Oswald CHAMBERS: Locul slujirii

c625faac013f1c5cb822e577aa392645„Acest soi de draci nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”

Marcu 9:29

Locul slujirii

„Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” Răspunsul se află în relaţia personală cu Isus Cristos. Acest fel de demoni nu poate ieşi decât prin concentrare şi iarăşi concentrare asupra Lui. Putem rămâne pentru totdeauna fară putere, cum au rămas ucenicii în acea situaţie, încercând să facem lucrarea lui Dumnezeu fără să ne concentrăm asupra puterii Sale, ci urmând ideile izvorâte din propria noastră natură. Il defăimăm pe Dumnezeu tocmai prin dorinţa de a lucra pentru El fară să-L cunoaştem pe El.

Când ajungi faţă în faţă cu un caz dificil, deşi în exterior nu se întâmplă nimic, totuşi tu ştii că eliberarea va veni, deoarece tu te concentrezi asupra lui Isus Cristos. Aceasta este direcţia slujirii tale – să veghezi ca să nu se interpună nimic între Isus şi tine. Există ceva între tine şi Isus acum? Dacă există, trebuie să treci de acel lucru, nu ignorându-l iritat sau sărind peste el, ci înfruntându-l şi trecând, prin el, în prezenţa lui Isus Cristos. Atunci tocmai acel lucru, şi toate situaţiile prin care ai trecut în legătură cu el, Il vor glorifica pe Isus Cristos într-un mod pe care nu-l vei cunoaşte niciodată până nu-L vei vedea pe El faţă în faţă.

Trebuie să ne putem înălţa ca pe aripi de vultur; dar trebuie, de asemenea, să ştim cum să coborâm. Puterea unui sfânt stă în coborâre şi în viaţa trăită jos în vale. „Pot totul în Cristos care mă întăreşte”, a spus Pavel, şi lucrurile la care s-a referit el erau, în general, lucruri umilitoare. Stă în puterea noastră să refuzăm să fim umiliţi şi să spunem: „Nu, mulţumesc, eu prefer să stau pe vârful muntelui cu Dumnezeu”. Pot eu înfrunta lucrurile, aşa cum sunt ele, în lumina realităţii lui Isus Cristos, sau lucrurile, aşa cum sunt ele, distrug credinţa mea în El şi mă fac să intru în panică? (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Îndrăzniţi, Eu am biruit…” IOAN 16:33

Biruind, Domnul nostru ne-a dat biruinţă asupra păcatului şi asupra osîndirii care apăsa asupra noastră. Credinţa în jertfa ispăşitoare a Domnului nostru Isus Hristos, ne dă în mod efectiv puterea de a triumfa asupra păcatului şi a osîndirii care este legată de el. “Acum deci nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sînt în Isus Hristos” (Rom. 8:1). Biruind El ne dă deasemenea şi biruinţa asupra vrăjmaşului nostru diavolul, şi asupra lucrărilor lui. Nimic n-a rămas neisprăvit, nici un vrăjmaş nu a rămas viu pe cîmpul de bătălie al Golgotei. Biruinţa Domnului Hristos cîştigată acolo cuprinde toată împărăţia întunericului, toate duhurile rele, absolut tot! Cînd contemplăm crucea, Duhul Sfînt ne descoperă sensul spiritual al rănilor Mîntuitorului nostru, al suferinţei şi neliniştei luptei Lui ca să zdrobească capul şarpelui. El ne-a făcut astfel să înţelegem sensul cuvintelor Lui: “S-a sfîrşit,” A fost un strigăt de biruinţă.Biruind, Domnul nostru ne mai descopere că tot ce priveşte păcatul în noi şi în jurul nostru, El a luat asupra Lui. Carnea cu dorinţele şi poftele ei, ereditatea păcătoasă şi amprentele lumii, chiar dacă le-am primit în mod inconştient, au fost răstignite împreună cu El. Biruitorul dumnezeiesc face copiilor şi moştenitorilor Lui darul biruinţei asupra tuturor acestor lucruri. Să-l primim în toată simplitatea credinţei.El a purtat pe cruce îngrijorările şi neputinţele noastre, pentru ca noi să nu mai fim încărcaţi cu ele. Cînd greutăţi apăsătoare ar vroi să ne copleşească, să cîntăm cîntarea de laudă: “Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Cor.15:57).

