Oswald CHAMBERS: Natura regenerării

galateni-1-15

Dar, când Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale  să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe niciun om, nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia.

 

Galateni 1:15-17

Natura regenerării

Pentru ca Isus Cristos să mă regenereze, ce problemă întâmpină EI? Am o ereditate în privinţa căreia nu pot face nimic; nu sunt sfânt şi nici nu e probabil că voi fi; şi dacă tot ce poate face Isus este să-mi spună că trebuie să fiu sfânt, învăţătura Lui îmi provoacă doar descurajare. Dar dacă Isus Cristos este Cel care regenerează. Cel care poate pune în mine propria Lui ereditate sfântă, atunci încep să înţeleg ce vrea El să spună când zice că trebuie să fiu sfânt.

Răscumpărarea înseamnă faptul că Isus Cristos poate pune în orice om natura ereditara care a fost in El însuşi şi toate standardele pe care le dă El sunt bazate pe această natură – învăţătura Lui este destinată viefii pe care El o pune în noi. Partea mea este să fiu de acord cu verdictul lui Dumnezeu asupra păcatului, verdict dat în crucea lui Cristos.

Învăţătura nou-testamentală despre regenerare declară că. atunci când un om e pătruns de sentimentul nevoii sale spirituale. Dumnezeu va pune Duhul Sfânt în duhul acelui om şi, astfel, duhul său va fi animat de Duhul Fiului lui Dumnezeu – „… până când Cristos va lua chip în voi”. Miracolul moral al răscumpărării este că Dumnezeu poate pune în mine o nouă natură prin care pot trăi o viaţă cu totul nouă. Când ajung la hotarul nevoii spirituale şi-mi înţeleg limitele, Isus spune: ..Fence de tine”. Dar trebuie să ajung acolo. Dumnezeu nu poate pune în mine, o fiinţă morală responsabilă, natura care era în Isus Cristos dacă eu nu sunt conştient că am nevoie de ea.

Aşa cum înclinaţia spre păcat a intrat în rasa umană printr-un singur om, la fel Duhul Sfânt a intrat în rasa umană printr-un alt Om; şi răscumpărarea înseamnă că pot fî eliberat de ereditatea păcătoasă şi pot primi, prin Isus Cristos, o ereditate nepătată, adică pe Duhul Sfânt. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce nu are vigoare”. ISAIA 40:29

Domnul Isus cunoaşte bine tendinţa noastră de a obosi şi de a fi descurajaţi cînd vrăjmaşul ne apasă cumplit, cînd întunericul se îngroaşe în jurul nostru şi cînd vînturi furtunoase se abat peste noi, în deosebi cînd rugăciunile noastre nu primesc răspunsul aşteptat. “El îşi aduce aminte că sîntem ţărînă” şi ţărîna nu trage spre cer ci spre ţărînă. În loc să ne lăsăm doborîţi de oboseală, să ne rugăm şi să stăruim în rugăciune pînă va crede El de cuviinţă să ne trimită izbăvirea pe care o socoteşte cea mai bună pentru noi. Cît de adevărat este că Dumnezeu nu este refractar de a răspunde cererilor noastre, ca judecătorul nedrept faţă de văduva săracă. Este trist că foarte puţini îl cunosc bine pe Tatăl nostru ca să-şi dea seama că noi nu îl deranjăm, nici nu-L obosim cînd venim mereu înaintea Lui cu problemele noastre. Este adevărat, după cum este şi scris, că “o nădejde amînată îmbolnăveşte inima”, dar îmbolnăveşte numai inima celor care nu aşteaptă pe Domnul. Uneori sîntem atît de istoviţi, încît sîntem gata să renunţăm de a mai nădăjdui că vom primi izbăvire, şi ascultare la rugăciunile noastre stăruitoare. Se ştie că pînă la urmă văduva din pilda judecătorului nedrept (Luca 18:1-8) a primit ce a cerut, cel puţin pentru că a refuzat să renunţe la nădejdea că va fi ascultată.Dumnezeu nu vrea să obosim, să fim istoviţi şi nu ne va lăsa să ajungem fără vigoare şi desnădăjduiţi. El ne-a dat soluţia preţioasă împotriva oboselei sufleteşti. “Cei ce se încred în Domnul (cei ce-L aşteaptă) umblă şi nu sînt extenuaţi” (vs. 31). “Orice lucru veţi cere, cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi va fi al vostru” (Marcu 11:24).

