Oswald CHAMBERS: NUMAI CRISTOS

matthew-11-28„Veniţi la Mine.”

Matei 11:28

Numai Cristos

Nu este umililor să ni se spună că trebuie să venim la Isus? Să ne gândim la lucrurile pentru care nu vrem să venim la Isus Cristos. Dacă vrei să ştii cât eşti de sincer, verifică-te prin aceste cuvinte: “...Veniţi la Mine“,  în fiecare domeniu în care nu eşti sincer, mai degrabă vei comenta în loc să vii, mai degrabă vei apela la răspunsuri evazive în loc să vii, mai degrabă vei trece prin întristări în loc să vii; vei face orice numai să n-ajungi să faci ultimul pas, care ţi se pare o nebunie de nedescris: „Vin aşa cum sunt“.

Cât timp mai există în tine o cât de mică urmă de impertinenţă spirituală, aceasta se va manifesta prin faptul că aştepţi ca Dumnezeu să-ţi spună să faci un lucru mare, pe când tot ce-ţi spune El este: „Vino“.

„Vino la Mine.” Când vei auzi aceste cuvinte, vei şti că trebuie să se întâmple ceva în tine înainte de a putea veni. Duhul Sfânt îţi va arăta tot ce trebuie să faci ca să pui toporul la rădăcina oricărui lucru care-ţi opreşte înaintarea. Nu vei înainta niciodată până când nu vei fi gata să faci acest lucru. Duhul Sfânt îţi va arăta care este acel lucru de neclintit în tine, dar El nu-1 poate clinti din loc dacă tu nu vrei să-L laşi să facă aceasta.

Cât de des ai venit înaintea lui Dumnezeu cu cererile tale şi apoi ai plecat spunându-ţi: „Oh. de data aceasta am procedat bine!'”; şi totuşi, pleci fără nimic, în timp ce Dumnezeu stă cu mâinile întinse, nu numai ca El să te primească pe tine, ci şi pentru ca tu să-L primeşti pe El. Gândeşte-te la răbdarea fără margini, de neînfrânt şi neobosită a lui Isus: „Veniţi la Mine”. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“El care n-a cruţat pe însuşi Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” ROMANI 8:32

Cuvîntul acesta este răspunsul lui Dumnezeu la toate nevoile inimii omeneşti. Nevoile inimii omului… ce lume de nevoi! Nimeni nu se cunoaşte deplin pe sine; nimeni nu poate să pătrundă pînă în adîncul propriei lui inimi, cu toate capabilităţile ei, cu aspiraţiile şi dorinţele ei cunoscute sau ascunse. Dar Dumnezeu are un răspuns pentru fiecare din aceste nevoi, nimic nu-I scapă, nimic nu-I este imposibil. Nevoile inimii omului se întind cît vezi cu ochii… şi toate pot fi satisfăcute în Domnul Hristos, dacă ele intră în limitele voii Lui Dumnezeu şi izvorăsc dintr-o inimă curată şi predată în întregime. Dumnezeu care a revărsat cu dărnicie peste noi atîtea bogăţii de har, roade ale jertfei Fiului Său Prea iubit, ar putea El să limiteze rîvna pe care o are pentru noi, curgerea liberă a rîului de har care a izvorît de la cruce? Ar putea El să reţină ceva din binefacerile Sale? Ar face El rezerve faţă de întinderea dragostei Lui? Fluviul îndurării Lui nu va continua să curgă de acolo de unde a ţîşnit? Şi dacă prin harul Lui am ajuns la acest izvor, Il vom vedea noi secînd? Fi-vom noi decepţionaţi? NU, căci cuvîntul acesta, din versetul de care ne ocupăm, ne face să ne amintim de punctul de plecare al primirii şi sfinţirii noastre prin har. Realizăm astfel ce binecuvîntări nespuse posedăm în slăvita mîntuire pe care o avem în Isus Hristos, Domnul nostru, în care sînt cuprinse toate comorile Dumnezeirii. In declaraţia acestui verset ne este asigurată întreaga binefacere cu toate foloasele de o valoare veşnică şi care izvorăsc din jertfa Mîntuitorului nostru.