Cîţi credincioşi se lasă biruiţi de împrejurările lor şi tîrîţi de voia temperamentului lor. Astfel, ei trăiesc în afara biruinţei de la Golgota. Nu ne izbăveşte crucea de tot ce vatămă viaţa noastră spirituală? Această biruinţă este absolută, ea este prezentă, efectivă şi credinţa este aceea care îşi însuşeşte acest dar pe care ni-l oferă Dumnezeu!

Cînd Domnul Isus ne spune “îndrăzniţi”, se înţelege că este vorba de o luptă, acea crîncenă luptă a credinţei. Dar El nu ne lasă numai la această încurajare, ci, amintindu-ne că este Biruitor, ne face să strigăm ca apostolul Pavel: “Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos”.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins şi luînd cuvântul a zis: “Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului Celui Prea înalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace”. Daniel 3:26.

Am citit ieri cum au fost aruncaţi aceşti trei oameni în cuptorul aprins, din cauza că nu s-au închinat statuii. Astăzi vedem cum s-a înspăimântat împăratul, din cauză că nu s-au ars, şi când s-a apropiat de gura cuptorului a zis: “Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului Celui Prea înalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Si cei trei oameni au ieşit din mijlocul focului. Dregători, îngrijitori, cârmuitori, sfetnici ai împăratului s-au strâns şi au văzut că focul nu avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, căci nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: “Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimes pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!” Iată dar ce a poruncit acum împăratul, ca “orice om, din orice popor, neam sau limbă ar fi, să se închine Dumnezeului celor trei oameni, şi cel ce nu face astfel, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de gunoi, pentru că nu este nici un alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El.” Vedem ce urmări a avut credinţa celor trei oameni, că au fost gata să-şi de-a viaţa. Ei au devenit binecuvântare pentru multe ţări şi ne vorbesc până în ziua de azi. Aceasta ne dă şi nouă curaj, de care avem mare nevoie, ca nici noi să nu ne temem de nici un om, ci să-L cinstim doar pe Dumnezeu, şi să fim gata pentru El din pricina adevărului să ne dăm chiar şi viaţa.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

RĂSFRÂNGEREA FRUMUSEŢII DOMNULUI

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta; cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău. Psalmul 17.15

    Partea oamenilor din lume este să-şi hrănească trupurile şi să-şi îmbogăţească copiii, dar partea celui credincios este cu totul alta. Oamenii pământeşti au comoara lor aici jos, dar oamenii din lumea care va veni, privesc în sus şi în depărtare. Averea noastră este dublă. Acum avem prezenţa lui Dumnezeu, mai târziu vom fi asemenea Lui. Aici pe pământ noi ne minunăm de faţa lui Dumnezeu în nevinovăţie, căci în Domnul Hristos suntem neprihăniţi. Ce bucurie să poţi vedea faţa unui Dumnezeu împăcat prin jertfa Domnului Isus! Slava lui Dumnezeu, care se odihneşte pe faţa Domnului Isus, ne aduce chiar acum cerul pe pământ; dar acolo sus, va fi cerul cerului.Dar va fi ceva mai mult: noi vom fi schimbaţi în chipul Domnului Isus pe care Îl privim azi. După ce vom fi dormit câtva timp, ne vom deştepta şi vom fi asemenea unor oglinzi care vor răsfrânge frumuseţea Domnului. Credinţa îl priveşte pe Dumnezeu şi această privire îl schimbă pe cel credincios. Inima primeşte astfel chipul Domnului Isus până în adâncurile ei, şi însuşirile Domnului Isus se întipăresc încet, încet în inimă. Aceasta înseamnă satisfacţie. Să priveşti la Dumnezeu şi să fii făcut asemenea Lui. Ce am putea dori mai mult? Încredinţarea lui David arătată în versetul de la început, ajunge să fie pentru noi prin Duhul Sfânt, chiar făgăduinţa Domnului. Eu cred şi aştept.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Au primit în slăbiciunea lor putere să fie viteji în război și au pus pe fugă oștirile vrăjmașe. Evr. 11,34.

