât predecesorul său, acest împărat rămâne la fel de surd la toate cuvintele Domnului. Aceasta însă nu îl împiedică (ca în cap. 21) săl consulte pe Ieremia şi să ceară mijlocirea lui. Prea adesea suntem înclinaţi mai degrabă să aducem cereri Domnului, în loc să ascultăm ceea ce El doreşte să ne spună, dar, dacă dorim ca El să răspundă la rugăciunile noastre, pentru aceasta trebuie să începem prin aL asculta! (Ioan 15.7).

Pentru moment, evenimentele păreau să infirme cele vestite de profet. În loc să ia Ierusalimul, caldeenii, ameninţaţi de armata egipteană, ridică asediul şi pleacă. Cetatea părea salvată, dar Domnul îi aminteşte lui Ieremia că aceasta era doar o situaţie provizorie. Profetul doreşte să profite de situaţie pentru a părăsi cetatea condamnată, dar este recunoscut şi adus înaintea căpeteniilor sub acuzaţie de trădare. Pe vremea lui Ioiachim, căpeteniile păreau mai bine intenţionate decât împăratul (cap. 36.19); sub Zedechia a fost însă invers: în timp ce căpeteniile lau bătut şi lau întemniţat pe Ieremia, împăratul se îngrijeşte să aibă o întâlnire secretă cu el şi apoi îi uşurează condiţiile captivităţii sale.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 20

AJUTORUL REGELUI

Cheamă-mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi… Psalmul 50:15

O legendă antică spune că un rege a angajat nişte oameni ca să facă tapiserii şi haine pentru el. Printre ei era un băiat care era deosebit de priceput la ţesături. Regele le-a dat mătase şi modele, împreună cu instrucţiuni, şi când se vor ivi dificultăţi, să-i ceară ajutorul.

Băiatul făcea progrese remarcabile, în timp ce ceilalţi se zbăteau în multe încercări neizbutite. Într-o zi s-au adunat în jurul tânărului şi l-au întrebat: „De ce eşti atât de fericit şi plin de succese, în timp ce noi avem numai necazuri? Fie că mătasea noastră se încâlceşte, fie că ţesătura noastră nu este la fel cu modelul”. Băiatul le-a răspuns: „Nu vă aduceţi aminte de cuvintele regelui, când ne-a spus să-l chemăm ori de câte ori este necesar?” „în final, l-am chemat şi noi în ajutor, dar atunci lucrurile erau atât de încâlcite că ne-au trebuit zile la rând să le descurcăm şi să ne reparăm greşelile.” „Nu aţi observat cât de des i-am cerut eu ajutorul?” a
întrebat el. „Ba da, dar el este foarte ocupat, şi am crezut că nu trebuie să-l deranjăm atât de des.” „Ei bine, eu l-am crezut pe cuvânt, a spus băiatul, şi întotdeauna a fost bucuros să mă ajute!”

Domnul ne încurajează să-L chemăm „în ziua necazului” (Psalmul 50:15). Dacă aruncăm asupra Lui îngrijorările noastre imediat, El ne va ajuta înainte ca firul să se încâlcească şi modelul vieţii noastre să nu se mai potrivească cu voia Sa. Cere-I ajutorul chiar azi şi evită marile probleme ale zilei de mâine.                                            H.G.B.

Vino la El cu orice problemă,

Orice nevoie din viaţa ta

Adu la El poverile zilei,

Niciodată singur nu le purta. – Adams

Rugăciunea este locul unde poverile se schimbă de pe umerii tăi, pe umerii Domnului

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Lupta noastră nu este împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva stăpânirilor, împotriva autorităților, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutății în cele cerești, … rugându-vă în orice timp, … pentru toți sfinții.
Efeseni 6.12,18

Citind cu atenție versetele de mai sus, ne dăm seama că acest conflict este mult mai serios decât suntem tentați să credem. Nu este vorba doar de un conflict cu Satan, ci toate puterile întunericului sunt implicate împotriva întregii Adunări a lui Dumnezeu pe pământ – „toți sfinții“ din versetul 18. Creștinul care este conștient de această realitate nu poate să nu fie interesat de întreaga Adunare, căci Adunarea este una, iar dacă vrăjmașul dobândește o biruință undeva, în vreun colț al ei, dobândește o biruință asupra ei ca întreg.