Singurul lucru pe care-l avem de făcut este să-L lăudăm şi să aşteptăm împlinirea promisiunilor Lui în viaţa noastră. Răbdarea credinţei este aceea care aşteaptă să vadă că nu ne-am încrezut degeaba şi că Dumnezeu este credincios făgăduinţelor făcute. Psalmistul David, care a trecut prin experienţe extenuante şi descurajatoare a spus: “O, daca n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pămîntul celor vii” (Ps. 27:13) şi aceasta 1-a întărit ca să nu cadă în desnădejde.Să nu ne lăsăm descurajaţi din pricina împrejurărilor prin care trecem ci să credem în Acela despre care Pavel spunea: “Ştiu în cine am crezut!”. Dumnezeu ne pregăteşte pentru cer, tăindu-ne puţin cîte puţin, legăturile care ne mai leagă de pămînt, ca fii ai lui Adam. Oboseala şi descurajarea sînt legate de ţărîna din noi, dar nădejdea pe care a pus-o Dumnezeu în inimile noastre, ne ridică oridecîte ori cădem de oboseală şi ne aduce aminte de Cuvîntul care spune că:”… suferinţele din timpul de acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare”. Cineva spunea: “Domnul nu este o asigurare că vom fi scutiţi de necazuri, dar este o desăvîrşită asigurare în necazuri, El însuşi fiind cu noi în ele.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi”. 1 Petru 2:24.

Dacă nu ne împotrivim faţă de aceste cuvinte dătătoare de viaţă, atunci putem trăi precum scrie Pavel Filipenilor: “Faceţi toate fără cârtire şi fără şovăieri, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume”. Nu mai trebuie deci să cârtim la locul de muncă, în bucătărie, pe câmp, nici la munca din grajd, sau la spălat chiar dacă nu ne convine. În Coloseni 3:23-25, este scris: “Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ştiind că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine face rău, îşi va primi plata după răul pe care l-a făcut; şi nu se are în vedere faţa omului”. Dacă noi facem orice lucrare ca şi pentru Domnul, atunci nu mai e nevoie să cârtim şi să ne îndoim, pentrucă ştim că lucrarea noastră nu este degeaba şi Mântuitorul ne răsplăteşte. De aceea putem fi mereu veseli şi putem spune împreună cu Pavel, chiar dacă vine întristarea peste noi: “Ca nişte întristaţi, dar totdeauna bucurându-ne; ca nişte săraci, dar îmbogăţind pe mulţi; ca neavând nimic şi stăpânind toate”. Iar în Psalmul 118:15-16, este scris: “Strigăte de biruinţă şi de mântuire se înalţă în corturile celor drepţi; dreapta Domnului câştigă biruinţa: Dreapta Domnului se înalţă; dreapta Domnului câştigă biruinţa”.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

FELUL ÎN CARE SUNTEM CĂLĂUZIŢI

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul. Ioan 16.13

   Adevărul este ca o peşteră foarte mare în care noi dorim să intrăm, dar pe care nu suntem în stare s-o traversăm singuri. Ea este clară şi luminoasă la intrare, dar dacă voim să pătrundem mai departe şi să cercetăm ascunzişurile ei, ne trebuie o călăuză, fără de care ne putem pierde. Duhul Sfânt care cunoaşte foarte bine tot adevărul, el este această călăuză, este rânduit să îl conducă pe orice credincios adevărat, atât de departe cât poate el pricepe, să-l ducă dintr-o încăpere în alta ca să înveţe să cunoască lucrurile adânci ale lui Dumnezeu şi sa-i descopere toate lucrurile ascunse.Ce mare făgăduinţă pentru sufletul care cercetează smerit! Noi dorim să cunoaştem adevărul şi să ne adâncim în el. Ne dăm seama că suntem supuşi greşelii şi că avem nevoie grabnică să fim călăuziţi. Să ne bucurăm dar de faptul că Duhul Sfânt a venit să rămână cu noi. El vrea să ne slujească de călăuză şi noi primim cu bucurie călăuzirea Lui. Dorim „tot adevărul”, ca să nu ne clătinam în vreo parte. Să nu nesocotim nici o fărâmă din descoperirea Duhului Sfânt, ca să nu pierdem o binecuvântare şi să cădem în păcat. Duhul lui Dumnezeu ne-a fost dat ca să ne călăuzească în tot adevărul şi ca noi, cu inimile supuse, să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să-i urmăm îndrumările.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Urmați dar pilda lui DUMNEZEU ca niște copii prea iubiți și trăiți în dragoste, după cum și HRISTOS ne-a iubit, și S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui DUMNEZEU. Efes. 5,1.2.

