Oswald CHAMBERS: Pe culmi spirituale

tumblr_mw9n0hj5mq1sypvl1o1_500

„l-a dus singuri de o parte pe un munte înalt.”

Marcu 9:2

Pe culmi spirituale

Cu toţii am avut momente de înălţare pe culmi spirituale, când am văzut lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu şi am vrut să rămânem acolo. Dar Dumnezeu nu ne lasă niciodată să rămânem acolo. Testul vieţii noastre spirituale este să avem puterea de a coborî; dacă avem putere doar să urcăm, ceva nu este în ordine. E înălţător să fii pe munte cu Dumnezeu, dar omul ajunge acolo numai pentru ca, după aceea, să coboare în valea celor stăpâniţi de diavol, pentru a-i ridica.

Noi nu suntem făcuţi pentru munţi, pentru răsărituri şi pentru lucrurile care încântă ochiul; aceste lucruri sunt menite a fi momente de inspiraţie, doar atât. Suntem făcuţi pentru vale, pentru lucrurile obişnuite ale vieţii, şi aici trebuie să ne dovedim caracterul.  Egoismul spiritual vrea întotdeauna să rămână pe munte. Simţim că am putea să vorbim şi să trăim ca îngerii dacă am putea să rămânem pe munte. Momentele de înălţare sunt excepţionale, ele îşi au semnificaţia lor în viaţa noastră cu Dumnezeu, dar trebuie să fim atenţi ca  nu cumva egoismul nostru spiritual să facă din ele singurele momente valoroase.

Noi suntem în stare să credem că tot ce se întâmplă trebuie transformat în învăţături folositoare, dar, de fapt, trebuie transformat în ceva mai bun decât învăţăturile: în caracter Muntele nu este făcut să ne înveţe ceva, ci să facă ceva din noi. Este o mare cursă să întrebi mereu: „La ce foloseşte această experienţă?”

Nu putem măsura niciodată astfel lucrurile spirituale. Momentele de pe vârful muntelui sunt momente rare şi ele îşi au rostul lor în planul lui Dumnezeu. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimi arvuna Duhului”. 2 CORINTENI 1:21-22

Care este această ungere a Duhului Sfînt şi pentru ce avem nevoie de ea? Ungerea ne dă posibilitatea de a pătrunde lucrurile duhovniceşti. Una din lipsurile tragice ale Adunării lui Dumnezeu, este lipsa de discernămînt a puterilor spirituale care lucrează în lume. Rezultatul este că mulţi credincioşi trăiesc într-o nepăsare uimitoare, fără să deosebească în ceea ce văd, aud şi citesc duhurile premergătoare ale lui Anticrist. De aceea, cînd Domnul face să fie auzit Cuvîntul Său, ei dau adeseori dovadă de lipsă de înţelegere şi se împotrivesc mesajului Său. Rezultă din aceasta o întunecime spirituală de care ei adesea nu-şi dau seama.Ungerea ne face să pricepem vremurile, lucrurile şi valorile spirituale, divine sau satanice pentru ca, prin credinţă să ştim să vedem biruinţa finală a Domnului Hristos în luptele care se pregătesc. Ea ne smulge din toropeală şi deseori din voia noastră rea.

Totuşi Dumnezeu nu ne-o impune; El, uneori, ne lasă să facem experienţe neplăcute. Dar dacă venim smeriţi la cruce ca să mărturisim atîtea întinări şi întunecimi spirituale, şi cerem curăţirea prin sîngele scump al Domnului Isus, El va răspunde dorinţei noastre de a primi această ungere.Ungerea protejează pe copilul lui Dumnezeu. Duhul Sfînt ne spune că sîngele lui Isus Hristos ne acoperă şi ne curăţeşte zi după zi. Dacă rămînem în părtăşie cu El, ungerea Lui ne apără de pericole. Atunci vom veghea la tot ce facem, ascultăm sau citim; prin ascultare de Tatăl nostru ceresc, ungerea Duhului Sfînt ne va impune o disciplină strictă. O viaţă creştină   uşoară   îi   face   pe   credincioşi   superficiali,   nedisciplinaţi   şi sentimentali.

