Oswald CHAMBERS: Cheia lucrării misionarului

„ Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă deci şi învăţați pe toate neamurile…”

Matei 28:18-19. KJV

Cheia lucrării misionarului

Baza chemării misionare este autoritatea lui Isus Cristos, nu nevoia celor pierduţi. Noi suntem tentaţi să-L privim pe Domnul ca pe Unul care ne ajută în lucrarea pe care o facem pentru Dumnezeu. Dar Domnul nostru este Domn absolut, suveran şi suprem, peste ucenicii Săi. El nu spune că oamenii vor fi pierduţi pentru totdeauna dacă nu ne ducem la ei; El spune, pur şi simplu: „Duceţi-vă deci şi învăţaţi pe toate neamurile“. Cu alte cuvinte, „duceţi-vă pe baza revelaţiei cu privire la suveranitatea Mea; învăţaţi-i pe oameni şi predicaţi bazaţi pe o relaţie vie cu Mine“.

Atunci cei doisprezece au mers… la muntele unde le poruncise Isus să meargă” (v. 16). Dacă vreau să cunosc suveranitatea universala a lui Cristos, trebuie să-L cunosc eu însumi pe El şi să ştiu cum să fiu singur cu El; trebuie să-mi rezerv timp să mă închin Fiinţei al cărei nume îl port. „Veniţi la Mine” – acesta este locul unde trebuie să ne întâlnim cu Isus. Eşti trudit şi împovărat? Câţi misionari nu sunt aşa! Noi lăsăm aceste cuvinte minunate ale Suveranului universal al lumii pentru o discuţie de după strângere, dar ele sunt cuvintele pe care Isus le adresează ucenicilor Săi.

„Duceţi-vă…” A te „duce” înseamnă pur şi simplu  „a trăi“. în Fapte 1:8 se află descrierea modului în care trebuie să mergem. Isus n-a spus: “Duceţi-vă în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria”, ci: „Îmi veţi fi martori” în toate aceste locuri. El îşi asumă sarcina de a stabili unde să mergem.

„Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele…”-acesta este modul de a ne continua mersul în viaţa de fiecare zi. Nu contează unde suntem trimişi; Dumnezeu Se ocupă de aceasta.

„Nici unul dintre aceste lucruri nu mă clatină” (Fapte 20:24. KJV) Aşa trebuie să mergem până când vom pleca din această viaţă.

(TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Rugaţi-vă neîncetat”. 1 TESALONICENI 5:17

Un grup de lucrători în via lui Dumnezeu, s-au întîlnit ca să discute despre unele locuri din Scriptură mai dificile. Printre altele, s-au întrebat cum se poate aplica îndemnul imperativ “Rugaţi-vă neîncetat”. S-au prezentat diferite păreri şi pînă la urmă, unul din ei a fost desemnat să scrie ceva în legătură cu aceasta, şi să fie citit la întîlnirea din luna următoare. O fată de serviciu care a auzit această propunere a exclamat: “Cum? O lună întreagă ca să se afle înţelesul acestui verset? Este unul din cele mai uşoare şi mai bune texte din Biblie!” Bine, bine, Maria, a spus un bătrîn lucrător, ce poţi tu să ne spui despre asta? Vrem să ştim cum ai înţeles-o tu. Te poţi tu ruga tot timpul?” “O, da domnule”. “Cum, cînd tu ai atîtea lucruri de făcut?” “Domnule, cu cît mai multe am de făcut, cu atît mai mult mă pot ruga.” Bine, Maria, spune-ne şi nouă cum faci? “Bine, domnule, a spus fata. Cînd mai întîi îmi deschid ochii dimineaţa mă rog: Doamne deschidemi ochii minţii mele. În timp ce mă îmbrac, mă rog ca să pot umbla îmbrăcată în haina neprihănirii dată de El; cînd mă spăl, mă rog ca Domnul să mă curăţească de orice întinare căpătată şi aceasta prin spălarea cu apă, prin Cuvînt; cînd muncesc, mă rog ca să mi se dea puterea necesară pentru ziua respectivă; cînd încep să aprind focul, mă rog ca Dumnezeu să aprindă în mine rîvna pentru El; în timp ce mătur casa, mă rog ca inima mea să fie curăţită de orice impuritate; cînd îmi pregătesc şi îmi iau masa de dimineaţă mă rog ca să fiu hrănită cu mana ascunsă şi cu laptele curat al Cuvîntului; cînt sînt ocupată cu copiii cei mici, privesc în sus la Dumnezeu ca la Tatăl meu şi mulţumesc pentru duhul de înfiere şi-L rog să mă ajute să fiu copilul Lui ascultător – şi aşa mai departe, toată ziua. Tot ce fac îmi procură gîndul necesar pentru rugăciune.