Ce vorbe mărețe! Ce desăvârșită este lucrarea lui Hristos. Odinioară eram foarte departe de Dumnezeu, iar acum suntem aduși atât de aproape de El încât suntem făcuți copii ai Săi prea iubiți. „Voi fiți desăvârșiți după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” (Mat. 5.48). Dar CUM este posibil acest lucru? Harul lui Dumnezeu a pregătit totul. Noi stăm în fața lui Dumnezeu ca copiii Săi prea iubiți și suntem părtași ai naturii dumnezeiești. Starea normală a unui copil față de tatăl este aceea de a face ceea ce face și părintele său. Dacă umblăm cu Dumnezeu, umblăm în dragoste, căci El este dragostea. Această dragoste o vedem arătată în Hristos. El a părăsit cerul, S-a lepădat pe Sine însuși pentru a Se jertfi în locul nostru, ca dar al lui Dumnezeu și ca jertfă de ardere de tot. De aceea apostolul Pavel spune: „Trăiți în dragoste după cum și Hristos ne-a iubit.” Dragostea lui Hristos trebuie să fie activă în noi, ea trebuie să se arate prin noi. Dumnezeu pune mare preț ca noi în viața de toate zilele să fim o mărturie vie în umblarea noastră practică. Domnul Isus este modelul nostru desăvârșit. întotdeauna El a făcut voia Tatălui. Tot odată El a arătat o adâncă milă pentru fiii oamenilor. El a făcut bine oricui și în orice loc și nu a bruscat pe nimeni. El era Lumina care a venit în lume ca să lumineze pe orice om. Tot odată El era îndurarea desăvârșită.

Indurarea și dragostea către oameni are izvorul în Fiul Omului. Deci avem în toate o pildă plină de slavă în El, și tot prin El avem puterea de a traduce în practică lucrurile sfinte așa cum a făcut și Marele nostru Mântuitor. Să privim țintă la El și vom deveni asemenea Lui.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, ce minunat este să mă gândesc la Tine! Dar oare când inima mea doritoare va fi acaparată întru totul de Tine? Parcă sunt paralizat de propria mea micime şi îngustime şi păcătoşenie.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!» ROMANI 7,19

Nu te recunoşti în acest verset? Vrei cu tot dinadinsul să te lupți din răsputeri să-ţi birui furia, pasiunile întunecate, păcatele, şi totuşi nu reuşeşti. De ce oare? Pentru că predarea ta nu este totală. «Da».spui tu, «vreau să trăiesc cu tot ce am şi cu tot ce sunt pentru Isus, dar nu am putere». Dragul meu, Dumnezeu nu aşteaptă putere din partea ta, dimpotrivă! A-L urma pe Isus nu te face pe tine mai puternic; vei rămâne fară doar şi poate la fel de slab ca înainte. Şi totuşi este posibil să duci o viaţă de biruinţă, deoarece victoria Lui pe crucea de pe dealul Golgotei este reală. Pe cruce El a strigat: «S-a isprăvit!» (loan 19,30). Oare în momentul în care te-ai hotărât să-L urmezi pe Domnul, ai fost umplut cu putere? Nu, nu a fost deloc aşa. Tu ai rămas la fel de slab ca mai înainte, poate chiar mai slab. Dar prin decizia şi predarea ta totală în mâna Lui se declanşează o putere spirituală pe care nu tu o ai, dar care îţi stă deplin la dispoziţie. In spatele slăbiciunii şi nevredniciei tale stă întreaga putere de biruinţă a lui Isus Hristos. Nu te uita la poverile care te apasă, ci abandonează-te în braţele Sale puternice!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.