In ce priveşte trecutul nostru, avem siguranţa că sîntem răscumpăraţi prin sîngele Său, iar în ce priveşte prezentul şi viitorul pentru a putea trăi o viaţă nouă, versetele care urmează, 33-39, sînt cea mai puternică confirmare cu privire la siguranţa pe care o avem în Domnul Isus. Oricare şi oricît de multe ar fi fost păcatele noastre, Domnul Hristos a triumfat asupra lor prin cruce şi acum sîntem iertaţi şi izbăviţi. Acum trăim viaţa Lui de înviere, El locuieşte în noi prin Duhul Sfînt şi Dumnezeu ne-a dat în adevăr “împreună cu El toate lucrurile”. “Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Cor. 8:9). Dumnezeu să ne dea harul să aşteptăm numai de la El, ca să primim în dar tot ce avem nevoie pentru viaţa noastră creştină! Invăţăm să cunoaştem slava Domnului Isus prin faptul că El răspunde la nevoile noastre cum apreciază un sărac binele pe care îl primeşte de la cel bogat. Da, noi învăţăm ce este Domnul Isus prin nevoile pe care le avem şi nu prin încercarea mîndră de a ne ridica pînă la El prin cunoştinţe doctrinare de înaltă factură spirituală. Studierea asiduă a Bibliei nu ne aduce o viaţă creştină adevărată prin acumularea de cunoştinţe doctrinare. Trăirea în dragoste dovedeşte că îl cunoaştem pe Domnul iubirii.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi”. Luca 5:32.

Dacă te-ai decis odată să-L umezi pe Domnul şi să trăieşti aşa cum te învaţă Biblia, doar atunci poţi recunoaşte cu adevărat cât de păcătos eşti şi cum ai lucrat mereu împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Dar atunci să vii, aşa cum eşti, trudit şi împovărat la Isus; căci El te va înviora şi va da odihnă sufletului tău. Dar cum putem veni la El? Supune-te întru totul voiei Lui, Cuvântului Său şi crede tu, ca un păcătos pierdut, că Isus te-a împăcat cu Dumnezeu, deci nu că te va împăca ci te-a împăcat cu Tatăl. Citeşte 2 Cor. 5. Isus a vorbit pentru binele nostru, încă înainte de întemeierea lumii. Este scris: “Cel care va călca porunca lui Moise, va trebui să moară, dacă vor fi doi sau trei martori”. Noi dar, am călcat cu toţii legea lui Moise. Este scris: “Apoi pofta când a zămislit, dă naştere păcatului şi păcatul odată făptuit aduce moartea”. (Iac.1:15); şi anume moartea duhovnicească. Aceasta nu înseamnă altceva decât să fii îndepărtat de Dumnezeu, pierdut. Deoarece păcatul ne desparte pe noi de Dumnezeu. Noi nu am avea nicio scăpare dacă Isus nu ar fi venit ca Mijlocitor pentru noi, ca unul care a luat povara păcatelor asupra Lui şi care a gustat moartea şi încă moartea pe cruce. El a murit deci în locul nostru, El a fost făcut păcat pentru noi şi pentrucă a luat păcatele noastre asupra Lui, ca fiind ale Lui, a trebuit să moară pe lemnul de ocară după dreptatea lui Dumnezeu. Plata păcatului este moartea. Astfel plata păcatelor noastre este plătită şi noi suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Această jertfă este valabilă odată pentru totdeauna pentru toţi cei care sunt gata să se căiască. Crede acest lucru!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