Să presupunem că eu stau în picioare și că fratele meu cade; voi rămâne eu indiferent? Nicidecum, oricât de slabe ar fi afecțiunile mele! Dacă rămân indiferent, înseamnă că nu cunosc caracterul conflictului și că nu iau deloc parte activă la el.

Diavolul lucrează prin viclenie; el îi înșală pe sfinții lui Dumnezeu prin ceea ce este popular. Dorește să îi determine să renunțe la ceea ce este al lor în Hristos și la adevăr, utilizând diverse doctrine false sau elemente ale religiei lumești, care nu este Hristos. Cât de mult trebuie să urască el Epistola către Efeseni, iar una dintre înșelătoriile lui este să-i facă pe creștini să creadă că adevărul cuprins în ea este prea înalt pentru ei.

Fiecare credincios trebuie să ia armura pentru sine însuși, însă nu trebuie să se gândească doar la sine. Trebuie să se roage pentru toți sfinții și pentru ca taina evangheliei să fie vestită – nu doar evanghelia, ci taina ei, care constă în faptul că Hristos și Adunarea Sa sunt una.

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea …!
Luca 19.42

Sabia lui Damocles

Ierusalimul L-a avut pe Domnul și Mântuitorul lui între zidurile sale. El a trăit acolo făcând binele și vindecând oamenii din cetate. Toți au avut parte de dragostea, bunătatea și adevărul Său. Dar locuitorii orașului Ierusalim au rămas indiferenți, iar Isus Hristos a plâns și a spus despre cetate: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea!“ (Luca 19.42).

Păcatul indiferenței este foarte răspândit. Pe cine mira atunci că sabia judecății atârna de un fir subțire de mătase asupra cetății? Ci-ne cunoaște istoria, știe că la scurt timp după aceea, Ierusalimul a fost distrus împreună cu templul său și nu a mai rămas piatră pe piatră.

Lumea noastră L-a lepădat pe Isus Hristos. Caracteristicile zilelor noastre sunt indiferența împerecheată cu bunăstarea, imoralitatea obraznică și desconsiderarea poruncilor lui Dumnezeu. De aceea, lumea stă în fața judecății. Și deasupra noastră, a oamenilor din secolul al XXI-lea atârnă o sabie a lui Damocles. Poate chiar mai mult decât o sabie. Catastrofe naturale mari, epidemii mondiale sau un război cu arme nucleare, biologice sau chimice, toate acestea pot veni foarte curând și dintr-o dată asupra noastră. Totuși, Domnul Isus îți spune ție astăzi personal: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea!“.

Aceste cuvinte sunt pentru tine! Acum te poți încrede deplin în El și să te întorci cu pocăință sinceră și în credință la El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU-TI PUNE SINGUR ETICHETE!

„Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” (Luca 8:30)

     Îți aduci aminte de omul din Scriptură care era posedat de demoni? „Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune” a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el” (în armata romană, legiunea era formată din șase mii de oameni). Nu „Legiune” era numele adevărat al acelui om; era numai o etichetă. Însă el s-a luptat atât de mult cu problema sa, încât și-a acceptat eticheta și s-a definit prin experiența avută. Poate te-ai etichetat singur – „grăsanul”, să zicem, pentru că te-ai luptat cu greutatea în plus de atâta vreme, fără să întrevezi la orizont vreo victorie… Sau poate te-ai definit ca „victimă”, pentru că ai fost abuzat sau pentru că alții au profitat de tine. Poate te vezi un „ratat”, pentru că ai divorțat sau pentru că pruncii tăi au luat-o pe căi greșite…

Dacă așa stau lucrurile, e timpul să scapi de etichetele negative și să începi să te vezi așa cum te vede Dumnezeu. Domnul Isus l-a eliberat pe acel om chinuit, i-a redat stima de sine și l-a repus în familie. El dorește să facă la fel și cu tine! Satan te va duce de la o extremă la alta. El te va face fie o persoană lăudăroasă, fie o persoană timidă; te va face să crezi că ești un om „nemaipomenit” sau te va convinge că ești total lipsit de valoare. Nu mușca momeala! Auto-condamnarea este adeseori deghizată în smerenie, când de fapt reprezintă o respingere a Cuvântului lui Dumnezeu, singurul care îți dă siguranța celui ce afirmă liniștit și smerit: „Pot totul în Hristos care mă întărește.” (Filipeni 4:13).

Numele pe care ți-l dau alții nu contează; numele pe care ți-l dai singur contează! Concluzia este aceasta: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:8)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s