loan 4:14

Cel care crede în Isus găseşte destule în Domnul ca să fie mulţumit acum şi totdeauna. Credinciosul nu este om ale cărui zile sunt lipsite de mângâiere şi ale cărui nopţi sunt pline de gânduri negre şi apăsătoare. El găseşte în Christos un asemenea izvor de bucurie, o asemenea fântână de mângâiere, încât este mulţumit şi fericit. Pune-1 într-o temniţă, şi va găsi tovărăşie bună. Du-l în sălbăticie, şi va mânca pâine din cer. Îndepărtează-1 de prieteni, şi el se va întâlni cu un „prieten mai aproape decât un frate” (Proverbe 18:24). Goleşte-i burdufurile, şi va găsi adăpost la Stânca Veacurilor. Dărâmă temelia speranţelor sale pământeşti, şi inima lui va rămâne liniştită, încrezătoare în Domnul. Inima este la fel de nesătulă ca mormântul până când intră Isus în ea, şi apoi este ca un pahar plin ochi. Există o asemenea plinătate în Christos, încât El este totul pentru credincios. Adevăratul sfânt este atât de mulţumit cu plinătatea lui Isus încât nu mai însetează niciodată – în afară de setea după Fântâna vie. În acelaşi fel vei înseta şi tu, credinciosule. Nu va fi o sete dureroasă, ci o dorinţă iubitoare; vei afla că este plăcut să tânjeşti după plinătatea iubirii lui Isus. In vremea de demult, Cineva a spus: „Mi-am umplut de multe ori vadra la fântână, dar acum setea mea după Isus a devenit atât de nesăţioasă încât aş vrea să beau direct din fântână”. Este acesta şi simţământul tău, credinciosule? Simţi că toate dorinţele tale sunt satisfăcute în Isus şi că nu ai nici o altă dorinţă decât să-1 cunoşti mai mult şi să ai o părtăşie mai apropiată cu El? Atunci vino mereu la Fântână, şi „ia apa vieţii fără plată” (Apocalipsa 22:17). Isus nu spune niciodată că iei prea mult, ci te va întâmpina întotdeauna spunând: „Bea, da, bea cât vrei, prea iubitule”.

Seara

Luase o femeie etiopiana.

Numeri 12:1

Aceasta era o alegere ciudată pentru Moise. Totuşi, cu cât mai ciudată este alegerea Celui care este un „prooroc ca Moise” (Deuteronom 34:10), dar care este mai mare decât el! (vezi Evrei 3:1-3). Domnul nostru, care este frumos ca un crin, s-a căsătorit cu o femeie care mărturiseşte „sunt neagră… căci m-a ars soare/e” (Cânt. 1:6). Este de mirarea îngerilor că Isus şi-a acordat dragostea oamenilor săraci, pierduţi şi vinovaţi. Fiecare credincios, atunci când este umplut de dragostea lui Isus, trebuie să fie copleşit de mirare, văzând că o asemenea dragoste este risipită pe un obiect atât de nevrednic ca noi. Cunoscându-ne vinovăţia secretă, necredinţa şi împietrirea inimii aşa cum o ştim, suntem copleşiţi de admiraţie recunoscătoare faţă de incomparabila libertate şi suveranitate a harului. Isus trebuie să fi găsit cauza acestei iubiri în propria Lui inimă. Nu ar fi putut s-o găsească în noi, fiindcă nu există. Chiar şi după convertire, rămânem „negri”, deşi harul ne-a făcut „frumoşi”. Rutherford spunea despre sine că fiecare trebuie să subscriem la următoarea afirmaţie: „Relaţia Sa cu mine este că eu sunt bolnav, iar El este Medicul de care am nevoie. Vai! Cât de adesea mă joc de-a v-aţi ascunselea cu Christos! El leagă, şi eu dezleg; El zideşte, eu dărâm. Mă cert cu Christos, şi se împacă cu mine de douăzeci de ori pe zi!” Mire iubitor şi credincios al sufletelor noastre, urmează-ţi lucrarea de har şi conformează-ne cu imaginea Ta, până când ne poţi prezenta fără

„pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27). Moise a întâlnit opoziţie din cauza căsătoriei sale. Atât el cât şi soţia sa erau subiectul criticii şi bârfelor. Ne mai mirăm, atunci, când lumea această deşartă se opune lui Isus şi miresei Sale, mai ales atunci când marii păcătoşi sunt convertiţi? Temelia obiecţiilor fariseilor este întotdeauna: „ Omul acesta primeşte pe păcătoşi” (Luca 15:2).

IZVOARE IN DEŞERT

N-a deschis gura deloc (Isaia 53:7)

Ce har ni se cere când suntem înţeleşi greşit, şi totuşi ne purtăm corect, sau când suntem judecaţi cu asprime, dar primim aceasta cu sfântă blândeţe! Nimic nu testează mai bine caracterul nostru de creştin decât atunci când se spune ceva rău despre noi. Acest tip de test al zdrobirii este ceea ce arată dacă suntem aur solid sau doar metal placat cu aur. Dacă măcar am putea vedea binecuvântările care sunt ascunse în încercările noastre, am spune ca David, când l-a blestemat Şimei: „Lăsaţi-l să blesteme… Poate că Domnul se va uita la necazul meu, şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi“ (2 Samuel 16:11-12).Unii creştini se întorc uşor de la măreţia chemării vieţii lor, urmărindu-şi în schimb motivele de nemulţumire şi vrăjmaşii. În cele din urmă îşi transformă vieţile într-un mic vârtej de ostilităţi. Aceasta îmi aminteşte de încercarea mea de a mă ocupa de cuibul unei viespi. Poate că eşti în stare să împrăştii viespile, dar vei fi probabil înţepat îngrozitor şi nu vei primi nimic pentru durerea ta, pentru că mierea lor n-are valoare.Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască mai mult din Duhul lui Hristos, care: „când era batjocorit, nu răspundea cu  batjocuri;  ci  Se  supunea  dreptului  Judecător“  (1 Petru 2:23). „Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre“ (Evrei 12:3).

                                                                                                      A.B. Simpson

Pentru tine El a mers pe drumul calvarului,

El a fost aspru bătut, având capul plecat în umilinţă.

El a cunoscut cele mai adânci suferinţe, dureri şi întristări,

El a cunoscut îndelunga răbdare fără nici o uşurare,

El a luat toată amărăciunea din cupa adâncă a morţii,

El nu a păstrat nici o picătură de sânge, ci şi le-a dat pe toate.

Da, pentru tine şi pentru mine, El a câştigat bătălia

Ca să ne ducă la glorie, pe tărâmuri de lumină.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 29.114

Ieremia a încredinţat la doi călători o scrisoare pentru cei din Babilon. Ea se adresa celor care fuseseră deja deportaţi, sub domnia anterioară, şi care aparţineau tuturor claselor sociale ale poporului. Tonul acestei scrisori este cu totul diferit de cel întrebuinţat de profet pe când se adresa poporului rămas în Ierusalim. Celor din Babilon le transmite din partea Domnului „gânduri de pace, şi nu de rău“ (v. 11), mângâieri, încurajări şi promisiuni emoţionante.

Ca şi Israel la Babilon, creştinul este străin pe pământ. Cetăţenia lui este în ceruri (Filipeni 3.20) şi el aşteaptă împlinirea promisiunii care îl va introduce în adevărata sa Patrie. „Cuvântul cel bun“ al lui Dumnezeu îi asigură „un viitor şi o speranţă“ (v. 10,11). Cu toate acestea, Cuvântul nui fixează celui credincios o dată exactă, asemeni celor deportaţi, când această preafericită speranţă se va împlini. Domnul doreşte, în adevăr, ca noi săL aşteptăm necontenit. Până atunci, până la fericitul moment al întoarcerii Lui, să ne amintim că avem o datorie şi faţă de oraşul sau satul în care ne aflăm (v. 7): să aducem pacea (comp. cu Matei 5.9), să ne gândim la adevăratul bine al sufletelor şi să ne rugăm pentru cei lângă care trăim.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Isaia 6:1-8