NICIODATĂ SINGUR

Nu te voi mai numi Părăsită. Isaia 62.4

    ”Părăsită” este un cuvânt trist, care sună ca un clopot de moarte. Este amintirea celor mai adânci dureri şi vestirea mai dinainte a necazurilor celor mai grele. O prăpastie de nenorociri vedem înaintea noastră când auzim acest cuvânt: “Părăsit”. Părăsit de cineva care urăşte fericirea ta! Părăsit de un prieten încercat în care aveai încredere! Părăsit de cineva apropiat, de care erai legat prin iubire! Părăsit de tată şi de mamă! Părăsit de toţi! Grozavă nenorocire; şi totuşi ea poate să fie îndurată cu răbdare, dacă Dumnezeu ne ocroteşte. Dar ce trebuie să se întâmple pentru a te simţi părăsit de Dumnezeu? Gândiţi-vă la strigătul acela al Domnului Isus, mai amar decât orice: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Am gustat noi într-o anumită măsură, amărăciunea şi veninul cuprinse în acest cuvânt: “Părăsit”? Dacă aşa s-a întâmplat cu noi, să rugăm stăruitor pe Domnul să nu mai vină peste noi această stare de tristeţe şi să nu mai cădem niciodată într-un întuneric aşa de grozav. în răutatea lor, oamenii au strigat în faţa unui sfânt al lui Dumnezeu: “L-a părăsit Dumnezeu; urmăriţi-l puneţi mâna pe el” (Ps. 70.11). Dar ei se înşeală totdeauna, căci Dumnezeu sileşte pe vrăjmaşii noştri să-şi ia înapoi vorbele sau chiar să tacă. Cu totul deosebită este însă această numire: “Plăcerea Mea este în ea”. Este bucuria care vine după lacrimi. Cei ce au crezut că sînt părăsiţi, să asculte dar aceste cuvinte ale Domnului: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Dar DUMNEZEU își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, HRISTOS  a murit pentru noi.  Rom. 5,8.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (loan 3.16). Mai mult nu putea Dumnezeu. Isus era Fiul desfătării Lui din veșnicii. El L-a dat la judecată și la moarte. „Pe Cel care n-a cunoscut nici un păcat, El l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Cor. 5.21). Moartea, plata păcatului trebuia să vină. Ce mișcător când citim în Romani 5.8: „Dar Dumnezeu își arată dragostea față de noi prin faptul că Hristos a murit pentru noi, pe când eram noi încă păcătoși.” Asemănător citim și în Efeseni 2.4: „Dar Dumnezeu care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos.” Ceea ce a fost cu neputință pentru Lege a fost posibil pentru Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu a murit pentru noi, pentru păcătoși. După Romani 5.6. El a murit și pentru cei fără putere. Tot în acest capitol Dumnezeu ne lasă să știm că suntem împăcați prin Fiul Său care a murit pentru noi; (vers. 10).

Ce stare tristă a fost aceea în care ne-am găsit odinioară. Eram fără putere, nici odată nu ne puteam salva singuri, eram sub povara mulțimii de păcate, departe de Dumnezeu, fără nădejde în lumea aceasta și pe deasupra mai eram și dușmani care în plină ură ne împotriveam Prea Iubitului Său. Pentru astfel de oameni Dumnezeu a lăsat ca Fiul Său prea iubit să moară, și Fiul și-a dat viața de bună voie ca să ne mântuiască pe veci și să ne apropie de inima Tatălui.

Aceasta este o dragoste nemărginită. Oare să nu fim tot timpul mulțumitori pentru această dragoste măreață?

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

„Iată, acestea sunt doar marginile căilor Sale… Dar tunetul puterii Lui cine-1 poate înţelege?” (Iov 26:14, RV) Atât de multe dispoziţii rătăcitoare plutesc prin sufletul meu; nu am nici înţelepciune, nici pricepere cu privire la lucrurile legate de Tine până ce Tu nu îmi luminezi întunericul.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Să faci şi o tablă de aur curat şi să sapi pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfinţenie Domnului.”» EXOD 28,36

Exod 28 este un capitol impresionant despre alegerea divină a Lui Dumnezeu. Domnul alege oameni pentru slujbe sfinte. Cine citeşte întreg capitolul va remarca fără îndoială seriozitatea şi caracterul aparte al ceremoniei consacrării preoţilor în slujbă. Odinioară Domnul a ales numai seminţia lui Levi pentru această slujbă sfântă de preot, dar, în Noul Legământ fiecare credincios născut din nou prin Cristos este împărat şi preot: «care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor!» (Apoc. 1,5-6). Dacă privim însă astăzi Biserica lui Isus, vedem din păcate o realitate înspăimântătoare. Mulţi s-au întors la Isus, dar s-au oprit pe «pragul» îndurării Domnului. A te întoarce la El este eliberarea din robia Egiptului spiritual, adică a păcatului. Cine se mai preocupă astăzi cu înţelesul adânc al alegerii pentru slujire? Care au fost la început scopul şi apogeul slujirii? Au devenit cumva leviţii preoţi de dragul preoţiei? A avut slujba lor un scop în sine? Deloc! Ţelul era: «Sfinţenie Domnului!» Un astfel de om I se dăruieşte total lui Dumnezeu şi Îi aparţine Lui cu totul.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.