“Destul! Destul!” a strigat bătrînul. Iată cum se împlineşte Cuvîntul: “Ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor” (Mat. 11:25). “Mergi înainte, Maria”, a spus el, “roagă-te neîncetat.” În ce ne priveşte pe noi, fraţilor, să binecuvîntăm pe Domnul pentru lecţia aceasta, şi să nu uităm că El a zis: “El face pe cei smeriţi să umble în dreptate, El învaţă pe cei smeriţi, calea Sa” (Ps. 25:9).Studierea Bibliei e de folos dacă ne aduce o viaţă creştină adevărată. Pe unii acumularea de cunoştinţe doctrinare îi duce mai degrabă la mîndrie.Bune sînt întîlnirile pentru aprofundarea Cuvîntului lui Dumnezeu, dar dacă ea nu este făcută după rînduiala lui Dumnezeu, nu ne aduc nici un folos. Trăirea în dragostea pe care ne-o recomandă Domnul Isus înseamnă viaţă. Iată ce ne spune Scriptura despre Ezra: “Căci Ezra îşi pusese inima să adîncească şi să împlinească Legea Domnului şi să înveţe pe oameni…” Iar apostolul Pavel apune: “Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce ati văzut în mine, acestea să le faceţi” (Fii. 4:9). Domnul însuşi ne spune: “învăţaţi de la Mine”. Să urmăm pilda Lui şi în privinţa rugăciunii stăruitoare.A ne ruga neîncetat înseamnă a fi mereu într-un duh de rugăciune, avînd grijă să ridicam totdeauna “mîini curate”.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii”.

Isaia 12:3.

Ce fericiri sunt oamenii care ştiu cum să scoată apă! Nu degeaba porunceşte Domnul Isus: “Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu”. Oamenii sunt foarte diferiţi în felul lor şi sunt ispitiţi în moduri şi pe căi diferite. Deseori se întâmplă, când li se pare unora: “La mine nu este ceva în ordine, eu sunt aşa sau altfel” şi se gândesc la ispitele care le dau cel mai mult de lucru. De aceea spunem uşor că noi mai suntem aşa. Dar cel care crede aşa ceva, acela leapădă Numele lui Isus, acela nu mai socoteşte că: “Am murit odată cu Hristos față de păcat şi am înviat cu Hristos, viața Lui este viața mea”. Dar cel care înţelege să scoată cu bucurie  apă din  izvoarele mântuirii, prin faptul că se uită la  ceea ce a făcut Isus, aceluia îi merge bine. Pot să vină îngrijorări de orice fel, că el poate să spună cu bucurie: “Isus se îngrijeşte de mine!” Astfel lucrează după cum crede că este mai folositor şi se încrede în Dumnezeu şi nu în bogăţia nesigură. Dacă ai deja ceva provizii, vine duşmanul şi spune: “Iată, ai ceva aici pentru zile când vei fi bătrân”. Dar este periculos dacă încrederea noastră nu se bazează numai pe Dumnezeu, ci şi pe Mamona. Există dar mulţi care frecventează Adunarea şi n-au de luptat împotrivă la nimic. Ei sunt într-o stare de mare indiferentă, ei nu sunt ispitiţi, deoarece ei nu-l observă pe duşman. Acesta este un lucru ciudat. Este foarte important să stăm în luptă: “Dacă credem, atunci vorbim: “Este nevoie să-l cunoaştem pe Satana şi să nu slujim lui Mamona şi să nu trăim, închinându-ne la idoli. Dar mulţi nu lasă ca Dumnezeu să le vorbească, iar alţii scot cu bucurie apă din izvoarele mântuirii şi sunt fericiţi.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