DE LA ZDROBIRE LA BINECUVÂNTARE

Vai de mine, Sunt pierdut… am văzut cu ochii mei pe împăratul, Domnul oştirilor!   Isaia 6:5

Scriitorul de literatură devoţională F.W. Boreham din Noua Zeelandă, a auzit cântând o fată frumoasă un cântec minunat. Cu toate acestea, el a avut un sentiment ciudat de nemulţumire, după ce cântecul s-a terminat. Un prieten de-al său care a avut un sentiment similar şi a încercat să afle ceea ce lipsea cântecului, a comentat: „Intr-o zi inima îi va fi zdrobită, şi dacă o vei auzi cântând atunci vei fi mulţumit”. Ceea ce voia să spună era că suferinţele vor putea da o adâncime vieţii ei care îi va schimba minunata performanţă într-o experienţă adânc mişcătoare.

In Scriptură, zdrobirea este adeseori premergătoare binecuvântării. După ce lui Iacov i s-a frânt coapsa şi a rămas olog, Dumnezeu i-a schimbat numele în Israel, care înseamnă: „prinţul lui Dumnezeu” (Genesa 32:28). Când Isaia L-a văzut pe Domnul „plin de mărirea Lui”, el fost umilit de condiţia extrem de păcătoasă în care se afla. O singură privire asupra sfinţeniei lui Dumnezeu l-a despuiat de toată mândria. Prima dată a fost zdrobit, apoi a fost în măsură să răspundă chemării lui Dumnezeu pentru slujbă.

În Noul Testament, Pavel a spus: „De aceea mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine… căci, când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9, 10). Si pentru că trupul Domnului a fost frânt şi sângele Lui a fost vărsat la Calvar, curg binecuvântările purificatoare spre viaţa ta şi a mea.

Permite oare Dumnezeu ca în viaţa ta să fie anumite greutăţi, chiar acum? Hotărăşte-te să nu te laşi înfrânt de ele. Încrede-te în El. Lasă-L să transforme zdrobirea ta în binecuvântare.                           – P.R.V.

O inimă zdrobită poate da viaţă;

Din adâncul ei frumseţi se vor ivi;

Iar când ea se dă deplin pentru lsus,

Iubirea Lui prin ea va străluci. – D.J.D.

Înainte de-a fi folosit din plin de Dumnezeu, va trebui poate să fii rănit adânc

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Vino cu mine și vei vedea râvna mea pentru Domnul. 2 Împărați 10.16

Râvna casei Tale Mă mistuie. Ioan 2.17

Putem distinge, în Cuvântul lui Dumnezeu, cel puțin patru feluri de râvnă. Cuvintele împăratului Iehu ilustrează primul fel de râvnă, anume o râvnă selectivă. Iehu a arătat energie în exterminarea casei lui Ahab, potrivit cuvântului Domnului, dar oare n-a făcut acest lucru și pentru că, în felul acesta, își mărea propria putere și propriul prestigiu? El nu a avut nicio râvnă pentru a umbla în legea Dumnezeului lui Israel cu toată inima sa, nici pentru a se depărta de păcatele lui Ieroboam.

Înainte de convertirea sa, Pavel a arătat o mare râvnă în persecutarea Adunării. O astfel de râvnă fanatică a caracterizat Inchiziția din Evul Mediu, când mulți credincioși adevărați au fost întemnițați sau omorâți în numele adevărului și al dreptății. Această râvnă poate fi văzută astăzi în țările musulmane împotriva creștinilor care Îl mărturisesc cu îndrăzneală pe Hristos. Ea pare inspirată de diavolul însuși, care răcnește ca un leu împotriva oricărei mărturii adevărate pentru Domnul Isus Hristos.

Această râvnă pare înrudită cu cel de-al treilea tip de râvnă, descris în Romani 10.2, anume râvna lipsită de pricepere. Ea a caracterizat poporul Israel în zilele lui Pavel și a făcut ca el să se roage intens pentru mântuirea celor de același neam cu el. Astăzi, mulți creștini de nume arată o râvnă asemănătoare, încercând să-și stabilească propria dreptate, prin fapte bune și prin împlinirea unor ritualuri religioase.