Luca 5:4

Din această povestire învăţăm necesitatea implicării omeneşti. Tragerea năvodului a fost miraculoasă, totuşi nici pescarul, nici barca şi nici uneltele lui nu au fost ignorate. Toate au fost folosite pentru prinderea peştelui. In acelaşi fel, în mântuirea sufletelor, Dumnezeu foloseşte diferite mijloace. Cât timp stă în picioare economia harului, Dumnezeu este mulţumit să se folosească de absurditatea predicii ca să-i mântuiască pe cei care cred. Atunci când Dumnezeu lucrează fără instrumente, El este slăvit, fără îndoială, dar El însuşi a ales acest plan prin care să fie preamărit pe pământ. Mijloacele, prin ele însele, sunt mai degrabă inutile. „Invăţătorule, toată noaptea am trudit şi n-am prins nimic” (Luca 5:5). Care a fost motivul? Nu erau ei pescari îndeletnicindu-se cu chemarea lor specială? Într-adevăr, nu erau lipsiţi de îndemânare; îşi înţelegeau munca. îşi făcuseră meseria fără pricepere? Nu. Le lipsea hărnicia? Nu, fiindcă trudiseră. Le lipsise perseverenţa? Nu, fiindcă trudiseră toată noaptea. Nu era destul peşte în mare? Cu siguranţă că era, fiindcă de îndată ce a venit Mântuitorul, peştii au potopit năvodul. Atunci care este motivul? Este faptul că mijloacele în sine nu au putere, fără prezenţa lui Isus. Nu putem face nimic fără El. Dar cu Christos putem face toate lucrurile. Prezenţa lui Christos ne conferă succes. Isus stătea în barca lui Petru, şi voia Sa, printr-o influenţă misterioasă, a tras peştii în mreajă. Când Isus este înălţat în biserica Sa, prezenţa Sa este puterea bisericii – strigătul unui rege este în mijlocul ei. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (loan 12:32). Să pornim în lucrarea noastră de pescuire a sufletelor în dimineaţa aceasta, privind înainte în credinţă şi în jurul nostru cu solemnă îngrijorare. Să trudim până vine noaptea, şi nu vom munci degeaba. Cel care ne îndeamnă să aruncăm mreaja o va umple cu peşte.

Seara

Rugaţi-vă prin Duhul Sfânt.

Iuda 20

Aceasta este marea caracteristică a rugăciunii adevărate: ,prin Duhul Sfânt”. Sămânţa devoţiunii primite trebuie să vină din grânarul cerului. Numai rugăciunea care vine de la Dumnezeu ajunge la Dumnezeu. Trebuie să aruncăm săgeţile Domnului înapoi la EL. Dorinţa pe care El a înscris-o în inimile noastre îi va mişca inima şi va coborî binecuvântarea, dar dorinţele cărnii nu au nici o putere în faţa Sa. „Rugaţi-vă prin Duhul Sfânt” înseamnă să te rogi cu înflăcărare. Rugăciunile reci îi cer Domnului să nu fie ascultate. Cei care nu mijlocesc fierbinte nu mijlocesc deloc Unii pot să vorbească despre focul călduţ ca despre rugăciunea călduţă. Este esenţial ca rugăciunea să fie fierbinte. In al doilea rând, înseamnă rugăciune perseverentă. Adevăratul rugător adună forţe în timp ce se roagă, şi devine şi mai insistent atunci când Dumnezeu întârzie să răspundă. Cu cât mai mult timp rămâne poarta închisă, cu atât mai tare bate. Cu cât mai mult întârzie îngerul, cu atât mai hotărât este să nu-l lase să plece fără să-i primească binecuvântarea, (vezi Genesa 3224-30). Insistenţa plină de lacrimi, agonizantă şi invincibilă este plăcută în ochii lui Dumnezeu In al treilea rând, înseamnă rugăciune umilă, fiindcă Duhul Sfânt nu ne umflă de mândrie niciodată. Rolul Său este să ne convingă de păcat, şi prin aceasta să ne facă să ne plecăm în pocăinţă şi sfâşiere a sufletului. Nu vom cânta niciodată „Gloria in excelsis” dacă nu ne vom ruga lui Dumnezeu „depmfundis”. Aceasta înseamnă că nu vom vedea nidodată „slavă în locurile prea înalte” dacă nu vom striga către Dumnezeu „din adâncuri”. In al patrulea rând, înseamnă să te rogi cu iubire. Rugăciunea trebuie să fie parfumată cu iubire, saturată cu iubire – iubire pentru fraţii noştri sfinţi şi iubire pentru Christos. In cele din urmă, înseamnă să oferi rugăciuni care sunt pline de credinţă. Omul îşi atinge ţinta doar atunci când crede. Duhul Sfânt este autorul credinţei El ne şi întăreşte în credinţă, ca să putem crede făgăduinţele lui Dumnezeu. Fie ca această binecuvântată combinaţie de daruri excelente, nepreţuite şi dulci ca miresmele negustorului, să ne înmiresmeze interiorul, fiindcă Duhul Sfant este în inimile noastre! Mangâietorule binecuvântat, ajută ca slăbiciunea noastră în rugăciune să se transforme în puterea Tu înlăuntrul nostru