NICIODATĂ RUŞINAT

De aceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. Matei 10.32

    Frumoasă făgăduinţă! Este o bucurie pentru mine să Îl mărturisesc pe Mântuitorul meu. Oricare ar fi fost greşelile mele, nu mă ruşinez de Domnul Isus şi nu mă tem să mărturisesc credinţa mea în jertfa Lui. Doamne, eu nu ascund deloc neprihănirea Ta în inima mea.Ce urmare plăcută îmi făgăduieşte versetul de mai sus, dacă eu Îl mărturisesc pe Domnul Isus. Prietenii mei mă părăsesc, vrăjmaşii mei se bucură de înfrângerile mele, dar Domnul nu îl va tăgădui niciodată pe slujitorul Său. Chiar de aici de pe pământ, Stăpânul meu recunoaşte că sunt al Lui şi-mi arată semnele dragostei Sale. Dar va veni o zi când eu va trebui să mă înfăţişez înaintea împăratului. Ce bucurie pentru mine să ştiu că Domnul Isus mă va legitima, zicând: „Acest om a crezut cu adevărat în Mine; el s-a învoit să primească batjocuri pentru Mine; îl recunosc că este al Meu.” Un om care a apărat pricina împăratului său, poate să fie înălţat de mâna Sa şi să fie încărcat cu onoruri. Dar aceasta este prea puţin faţă de slava nespus de mare de a fi recunoscut chiar de faţă cu Domnul Isus, împăratul ceresc. Oh, să nu mă ruşinez niciodată de Mântuitorul meu! Şi niciodată slăbiciunea mea să nu mă facă să mă mulţumesc cu liniştea unui om fricos sau cu un compromis cu lumea. Să mă ruşinez eu să-L mărturisesc pe Acela care făgăduieşte că şi El mă va mărturisi la rândul Său?

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

In toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie pentru partea pe care o luați la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum. Fil. 1,4.5.

Apostolul Pavel putea confirma că din prima zi a activității lui la Filipi până când a scris epistola către ei, filistenii au fost alături de el în răspândirea Evangheliei. Lucrarea a început-o apostolul Pavel. (Vezi Faptele Ap. 16.13-40). Această lucrare a început în chip tainic afară din oraș unde câteva femei se adunau pentru rugăciune și unde Domnul a deschis inima Lidiei în așa fel ca să creadă cele spuse de Pavel și Sila. Din cauza credinței aceștia au ajuns în închisoare dar Dumnezeu a lucrat cu putere asupra temnicerului încât prin harul Său a venit și el la credință. Aceasta a fost prima zi de mărturie în Filipi.„Până acum” de care vorbește apostolul în epistola lui, era iarăși un timp în care a stat în temniță dar de data aceasta la Roma. Deși se găsea în împrejurări foarte grele totuși apostolul vorbește în epistola către Filipeni despre bucurie mai mult ca oricând. în deosebi se bucura că filipenii lucrau neobosit pentru propășirea Evangheliei. După ce au auzit Evanghelia nu s-au mulțumit numai să savureze fericirea mântuirii ci au lucrat alături de Pavel pentru propășirea Evangheliei, „în apărarea și întărirea Evangheliei voi sunteți toți părtași aceluiași har.” (cap. 1 v.7). Ei au suferit pentru propășirea lucrării (cap. 1 v.29) se rugau pentru apostol și au luat parte la nevoile lui (4.15). Ce exemplu minunat sunt pentru noi acești filipeni, noi care obosim așa de ușor în lucrarea Domnului!

Orice slujbă neadevărată urmărește să lege sufletele de slujitor, în felul acesta este ridicat și slăvit slujitorul iar Dumnezeu dat la o parte sufletul rămânând fără o temelie dumnezeiască pe care să se poată odihni.

Orice slujbă adevărată urmărește dimpotrivă să lege sufletele numai de Dumnezeu.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, vin la Tine în dimineaţa asta cu un simţământ de cădere spirituală. Curăţeşte-mă prin harul Tău şi restabileşte-mă în locurile cereşti, în Cristos Isus.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă.» 1 PETRU 5, 8-9

Această îmbărbătare a apostolului Petru ne avertizează să fim treji şi veghetori mai ales când tocmai am experimentat puterea biruinţei lui Isus. Exact acelaşi lucru îl spune şi apostolul Pavel în Efeseni 6, 10-11. El nu ne îndeamnă să luptăm cu toate forţele împotriva atacurilor devastatoare ale diavolului, ci mai degrabă ne porunceşte să fim tari în Domnul. Negăm prin aceasta lupta credinţei? Nu! Nu luptăm să ajungem la biruinţa lui Isus, ci luptăm din postura celui care beneficiază de ea! Cineva poate protesta însă în felul următor: dacă Satan a fost într-adevăr învins, de ce mai poate încă să acţioneze?