Ungerea dă celui credincios posibilitatea de a împlini slujba lui Dumnezeu aşa cum trebuie. Slujirea aceasta emană din Locul Preasfînt, unde noi primim tot ce ne trebuie direct din mîna Sa. Să ne cercetăm inimile şi cugetele pentru a vedea dacă avem această ungere a Duhului sau n-o avem, şi să ne rugăm ca Domnul să ne arate realitatea.

Să nu confundăm ungerea cu Duhul Sfînt cu pecetluirea cu Duhul Sfînt. Aceasta din urmă o primeşte oricine se întoarce la Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus (Ef. 1:13) pe cînd ungerea cu Duhul Sfînt este plinătatea Lui. “Fiţi plini de Duhul” (Ef. 5:18).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Iată, Dumnezeul nostru, căruia Ii slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din  mâna ta, împărate”. Daniel 3:17.

Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip mare de aur, care avea înălţimea de 60 de coţi şi avea lăţimea de 6 coţi. Apoi a poruncit să cheme pe satrapi, pe îngrijitori şi pe guvernatori, pe judecători, pe vistiernici, pe legiuitori, pe sfătuitori şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului de aur. Și când va suna trâmbiţa, să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine statuii. Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ, va fi aruncat chiar în clipa aceea, în mijlocul unui cuptor aprins. Erau şi trei iudei acolo, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego care nu s-au închinat statuii. Ei au fost aşezaţi să administreze ţinutul Babilonului. Ei nu au ascultat porunca împăratului şi nu s-au închinat dumnezeilor lui. Ei au fost pârâţi şi împăratul i-a chemat la el şi le-a zis: “înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur, pe care l-am înălţat? Acum fiţi gata şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins. Si care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mâna mea?” (vers.14-15). Întotdeauna au fost oameni care s-au închinat unor statui ca şi la Dumnezeu. Şi nu trebuie să fie cineva înţelept pentru ca să vadă, că un astfel de chip, statuie, nu poate ajuta.

Trebuie să ne întrebăm: “Oare de ce nu vor oamenii să se închine lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului? Nu putem înţelege, cum poate fi un om aşa de închis la minte. Satana este cel care duce în eroare şi cel care nu se întoarce la Dumnezeu, rămâne sub stăpânirea Satanei.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

UN LEGĂMÂNT DE CARE EL ÎŞI ADUCE AMINTE

„El a dat hrană celor ce se tem de El; El îşi aduce aminte pururea de legământul Lui.” Psalmul 111.5

Cei ce se tem de Dumnezeu, nu se tem de lipsuri. Ani îndelungaţi Dumnezeu a găsit totdeauna cu ce să îi hrănească pe copiii Săi, fie în pustie, fie la pârâul Cherit sau în timpul robiei, ca şi în timpul foametei. Până acum Domnul ne-a dat zi de zi pâinea noastră cea de toate zilele şi noi nu ne îndoim că El va continua să ne hrănească până când nu va mai fi nevoie.Chiar cele mai mari şi mai înalte binecuvântări din Legământul Harului, El nu va înceta să le răspândească peste noi, după nevoile noastre. El îşi aduce aminte de legământul pe care l-a încheiat cu noi şi nu lucrează niciodată ca şi cum I-ar părea rău că l-a încheiat. El îşi aduce aminte de acest legământ chiar când noi îl ispitim ca să ne nimicească.