IZVOARE IN DEŞERT

Nu vă îngrijoraţi de nimic. (Filipeni 4:6)

Destul de mulţi creştini trăiesc într-o stare teribilă de îngrijorare, fiind mereu neliniştiţi de problemele vieţii. Secretul trăirii într-o pace perfectă în mijlocul ritmului febril al vieţii zilnice este un secret ce merită din plin să fie cunoscut. Ce bine a făcut vreodată îngrijorarea? N-a făcut niciodată pe nimeni mai puternic, n-a ajutat pe nimeni să facă voia lui Dumnezeu, nici n-a oferit nimănui o cale de scăpare din neliniştea şi confuzia lui. Îngrijorarea doar distruge eficacitatea unei vieţi care altfel ar putea fi folositoare şi frumoasă. A fi neliniştit şi plin de griji şi îngrijorări este absolut interzis de Domnul nostru, care a spus: „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?»“ (Matei 6:31). El nu vrea să spună că nu trebuie să fim prevăzători sau că viaţa noastră nu trebuie să aibă niciodată un plan sau un model al ei. El vrea să spună pur şi simplu că nu trebuie să ne îngrijorăm de aceste lucruri.Oamenii vor cunoaşte că trăieşti într-o stare constantă de îngrijorare după adânciturile de pe faţa ta, după tonul vocii tale, după atitudinea ta negativă, şi după lipsa de bucurie din duhul tău. Deci urcă pe înălţimile unei vieţi abandonate în mâna lui Dumnezeu, şi perspectiva ta se va schimba până-ntr-atât încât vei privi în jos pe norii de sub picioarele tale.  Darlow Sargeant

Este un semn de slăbiciune să te îngrijorezi şi să te frămânţi mereu,  îndoindu-te de toate şi neavând încredere în nimeni. Se poate câştiga ceva prin asta? Nu ne facem noi doar incapabili de acţiune, şi ne detaşăm mintea de abilitatea de a lua decizii înţelepte? Pur şi simplu ne cufundăm în luptele noastre când am putea pluti peste ele prin credinţă.O, pentru harul de a fi liniştiţi! O, „opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu [Yehova] sunt Dumnezeu“ (Psalmul 46:10)! „Sfântul lui Israel“ (Psalmul 89:18) îi va apăra şi-i va elibera pe ai Săi. Putem fi siguri că fiecare cuvânt al Său va rămâne în picioare pentru totdeauna, chiar dacă munţii s-ar prăbuşi în mare. El merită încrederea noastră totală. Deci vino, suflete al meu, întoarce-te la locul tău de odihnă, şi odihneşte-te în dulcea îmbrăţişare a Domnului Isus.  selectat

Pacea va umple adâncul sufletului tău

Când eşti liniştit!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 30.124

Domnul îl invită pe Ieremia să consemneze toate cuvintele Sale întro carte, astfel ca generaţiile care vor urma să se poată referi la ea. Acesta este încă şi privilegiul nostru: noi nu mai avem în mijlocul nostru nici profeţi, nici apostoli care să ne înveţe, dar Dumnezeu Sa îngrijit să ne păstreze Cuvântul Său scris, singurul izvor de adevăr pentru sufletele noastre.

Tot prin Scripturi, Israel va primi în mijlocul necazului său celui mare mângâieri şi promisiuni.

În v. 11 strălucesc în acelaşi timp sfinţenia şi bunătatea lui Dumnezeu: „Nu te voi socoti nicidecum vinovat“ (sau: „Nu te voi lăsa cu totul nepedepsit“) – zice Domnul. Dumnezeul sfânt nu poate trece cu vederea cu niciun chip răul, ci El Însuşi trebuie săi pedepsească pe ai Săi. Fiind însă totodată şi Dumnezeul dragostei, El aplică „cu măsură“ (lit. „cu judecată“) corecţia şi nu dă nicio lovitură în plus dacă nu este necesar (vezi şi cap. 10.24; 46.28).