In textele originale și în alte traduceri apropiate de original nu există expresia „s-au vindecat de boli” (care există în actuala traducere în limba română) ci este scris foarte clar că ei au fost slabi și în această stare ei au primit putere de a birui. Cine erau acești oameni care au primit această mărturie? Erau oameni care în timpurile grele au biruit prin CREDINȚĂ. Durerile și suferințele nu i-au putut clinti, căci nădejdea lor era ațintită spre Acela care îl cunoșteau ca Dumnezeul cel Veșnic, Creatorul pământului, care dă putere celor osteniți. Nădejdea lor era ațintită spre Acela care zi de zi ne dă noi puteri ca să lucrăm prin credință. în Evrei 12.23 se spune că ne-am apropiat de „duhurile celor neprihăniți.” Aceștia au fost credincioșii timpurilor vechi. Credința lor le dădea putere de a trece peste aceste dureri care adesea duceau la moarte. Ei au primit un loc în Cuvântul lui Dumnezeu și aceasta pentru îmbărbătarea noastră. Dumnezeu călăuzește și în timpurile noastre pe copiii Săi prin suferință și încercări, dar lucrările Lui sunt desăvârșite. Aceeași putere care le stătea la dispoziție credincioșilor odinioară este încă și astăzi pentru toți cei care își pun încrederea în Dumnezeu. Credincioșii vremurilor străvechi au crezut „într-o țară mai bună” și aceasta este pentru noi Casa Tatălui.

Ce ne dă astăzi putere de biruință? Cugetarea la Căpetenia și Desăvârșirea credinței, care după ce a suferit crucea, S-a așezat la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu. El vine curând și ne va duce sus unde fiecare își va primi dreapta răsplătire pentru orice biruință.

Nimic nu are preț în ochii lui Dumnezeu decât ceea ce ține de HRISTOS.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, n-am nici o indicaţie despre căile Tale prin detalii vizibile, dar aştept ca minunile Tale să se vadă curând. Cât de liniştit şi cât de liber sunt, chiar dacă nu înţeleg ce faci.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.» APOCALIPSA 3,20

Vrei şi tu să fii sfânt cum este Isus Hristos? Când eşti gata să începi umblarea perseverentă în dragostea Sa? Poate te confrunţi cu imposibilitatea, cu incapacitatea de a-ţi iubi «aproapele». Mai mult chiar, probabil eşti pe punctul să fii sfâşiat de ura împotriva vrăjmaşilor tăi. Acest lucru este din cauză că Isus Hristos încă nu are controlul total în inima ta. Dacă îl auzi bătând la usa inimii tale să ştii că te costă totul să-L laşi să intre. Dar dacă îl accepţi în inima ta, Dumnezeu îţi dăruieşte într-o clipă exact ceea ce-ţi lipseşte, deoarece este scris: «pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat» (Rom. 5,5). Doar atunci ura şi lipsa dragostei dispar. Prezenţa Lui Dumnezeu îţi inundă întreaga fiinţă, iar El are acces şi lucrează cu putere prin Isus Hristos în inima ta. Doar în acest fel devii capabil să-ţi iubeşti chiar şi cel mai înverşunat duşman şi să-l binecuvântezi în rugăciune. Umblă în dragostea lui Dumnezeu şi începe de astăzi să înţelegi voia sfântă a Lui cu privire la viaţa ta! Da, atunci cu siguranţă umblarea ta va avea loc pe calea ce duce la cer!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?