1. Pentru că biruinţa Mântuitorului divin trebuie dovedită lumii văzute şi nevăzute de către cei care cred în Isus Hristos.
2. Pentru că omul nu poate fi salvat decât prin decizia sa personală. El trebuie să aleagă între Isus şi Satan, între lumină si întuneric, între viaţă şi moarte.
3. Pentru că Dumnezeul cel sfânt şi suveran nu are nevoie să distrugă întunericul prin forţă.

Simpla existenţă a lui Dumnezeu şi darul dragostei Sale, Isus Hristos, lumina lumii, a împăcat omul cu Tatăl şi i-a luat diavolului toată puterea.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Christos Isus, Domnul meu. Filipeni 3:8

Cunoaşterea spirituală a lui Christos este o cunoaştere personală. Nu pot să-L cunosc pe Isus prin întâlnirea unei alte persoane cu El. Nu, trebuie să II cunosc eu însumi, trebuie să îl cunosc pe răspunderea mea. Ea este o cunoaştere inteligentă. Trebuie să îl cunosc pe El, nu din vise şi viziuni, ci aşa cum îl descoperă Cuvântul Său. Trebuie să cunosc natura Lui, Divină şi umană. Trebuie să cunosc îndatoririle Lui, atributele Lui, lucrările Lui, ruşinea Lui şi slava Lui. Trebuie să meditez la El până când ajung să pricep „împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea” şi să cunosc „dragostea lui Christos, care întrece orice cunoştinţă” (Efeseni 3:18-19). Trebuie să fie o cunoaştere afectivă. într-adevăr, dacă îl voi cunoaşte cât de puţin, îl voi iubi. O uncie de cunoaştere din inimă este mai preţioasă decât o tonă de învăţare cu mintea. Cunoaşterea noastră despre El trebuie să fie o cunoaştere mulţumitoare. Când îl cunosc pe Mântuitorul, mintea mea se umple până sus. Simt că am căpătat lucrul după care tânjeam. Isus spunea: „Eu sunt pâinea vieţii; cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată” (loan 6:35). În acelaşi timp, trebuie să fie o cunoaştere captivantă. Cu cât cunosc mai mult despre Prea Iubitul, cu atât vreau să aflu mai mult. Cu cât urc mai sus, cu atât mai înalte vor fi culmile care îmi cheamă paşii. Vreau să iau tot ce pot să iau. Ca şi comoara zgârcitului, aurul mă va face mai lacom. În concluzie, această cunoaştere a lui Christos Isus va fi cea mai fericită cunoaştere. De fapt, va fi atât de înălţătoare, încât mă va purta deasupra încercărilor, îndoielilor şi durerilor. Cât timp mă voi bucura de ea, voi fi mai mult decât „omul născut din femeie”, care „are viaţa scurtă, dar plină de necazuri” (Iov 14:1). Mă va înfăşură în nemurirea Mântuitorului veşnic viu, şi mă va încununa cu coroana de aur a bucuriei Sale. Vino, suflete, aşează-te la picioarele lui Isus şi învaţă de la El astăzi.

Seara

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia.