Versetele 18 şi 19 din cap. 31 ne vor arăta efectele acestei corecţii salvatoare (1 Corinteni 11.32); în acelaşi timp, citind v. 1822, simţim cât Se bucură Dumnezeu la gândul că va vindeca şi va restaura poporul Său. „Cine este cel care îşi predă (sau: îşi pune garanţie) inima?“, întreabă Domnul (v. 21). Cât despre noi, suntem cumva creştini din conformism, ori din obicei? Sau dintre aceia care neam angajat cu adevărat inima pentru Domnul?

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Ioan 13:1-17

UN DUBLU HOŢ

…trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă iată ce urăsc eu. Proverbele 8:13

Mândria păcătoasă ne jefuieşte de două binecuvântări – bucuria de-a ne dărui altora şi bucuria de-a primi de la alţii. Un fost pastor, membru al bisericii pe care o păstoream, s-a privat pe sine de ocazia de-a servi ca diacon pentru că simţea că această poziţie era sub nivelul demnităţii sale. A devenit un om nefericit şi neîmplinit deoarece era prea mândru ca să fie un diacon după ce fusese pastor.

Mândria ne fură şi de binecuvântarea de-a primi. Un bărbat în vârstă, rămas văduv, şi care nu avea copii, era incapabil să gătească o mâncare bună şi să-şi păstreze curăţenia în casă. Am aranjat cu cineva să vorbească cu el şi să-l ia la plimbare într-o zi când un grup de surori din biserică voiau să meargă să-i facă întreaga casă lună. Când s-a întors acasă, s-a înfuriat. Apoi când femeile i-au trimis o mâncare caldă, hotărâte să facă acest gest în fiecare zi, a refuzat mâncarea. Era prea mândru ca să accepte ajutorul cuiva.

Petru, la fel ca noi toţi, avea lupte cu mândria păcătoasă. Când L-a văzut pe Isus că se apropie de el cu ligheanul, s-a lăsat cuprins de mândrie care l-a dus iniţial la a-L refuza pe Isus să-i spele picioarele. Petru, împreună cu ceilalţi ucenici, a fost împiedicat de mândrie să-şi ia rolul de slujitor pentru a spăla picioarele celorlalţi.

Trebuie să fim gata să luăm rolul de slujitori şi să ne dăruim altora. Dar trebuie, de asemenea, să fim gata să primim de la alţii. Să nu lăsăm ca mândria să ne jefuiască de bucuria dublă de-a sluji şi de-a ni se sluji. – H.V.L.

De-ţi doreşti bucuria lui Cristos

În inimă izvor răcoritor,

Alungă-ţi egoismul păcătos

Şi ia-ţi slujba de rob ascultător. D.J.D.

Binecuvintările Domnului sunt adeseori jertfite pe altarul mândriei.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați, … ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată. 1 Petru 1.18,19

Evanghelia nu numai că proclamă iertarea de vină și îndreptățirea, ci ni-L și descoperă pe Dumnezeu ca Răscumpărător. Iahve le-a spus fiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul; și Eu vă voi scoate de sub poverile egiptenilor și vă voi elibera din robia lor și vă voi răscumpăra cu braț întins și cu mari judecăți“ (Exod 6.6). O frumoasă ilustrație a răscumpărării se găsește în cartea Rut. Prin dreptul de răscumpărare, Boaz a luat pentru sine atât o soție, cât și o moștenire.

În Noul Testament găsim răscumpărarea și îndreptățirea menționate în Romani 3. Suntem „îndreptățiți … prin răscumpărarea care este în Hristos Isus“. Aceste diverse aspecte ale lucrării lui Hristos și ale efectelor ei stau într-o strânsă legătură, astfel încât nu putem avea pe unele fără celelalte, deși ele sunt de asemenea distinse cu claritate. Hristos a împlinit marea lucrare necesară pentru plata tuturor datoriilor pe care le aveam și, în felul acesta, răscumpărarea pentru noi este în El. Ea cuprinde chiar și învierea trupului, fiindcă citim în Efeseni 1.14: „Pentru răscumpărarea posesiunii dobândite“. Aceasta este răscumpărarea pentru care încă așteptăm, iar ea se va împlini la venirea Domnului Isus pentru cei ai Săi.