Evrei 1:14

Îngerii sunt ajutoare nevăzute ale sfinţilor lui Dumnezeu. Ei ne poartă pe mâinile lor, ca să nu ne lovim piciorul de vreo piatră. Loialitatea faţă de Domnul îi face să poarte un mare interes copiilor iubirii Sale. Ei se bucură de întoarcerea fiului risipitor acasă la tatăl şi întâmpină sosirea credincioşilor în palatul Regelui de sus. In timpurile străvechi, fiii lui Dumnezeu au fost favorizaţi cu apariţia lor vizibilă, şi astăzi, deşi noi nu-i, vedem, cerul este deschis şi îngerii lui Dumnezeu coboară şi i urcă deasupra Fiului Omului, ca să-i viziteze pe moştenitorii mântuirii. Serafimii zboară încă purtând cărbuni aprinşi de pe altar, ca să atingă buzele oamenilor prea iubiţi. Dacă ochii noştri ar fi deschişi, am putea vedea caii şi carele de~ foc din jurul slujitorilor lui Dumnezeu; fiindcă am ajuns la un mare număr de îngeri care păzesc şi protejează sămânţa regală, versurile lui Edmund Spenser nu sunt ficţiune poetică:

Cât de ades brăzdează cerul cu aripi de aur

Ca nişte soli cereşti, înaripaţi cu har

Să lupte lângă noi pe-al răului hotar!

La ce demnitate se ridică cei aleşi atunci când strălucitorii curteni ai cerului devin slujitorii lor supuşi! La ce grad de comuniune suntem înălţaţi prin părtăşia cu fiinţele cereşti! Cât de bine suntem apăraţi, de vreme ce toate cele douăzeci de mii de care de foc ale lui Dumnezeu sunt înarmate pentru eliberarea noastră! Cui îi datorăm toate acestea? Să-L iubim întotdeauna pe Domnul Isus Christos, fiindcă prin El am fost aşezaţi „în locurile cereşti” (Efeseni 2:6), deasupra împărăţiilor şi puterilor. El este Cel al cărui tabără este „în jurul celor ce se tem de El” (Psalmi 34:7). El este adevăratul Mihail care a învins balaurul. Toată slava Ţi se cuvine Ţie, Isuse! Ţie, îngerul prezenţei lui Dumnezeu, îţi oferă această familie rugăciunile ei de dimineaţă.

Seara

El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit.

Evrei 2:18

Acesta este un concept bine cunoscut, dar foarte preţuit de inimile obosite: Isus a fost ispitit în acelaşi fel ca şi mine. Probabil că ai auzit acest adevăr de multe ori, dar ţi l-ai însuşit cu adevărat? El a fost ispitit să comită aceleaşi păcate în care cădem noi. Nu-L despărţi pe Isus de umanitatea noastră comună. Tu păşeşti într-un loc întunecat, dar Isus a trecut deja prin el. Tu te lupţi într-o bătălie înverşunată, dar Isus a învins deja acelaşi duşman. Să ne întărim curajul. Christos a dus povara înaintea noastră, şi urmele pătate de sânge ale Regelui Slavei pot fă văzute pe drumul pe care călătorim noi acum. Totuşi există ceva mai bun decât cunoaşterea că Isus a fost ispitit în acelaşi fel ca noi: deşi a fost ispitit, nu a păcătuit niciodată; de aceea, nici noi nu suntem obligaţi să păcătuim. Isus a fost om, şi dacă un Om a îndurat aceleaşi ispite şi nu a păcătuit, atunci, prin puterea Lui, membrele trupului Său pot să stăpânească păcatul. Unii oameni, care sunt la începutul vieţii de creştin, cred că nu pot si fie ispitiţi fără să păcătuiască. Totuşi, se înşeală. Nu există nici un păcat în a fi ispitit, doar în a ceda ispitei. Acest adevăr este mângâietor pentru cei care sunt adesea ispitiţi. Ar fi totuşi mai încurajaţi dacă s-ar gândi la faptul că Domnul Isus, deşi ispitit, a triumfat glorios. Fiindcă El a învins, urmaşii Săi vor învinge şi ci, fiindcă Isus este Omul reprezentativ pentru poporul Său. Capul a triumfat, şi membrele împărtăşesc victoria. Temerile sunt inutile, fiindcă Christos este cu noi, înarmat pentru apărarea noastră. Locul nostru de siguranţă este în Mântuitorul. Poate că suntem ispitiţi acum ca să ne apropiem de El. Binecuvântat fie orice vânt care ne duce în portul iubirii lui Dumnezeu! Binecuvântate sunt rănile care ne fac să-L căutăm pe iubitul nostru Medic. Voi cei ispitiţi, veniţi la Mântuitorul vostru ispitit El poate simpatiza cu slăbiciunea voastră. El va veni în ajutorul tuturor celor ispitiţi şi încercaţi.