Romani 12:2

Dacă un creştin poate fi salvat în timp ce se conformează acestei lumi, va fi posibil numai prin foc. De o asemenea salvare trebuie să te temi înainte să o doreşti. Cititorule, vrei să părăseşti lumea aceasta în întunericul disperării, şi să intri în cer asemeni unui marinar naufragiat care urcă pe stâncile ţării sale ca să ajungă acasă? Atunci fii lumesc. Amestecă-te cu cei care iubesc banii, şi nu-L iubesc pe Dumnezeu (vezi Matei 6:24). Refuză să ieşi din tabără purtând ruşinea lui Isus (vezi Evrei 13:11-13). Sau vrei să ai cerul dedesubt şi deasupra? Vrei să „puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălţimea; și să cunoaşteţi dragostea lui Christos, care întrece orice cunoștinţă” (Efeseni 3:18-19)? Vrei să primeşti intrarea în bucuria Domnului tău? Atunci „ieşiţi din mijlocul lor, si despărţiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ceea ce este necurat” (2 Corinteni 6:17). Vrei să atingi „credinţa deplină” (Evrei 10:22)? Nu o poţi atinge dacă trăieşti împreună cu păcătoşii. Vrei să arzi de dragoste fierbinte pentru Dumnezeu? Dragostea ta va fi descurajată de interesele societăţii lumeşti. Poţi fi copil în har, dar nu poţi deveni un mare creştin, nu poţi fi un „om mare” (Efeseni 4:13) în Christos Isus, atâta timp cât te lepezi de principii şi faci afaceri cu lumea. Prietenia cu moştenitorii iadului este dăunătoare pentru un moştenitor al cerului. Un curtean care este prietenos cu duşmanii regelui trezeşte suspiciuni. Chiar şi cedările mici sunt periculoase. Spinii mici fac răni mari, moliile minuscule distrug hainele bune, iar frivolitatea şi neascultarea vor jefui credinţa de o mie de bucurii. Dacă eşti credincios, dar îţi compromiţi credinţa, nu ştii ce pierzi prin asemănarea ta cu lumea. Ea taie tendoanele puterii tale, şi te va face să cazi când trebuie să alergi. De aceea, pentru binele tău, şi pentru creşterea ta în har, dacă eşti creştin, fii creştin, şi deosebeşte-te de ceilalţi.

IZVOARE IN DEŞERT

Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate,şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!“ Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. (Fapte 12:7)

Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu… Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au deslegat legăturile fiecăruia.(Fapte 16:25-26)

Aşa lucrează Dumnezeu. În cel mai întunecat ceas al nostru, El vine spre noi peste valuri, ca un înger care a venit în celula lui Petru când s-a ivit ziua execuţiei lui Petru. Şi când a fost gata spânzurătoarea pentru execuţia lui Mardoheu, insomnia împăratului a dus în cele din urmă la acţiunea lui în favoarea poporului favorit al lui Dumnezeu. (vezi Estera 6).Dragă suflete, s-ar putea să trebuiască să experimentezi tot ce poate fi mai rău înainte să fii eliberat, dar vei fi eliberat! S-ar putea ca Dumnezeu să te facă să aştepţi, dar El Îşi va aminti întotdeauna de promisiunea Lui şi va apare la timp ca să împlinească Cuvântul Lui cel sfânt care nu poate fi desfiinţat. F.B. Meyer

Dumnezeu are o simplitate în felul în care Îşi împlineşte planurile, şi totuşi are resurse potrivite pentru orice dificultate. Credincioşia Lui faţă de copiii Lui care se încred în El este fermă, şi El este neclintit în urmărirea scopurilor Sale. În viaţa lui Iosif, Îl vedem pe Dumnezeu lucrând printr-un om închis împreună cu Iosif, mai târziu printr-un vis, şi în final prin ridicarea lui Iosif din închisoare la poziţia de guvernator. Şi timpul petrecut de Iosif în închisoare i-a dat puterea şi fermitatea de care avea nevoie ca guvernator.Este întotdeauna mai sigur să te încrezi în metodele lui Dumnezeu şi să trăieşti după ceasul Său.  Samuel Dickey Gordon

Dumnezeu în providenţa Sa are o mie de chei cu care deschide o mie de uşi diferite ca să-i salveze pe ai Săi, indiferent cât de disperată ar fi situaţia. Să ne facem cu credincioşie partea noastră, care este pur şi simplu să suferim pentru El, şi să punem partea lui Hristos asupra Lui şi s-o lăsăm acolo.  George MacDonald

Dificultatea este de fapt atmosfera din preajma unui miracol, sau a unui miracol în faza lui iniţială. Totuşi dacă este să fie un mare miracol, situaţia înconjurătoare nu va fi doar o dificultate, ci o totală imposibilitate. Şi mâna copilului Său care se agaţă cu putere de El face dintr-o situaţie disperată o plăcere pentru Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 33.118

Încă o dată Domnul Se adresează slujitorului Său aflat în închisoare, pentru că din nou are revelaţii preţioase pe care să i le facă, invitândul totodată să se roage pentru a le obţine (v. 3; Amos 3.7). Dumnezeu este întotdeauna dispus să ne înveţe lucruri mari şi ascunse, pe care nu le cunoaştem, dar mai întâi ne invită să I le cerem.