Răscumpărarea este o lucrare divină, nu omenească. Dumnezeu nu-Și lasă niciodată neîmplinită lucrarea, așa cum vedem în istoria răscumpărării lucrate de El în Egipt. El nu i-a răscumpărat pe fiii lui Israel prin sângele mielului, pentru ca apoi să uite de ei și să-i lase în continuare sub apăsarea robiei. Nu, ci pe toți cei pe care îi răscumpărase prin sânge i-a și scos din Egipt prin puterea Lui măreață. Dumnezeu Își va duce la bun sfârșit și lucrarea Sa cu privire la noi. Toți cei răscumpărați prin sângele scump al lui Hristos vor avea trupurile răscumpărate la venirea Sa.

F B Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Iată, și corăbiile, cât de mari sunt, și, măcar că sunt mânate de vânturi iuți, totuși sunt cârmuite de o cârmă foarte mică … Iacov 3.4

Efectul lucrului mic

În octombrie 1871, asupra orașului Chicago s-a abătut una din cele mai mari catastrofe, denumită „Marele foc“. Tradiția spune că incendiul a fost declanșat, când vaca doamnei O’Leary a răsturnat cu copita lampa de lângă ea. Dacă acest lucru este adevărat sau nu, nu știm cu precizie. Dar adevărul este că incendiul a distrus o treime din oraș, aproximativ 300 oameni au pierit, circa 100.000 oameni au rămas fără locuință, iar 1.600 magazine au ars.

La temelia lucrărilor mari stau lucruri mici. La un incendiu mare este suficient un chibrit. O ceartă mare poate începe de la un cuvânt nepotrivit. Când privim viața din perspectiva biblică, putem observa că decizii mici au condus la lucrări mari. La începutul creștinismului, un tânăr, pe nume Saul, era plin de râvnă pentru religia strămoșilor săi. Și nu numai atât. În râvna sa pentru religia iudaică, amenința cu uciderea ucenicilor Domnului. Dar, într-o zi, acest tânăr a fost oprit din calea sa de Mântuitorul prigonit în ucenicii Săi. Întrebarea lui Saul – „Doamne, ce vrei să fac?“ – a primit un răspuns clar. De la această simplă și sinceră întrebare, a început o viață cu totul nouă. Efectul unei întrebări mici a îndreptat spre adevărata țintă toată viața acelui tânăr, și prin el și viața altora. Această întrebare mică poate avea efecte mari în viața noastră, a fiecăruia.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

BENEFICIILE MERSULUI LA BISERICĂ

„Mă bucur când mi se zice: „Haidem la Casa Domnului!” (Psalmul 122:1)

     Oamenii stau departe de biserică din mai multe motive. Uneori, ei se simt stingheriți întrucât credința lor nu este așa de bună precum cred ei că ar trebui să fie. Sau încă se luptă cu anumite probleme. Sau se simt deprimați pentru că au impresia că celorlalți le merge bine, iar lor nu. Nu lăsa ca descurajarea să te îndepărteze de familia ta spirituală! Ai nevoie de dragostea și de sprijinul lor. Ai nevoie să-i auzi spunând: „Noi am reușit, și prin harul lui Dumnezeu și tu vei reuși!” Biblia spune: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei.” (Evrei 10:25)

Cuvântul „a părăsi” este luat din trei cuvinte grecești care s-ar putea traduce „afară”, „jos” și „în urmă”. El descrie o persoană care se simte lăsată pe dinafară, decăzută spiritual și emoțional și cu mult în urma tuturor. În clipa în care ai aceste sentimente, diavolul îți șoptește: „Nu te duce astăzi la biserică; ce să faci tu acolo, între toți acei oameni cumsecade?!”

Dacă diavolul te poate separa de ceilalți credincioși tocmai atunci când ai cea mai mare nevoie de ei, el îți poate fura ceea ce ți-a pregătit Dumnezeu. Firește, poți sta acasă, poți citi Biblia și poți urmări programul creștin de la radio sau de la televizor. Dar când ești înconjurat de familia ta spirituală primești răspunsuri, experimentezi bucurie și primești încurajarea pe care nu o poți găsi nicăieri altundeva. Biserica este ultimul loc în care ar vrea diavolul să te duci, când te simți căzut. El știe că dacă mergi acolo, vei fi atins de prezența Domnului și vei reuși să te târăști afară din groapa în care ai căzut. Așa că, du-te la biserică!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s