IZVOARE IN DEŞERT

Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc … Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.

(1 Împăraţi 19:12)

O femeie care a făcut un progres rapid în înţelegerea Domnului a fost întrebată odată care este secretul creşterii ei aparent uşoare. Răspunsul ei scurt a fost: „Fiţi atenţi la piedici“.Motivul pentru care mulţi dintre noi nu-L cunoaştem şi nu-L înţelegem pe Dumnezeu mai bine este că nu luăm seama la blândele Lui „piedici“ – delicatele Lui restricţii şi constrângeri. Glasul Lui este „un susur blând şi subţire“. Un susur subţire abia poate fi auzit, aşa că trebuie simţit ca o presiune slabă şi constantă pe inimă şi pe minte, ca atingerea unei brize de dimineaţă care trece uşor peste suflet. Şi când este observat cu atenţie, creşte liniştit tot mai clar în urechea interioară a inimii.Glasul lui Dumnezeu se îndreaptă spre urechea dragostei, şi adevărata dragoste doreşte ca şi cea mai slabă şoaptă să fie auzită. Şi totuşi vine o vreme când dragostea Lui încetează să mai vorbească, când noi nu-I răspundem sau nu credem mesajul Lui. „Dumnezeu este dragoste“ (1 Ioan 4:8), şi dacă vrei să-L cunoşti pe El şi glasul Lui, trebuie să asculţi mereu de atingerile Lui blânde.Deci când eşti pe cale să spui ceva într-o conversaţie cu alţii, şi simţi o interdicţie blândă din partea susurului Său liniştit, ia seama la interdicţie  şi  abţine-te să vorbeşti. Şi când eşti pe cale să dai curs unei acţiuni care pare perfect clară şi dreaptă, şi totuşi simţi în duhul tău că ţi se sugerează o altă cale cu forţa unei convingeri tăcute, ia seama la acea convingere. Urmează celălalt curs, chiar dacă schimbarea planurilor pare a fi o nebunie absolută din perspectiva înţelepciunii umane.De asemenea învaţă să nădăjduieşti în Dumnezeu până când El îţi va descoperi voia Sa. Dă-I voie să creeze toate planurile din inima şi mintea ta, şi apoi lasă-L să le împlinească. Să nu ai o înţelepciune a ta proprie, pentru că deseori ceea ce face El va părea că este în contradicţie cu planul pe care ţi l-a dat. Dumnezeu va părea că lucrează împotriva Lui Însuşi, deci pur şi simplu ascultă-L, supune-te şi încrede-te în El, chiar când pare a fi cea mai mare absurditate să faci aşa. În sfârşit, „ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu“ (Rom. 8:28), dar de multe ori, în etapele iniţiale ale împlinirii planurilor Lui:

În lumea Lui El este mulţumit

Să joace o partidă pierdută dinainte.