Ieremia urmează să audă vorbinduise despre subiectul cel mai scump inimii lui: restaurarea poporului, după dezastrul ce se va abate asupra lui. În unele regiuni, în care pământul este arid, există sate întregi părăsite, ca urmare a depopulării zonelor rurale. Cu greu găseşti privelişti mai lugubre … Cu cât mai sinistră trebuie să fi fost dezolarea unei cetăţi precum Ierusalimul, devastat şi ars după exilul locuitorilor ei! (v. 10; vezi Neemia 2.13,14). Promisiunile lui Dumnezeu sunt însă categorice: bucuria şi viaţa vor umple din nou oraşul. Acestuia i se va da un nume nou: „Domnul, Dreptatea noastră“ (v. 16), care ne aminteşte că nimeni nu va intra în cetatea cerească pe temeiul propriei lui dreptăţi. Totul se va baza acolo pe dreptatea lui Hristos. De asemeni, cele două familii prin care erau asigurate relaţiile poporului cu Dumnezeu, cea a împăraţilor şi cea a preoţilor, vor avea din nou reprezentanţi (v. 17,18).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Ioan 5:1-13

FAPTE – NU SENTIMENTE!

V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi… aveţi viaţă veşnică. 1 Ioan 5:13

Siguranţa mântuirii noastre trebuie să se întemeieze pe fapte şi nu pe sentimente. Emoţiile pot fi nestatornice şi înşelătoare. Apostolul Ioan scrie: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţă veşnică”. Domnul vrea ca noi să ne bizuim mai degrabă pe faptele înregistrate în Cuvânt pentru a avea siguranţa mântuirii decât pe sentimentele noastre schimbătoare.

Când George B. McClellan a fost desemnat general maior al armatei americane, a scris soţiei sale: „Nu mă simt cu nimic deosebit de felul în care m-am simţit ieri. Într-adevăr, nu mi-am pus încă noua uniformă. Sunt sigur, totuşi, că sunt comandantul armatelor Uniunii deoarece ordinul preşedintelui Lincoln dat în sensul acesta este chiar în faţa mea”.

Acceptând autoritatea cuvântului comandantului suprem, Mc- Clellan a fost încrezător de poziţia sa. In mod similar, toţi cei ce L-au primit pe Isus Cristos ca mântuitor pot să se încreadă cu desăvârşire în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, care spune că noi suntem Justificaţi prin credinţă” (Romani 5:1) şi am „trecut din moarte la viaţă” (1 Ioan 3:14).

Prietene, poţi spune: „…ştiu în cine am crezut. Si sunt încredinţat că El are putere să păzească ce l-am încredinţat până în ziua aceea?” (2 Timotei 1:12). Este un lucru minunat să ai deplină siguranţă că eşti destinat cerului. Poţi avea această încredere, bazându-te pe Isus Cristos, Cuvântul viu, şi pe Biblie, şi nu pe sentimentele tale oscilante. – H.G.B,

Atât de dulce-i să te-ncrezi în Isus

Şi să-L crezi pe Domnul pe Cuvânt.

Eu stau pe făgăduinţele-I de sus –

Aşa vorbeşte Domnul” meu Cel Sfânt. -Stead

Când cineva este în Cristos, este în siguranţă; tot ceea ce poate să-i facă diavolul este numai să-l îngrijoreze.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Coloseni 3.3

Apostolul accentuează responsabilitatea noastră, legată de faptul că suntem morți și înviați împreună cu Hristos. Fiind morți împreună cu El, nu trebuie să acționăm ca și cum am fi încă vii în această lume (Coloseni 2.20). Noi trecem prin aceleași etape prin care Hristos a trecut. El a murit față de această scenă și nu mai are niciun loc în ea; El este, în ce privește lumea aceasta, un om mort. De aceea și noi ne începem viața creștină luându-ne locul în moarte. Suntem îngropați cu Hristos în botez (Coloseni 2.12), iar Dumnezeu ne socotește morți. De aici izvorăște responsabilitatea noastră de a umbla conform acestui adevăr, de a da morții mădularele noastre care sunt pe pământ (Coloseni 3.5). Scriptura ne învață că Dumnezeu ne-a asociat atât de complet cu Hristos, încât ne socotește împreună cu El morți față de păcat (Romani 6), morți față de lege (Romani 7) și morți față de lume (Galateni 6). Prin urmare, credința acceptă această socotire ca fiind adevărată. Prin moartea și învierea lui Hristos, noi am fost scoși din această scenă și introduși într-un loc nou, iar acest lucru s-a făcut atât de complet, încât se poate spune despre noi că nu mai suntem în firea păcătoasă, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi (Romani 8.9).