Cât de mângâietor este să privim la adevărata râvnă, atât de perfect exemplificată prin viața Domnului Isus Hristos! După ce i-a alungat pe schimbătorii de bani din templu, la începutul slujirii Sale publice, ucenicii și-au amintit de cuvintele Psalmului 69.9: „Râvna casei Tale M-a mistuit“. Râvna Sa a fost întotdeauna doar pentru gloria lui Dumnezeu. El să ne dea harul să avem și noi o astfel de râvnă!

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți …
1 Tesaloniceni 5.14

Aproape de țărm

În anul 1952, tânăra Florence Chadwick a încercat să străbată prin înot distanța dintre insula Catalina și țărmul californian. Ea fusese prima femeie care traversase prin înot canalul Mânecii, în ambele direcții. Acum însă, vremea era rece și cețoasă; abia se vedeau vasele care o însoțeau. Cu toate acestea, a înotat timp de 15 ore. Când a rugat să fie scoasă afară din apă, mama ei, care se găsea în una din ambarcațiuni, i-a spus că nu mai are mult până la țărm și că poate izbândi. În cele din urmă, epuizată fizic și psihic, a încetat să mai înoate și a fost scoasă din apă. Doar când s-a aflat pe vas, a descoperit cât de aproape era de țărm. După câteva ore a explicat unui reporter: „Nu mă acuz pentru eșec…, am simțit că nu mai pot; dar dacă aș fi văzut țărmul, n-aș fi renunțat să înot până la capăt“.

Ceea ce a făcut-o pe tânără să renunțe să lupte până la capăt a fost faptul că nu putea vedea țărmul spre care înota. Dar tânăra nu s-a dat bătută. Două luni mai târziu a încercat din nou. De data aceasta, în ciuda ceții dense, tânăra Florence Chadwick a înotat cu o credință puternică și, având imaginea țărmului pe care voia să-l atingă, a reușit. A contat pe faptul că undeva, dincolo de ceață, este țărmul dorit. De data aceasta, ceața a fost învinsă și ea a ajuns la țărm victorioasă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

VIATA ÎMPĂRTĂSITĂ

„Aveau toate de obşte…” (Faptele Apostolilor 4:32)

     Când citim istoria Bisericii, din Noul Testament, suntem fascinați de creșterea ei explozivă și de minunile extraordinare ce-au avut loc. Există însă o componentă pe care n-ar trebui s-o trecem cu vederea: „Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte… nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.” (v. 32-35) Poate spui: „Dacă aș avea mai mulți bani, aș fi fericit!” Să zicem că s-ar putea să te simți într-o mai mare siguranță și ai avea mai puține griji… dar nu ai fi neapărat mai fericit! În Jurnalul de studii despre fericire, cercetătorii s-au uitat să vadă ce îi deosebește pe cei fericiți de cei mai puțin fericiți. A existat un factor care separa în mod evident cele două grupuri. Nu este vorba despre cât de mulți bani ai, de sănătate, de siguranță sau de cât ești de atrăgător, și nici de inteligență sau de succesul în carieră.

Ceea ce îi deosebește pe oamenii fericiți de cei mai puțin fericiți este prezența unor relații serioase, profunde, aducătoare de bucurie, care schimbă viața și îi dau sens. Cercetătorul sociolog Robert Putnam scrie: „Singura și cea mai comună descoperire din ultima jumătate de secol privind mulțumirea în viață, nu numai în Statele Unite, ci în întreaga lume, este faptul că fericirea este cel mai adesea prevestită de avântul și profunzimea legăturilor sociale”. Însă există o mulțime de oameni care nu sunt cunoscuți de nimeni și aceștia ajung să fie singuri. Oamenii din Biserica Noului Testament au înțeles foarte bine că numai când ai părtășie cu ceilalți din punct de vedere spiritual, emoțional, financiar și relațional – poți atinge nivelurile cele mai înalte ale bucuriei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s