De aceea dacă doreşti să cunoşti glasul lui Dumnezeu, să nu te gândeşti niciodată la consecinţele finale sau la posibilele rezultate. Ascultă de El chiar când îţi cere să mergi în timp ce tu vezi numai întuneric, pentru că El Însuşi va fi o lumină glorioasă în interiorul tău. Atunci va apărea îndată în inima ta o cunoaştere de Dumnezeu şi o părtăşie cu El, care vor fi suficient de copleşitoare în ele însele ca să vă ţină pe tine şi pe El împreună, chiar şi în cele mai severe încercări şi sub cele mai puternice presiuni ale vieţii.  din Calea credinţei

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 27.111

Acest capitol şi următoarele ne poartă înspre ultima perioadă a domniei lui Zedechia. Acesta părea să se fi înţeles cu cei cinci vecini ai săi, împăratul Edomului, al Moabului, al Amonului, al Tirului şi al Sidonului, pentru a i se împotrivi lui Nebucadneţar. Fără îndoială, pentru a se înfiinţa această alianţă, delegaţii acestor naţiuni se vor fi întrunit la Ierusalim (v. 3). Ieremia a avut misiunea din partea Domnului să dea fiecăruia dintre aceşti diplomaţi un dar, cel puţin original, confecţionat după intenţiile Sale: este vorba de juguri şi de legături care simbolizează tocmai dominaţia împăratului Babilonului, de sub care aceste popoare intenţionau să se elibereze. Ne putem imagina cu ce sentimente au primit cei cinci negociatori acest cadou umilitor.

Orgoliul, sub diferite forme, este încă şi în zilele noastre principiul de bază care guvernează statele moderne (ca şi pe indivizi), dar dincolo de intrigile lor ambiţioase, Dumnezeu este Cel care conduce destinele lumii şi pe El se bizuie creştinul, nicidecum pe politica dubioasă a oamenilor (Daniel 4.17).

Dumnezeu, Cel care îl punea deoparte pe Israel, îi dădea lui Nebucadneţar, din acel moment, puterea universală, numindul robul Său. Romani 13.4 le aminteşte creştinilor, oameni înclinaţi să uite, că „Robul lui Dumnezeu“ este Cel care are puterea, şi aceasta spre binele lor.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Corinteni 1:26-2:5

CREŞTINUL IDEAL

Dar Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari. 1 Corinteni 1:27

Timp de un sezon sportiv şi jumătate am auzit mult despre un jucător de baseball de la echipa Twins din Minnesota. Il chema Kirby Puckett. El alerga foarte repede, lovea mingea foarte puternic, urca pe gardul de sârmă să prindă mingea din zbor. Mi l-am imaginat ca fiind un atlet desăvârşit – înalt, cu umeri largi, cu o figură atletică. Apoi, într-o zi l-am văzut jucând la televiziune. Ce surpriză! Marele jucător era scund, cu pieptul ca un butoi şi cu picioarele butucănoase. Nu arăta în nici un fel cum îmi imaginasem că trebuie să arate un sportiv, dar era unul bun.

Tot astfel, avem anumite idei despre felul cum trebuie să arate un creştin ideal. El sau ea, ar trebui să fie atractiv, să vorbească blând, să fie inteligent, să folosească un vocabular adecvat, şi să acţioneze întotdeauna în felul cum credem noi că ar acţiona un creştin. Potrivit textului de azi totuşi nu putem identifica un creştin după trăsături ca acestea: atractivitate, inteligenţă, ori elocinţă. Creştinii sunt oameni obişnuiţi de zi cu zi care au slăbiciuni, care uneori nu ţin bine socoteala banilor, care sunt morocănoşi. De fapt, creştinii cei mai buni poate că nu se apropie nici pe departe de conceptul nostru ideal. Sfântul umil, tăcut al lui Dumnezeu, care umblă prin credinţă şi creşte în Cristos, poate că nu se potriveşte
cu imaginea noastră, dar Dumnezeu se uită la inimă. El a ales lucrurile slabe ale lumii pentru a face de ruşine pe cele tari şi mari. Creştinul ideal este acela care îşi cunoaşte slăbiciunile şi care stă tare în Domnul.  D.C.E.

Cum arată creştinii adevăraţi?

Ce le face viaţa diferită?