Viața noastră deci nu este aici, nici nu poate fi, căci suntem morți, ci este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Ce binecuvântare ar fi dacă am accepta consecințele depline ale acestui adevăr! Ce câștig imens am avea, dacă ne-am începe viața creștină acceptând moartea asupra a tot ceea ce suntem de la natură și asupra a tot ceea ce este în jurul nostru! Cum am fi ridicați deasupra împrejurărilor noastre, dacă doar am privi dincolo de ceea ce se vede, către locul unde Se află Hristos, amintindu-ne că viața noastră este acolo, că El Însuși este viața noastră!

E Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos …
Efeseni 2.4,5

Din moarte la viață

Experiența, prin care a trecut Mel Trotter, este specifică fiecărui om. Sentința biblică este categorică pentru toți oamenii: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu“ (Romani 3.23). Fiecare om ar putea striga: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?“ (Romani 7.24). Toate încercările omului de a-și schimba natura se vor dovedi fără niciun rezultat. Profetul Ieremia întreabă: „Poate un etiopian să-și schimbe pielea, sau poate un pardos [leopard] să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul?“.

Toți oamenii, care doresc să treacă din moarte la viață, trebuie să vină la Mântuitorul care nu obosește iertând. El dăruiește o natură nouă celor care-L primesc ca Salvator al lor personal: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne“ (Ezechiel 36.26). Un astfel de om cu o natură nouă poate să se depărteze de alcool ca și de orice păcat. Un astfel de om a trecut din moarte la viață, adevărata viață veșnică. Ce mare este dragostea lui Dumnezeu față de oameni! Cunoaște și cititorul această dragoste?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM TE DESCURCI, FRATE SLUJITOR? (1)

„Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una… nu… se duce să caute pe cea rătăcită?” (Matei 18:12)

     Într-o parabolă spusă de Mântuitorul, când un călător a fost jefuit și lăsat să moară pe drumul Ierihonului, Domnul a adăugat: „un preot și un Levit au trecut înainte pe alături” (Luca 10:31-32). Sună rece, nu-i așa? Dar dacă l-au ignorat pe bărbat pentru că se grăbeau să nu întârzie la un studiu biblic sau la o întâlnire de comitet, și nu din cauza lipsei de compasiune?! Ar fi avut vreo scuză? Un slujitor scrie: „Această pildă nu m-a marcat decât după ani petrecuți în lucrare. Am trecut pe lângă atât de mulți oameni cărora le-ar fi prins bine ajutorul meu, dar fiindcă am fost prea implicat în programele bisericii, viețile distruse de pe marginea drumului n-au avut loc în agenda mea. Dragostea nu se referă la eficiență; ea nu poate fi programată. Acest om rănit nu ar fi putut aștepta trei săptămâni ca să obțină o programare, sau ca samariteanul să pornească o lucrare de îngrijire a victimelor asemenea lui”.

Experiențele cu beneficiile cele mai mari rareori apar în pachețele strălucitoare. Ele se găsesc în întâlniri neașteptate și în momentele critice din viețile oamenilor. De fapt, unii care nu-și mai amintesc despre ultima ta predică își amintesc în detaliu ce le-ai spus când i-ai vizitat la spital sau când v-ați întâlnit la o cafea anul trecut – pentru că în acele ocazii au fost atinși sau ajutați în mod personal. Nimic dintr-o lucrare nu este mai ispititor decât să crezi că munca ta în slujba mulțimilor îți justifică ignorarea celor ce pot fi atinși numai personal.

Domnul Isus a spus: „Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una, nu se duce să caute pe cea rătăcită?” Când Petru a spus: „Doamne, știi că Te iubesc!”, Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele!” (Ioan 21:16) Astăzi, El îți spune și ție aceste cuvinte, slujitorul Domnului!