Ei sunt persoane obişnuite

Şi de Isus li-e inima lipită. D.J.D.

Creştinii sunt oameni obişnuiţi care sunt consacraţi neobişnuitei persoane a lui Cristos.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Auzind despre Isus, venind prin mulțime pe dinapoi, I-a atins haina.
Marcu 5.27

Această întâmplare cu femeia care s-a atins de haina Mântuitorului a fost întotdeauna un subiect deosebit de interesant pentru cei care studiază Scriptura. Boala ei incurabilă, precum și simplitatea credinței ei trezesc compasiunea noastră spirituală.

O mare mulțime se îmbulzea pe străzile Capernaumului. Oamenii Îl urmau pe Domnul Isus către casa mai-marelui sinagogii. Cei care judecau după aparențe ar fi putut crede că tot ținutul Îl iubea pe Fiul lui Dumnezeu, însă, așa cum se întâmpla în Capernaum, se întâmplă și astăzi în creștinătate: mulți Îl urmează pe Domnul doar din curiozitate sau doar pentru că sunt mulți alții care merg pe același drum. Sunt doar câțiva, ici și colo, care, precum femeia din această istorisire, Îl caută fiindcă inima lor tânjește după ceea ce doar El poate oferi. Femeia era acum lipsită de orice posibilități materiale. Vreme de doisprezece ani căutase ajutor la doctori. De ce oare nu venise mai devreme la marele Vindecător? În privința aceasta, ea este o imagine tristă a celor din zilele noastre, care, în căutarea lor după mântuire, merg oriunde și la oricine, dar nu la Fiul lui Dumnezeu. Când femeia a ajuns la concluzia că singura ei speranță era Domnul Isus, și-a făcut un plan: „Dacă voi atinge numai hainele Lui, voi fi vindecată“.

Spre uimirea lui Petru și a celorlalți ucenici, Mântuitorul S-a întors și a întrebat: „Cine s-a atins de Mine?“. La fel ca atunci, El și acum face o deosebire atentă între mulțimea religioasă și lipsită de realitate și cei care caută cu sârguință binecuvântarea. A chemat-o pe femeie înaintea Lui și, după ce a determinat-o să mărturisească ceea ce făcuse, i-a adresat cuvinte pline de mângâiere: „Fiică, credința ta te-a vindecat; mergi în pace și fii vindecată de boala ta“. Este bine să avem de-a face cu Unul care este atât de plin de har. Cel smerit care caută vindecarea spirituală va găsi pentru vecie iertare, mântuire și pace prin sângele Său scump.

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!“ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Matei 7.21

De ce parte ne găsim?

Doi oameni, unul credincios și altul necredincios, se duseră în pădure după lemne. Doborând un arbore, cel necredincios zise:

– Vezi, frate, așa este și viața noastră. Când vine moartea, ne doboară și s-a terminat cu noi.

– O, prietenul meu, răspunse credinciosul, nu-i adevărat că viața noastră se termină când vom muri. Vezi tu arborele acesta? L-am doborât, dar abia acum, după ce l-am tăiat, se va vedea de ce este bun. Abia acum vom vedea, dacă este sănătos sau este bun doar de foc. La fel vom afla la judecata lui Dumnezeu cine a fost fățarnic în viață și cine a fost credincios față de Mântuitorul.

Există o mare diferență între credincios și necredincios, chiar dacă nu întotdeauna este foarte vizibilă. Dar în ziua judecății, această diferență va fi foarte vizibilă. Acum și aici pe pământ, necredinciosul zice uneori: „Doamne, Doamne!“, dar inima lui este departe de a-L recunoaște pe Mântuitorul ca Domn al vieții sale. Însă, în acest moment, fiecare are prilejul de a-L accepta pe Mântuitorul ca Domn al vieții. Această acceptare a fost explicată în cuvinte simple de Însuși Mântuitorul: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El“ (Ioan 6.29). Credința în Mântuitorul arată pe fiecare de ce parte se găsește.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s