El nu uită să ne iubească, să ne păzească şi să ne încurajeze, aşa cum a făgăduit. Toate făgăduinţele din legământul Său, le are mereu sub ochi, şi El nu va îngădui ca vreun cuvânt al Său să cadă la pământ. Iată că noi îl uităm prea adesea pe Dumnezeul nostru, pe când El Se gândeşte mereu la noi cu dragoste. El nu poate să uite pe Fiul Său, care este chezaşul Legământului Său, nici pe Duhul Sfânt, care este elementul de legătură al Legământului, nici slava Sa care este legată de acest Legământ. „De aceea temelia lui Dumnezeu rămâne tare” şi nici un credincios nu poate pierde moştenirea dumnezeiască la care are drept prin acest legământ.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Și s-a umplut casa de mirosul mirului.” loan 12,3

Casa din Betania era pentru Domnul Isus ca o oază în pustie. În această casă El a găsit pe cele două surori și pe fratele lor a căror inimi îl iubeau și îl recunoșteau pe Domnul. Desigur că Maria l-a recunoscut cel mai bine deoarece când venea la ei, ea își lua locul la picioarele Lui pentru a-l asculta. Celelalte lucruri pământești rămâneau pe urmă. In aceste situații ea putea spune ca mireasa din Cântarea Cântărilor: „Cu așa drag stau la umbra Lui și rodul Lui este dulce pentru cerul gurii mele.” (Cânt. Cânt. 2.3); sau: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit, cuvintele tale au fost bucuria și veselia inimii mele.” (Ier. 15.16). Această „parte bună” i-a dat Măriei mai multă înțelepciune pricepere și cunoștință despre Domnul decât umblarea zilnică a celor doisprezece ucenici cu El. În loan 12 o găsim iarăși pe Maria la picioarele lui Isus, dar de data aceasta nu ca să primească ceva, ci pentru a-I dărui ceva Mântuitorului. Numai șase zile mai erau până la Paște, ultimele zile pe care Domnul le mai sărbătorea cu ucenicii, apoi trebuia să moară ca adevăratul Miel Pascal. Maria plină de înțelepciunea duhovnicească pe care a dobândit-o în decursul șederii ei la picioarele Domnului, a folosit ultimul prilej și L-a uns pe Domnul înaintea morții Lui. Prețul acestui mir curat a fost de trei sute de dinari, aceasta fiind plata unui ziler pe un an, după Matei 20.2. Toată casa s-a umplut de acest mir curat și a fost o mare îmbărbătare pentru inima Domnului. Prețul Persoanei lui Isus era pentru inima acestei ucenice atât de mare, încât a dat TOTUL pentru El. Oare să fie adorarea noastră mai mică la Masa Domnului decât umplerea casei cu mirul cel curat?

Dacă sufletele noastre se varsă în jertfe de laudă și de mulțumire „de bună voie”, s-o facă prin puterea Duhului Sfânt. în felul acesta adorarea noastră va avea frumusețea mirosul, adâncimea și înălțimea care vin din cer.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, ia-mă în planurile Tale şi foloseşte-mă pentru slava Ta. Cu privire la Colegiul acesta, fie ca nici o exaltare a noastră să nu împiedice ceea ce lucrezi Tu. Corectează-ne măsura şi sensibilitatea până va fi uşor să-Ţi împlineşti planurile prin noi.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.» ROMANI 5,8

Duhul Sfânt ne îndreaptă mereu cu faţa spre Isus, dovada vie a dragostei lui Dumnezeu revărsate din cer pentru noi. Când Iosif, fiul preferat al lui Iacov, a fost vândut de fraţii săi geloşi unei caravane de ismaeliţi care se îndrepta spre Egipt, el nu ştia că Dumnezeu avea planuri mari şi pline de binecuvântare pentru viaţa lui. Mai mult chiar, în Iosif (care a fost vândut la sugestia fratelui său Iuda pentru 20 de arginţi Dumnezeu L-a prefigurat în mod profetic pe Isus Hristos care, secole mai târziu, a fost vândut de Iuda Iscarioteanul pentru 30 de arginţi. Ce dragoste nemărginită şi primitoare! «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică» (loan 3,16). Acceptă dragostea şi voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta! El vrea ca Domnul Isus Hristos să Se reflecte prin viaţa ta şi astfel dragostea Sa nesfârşită să-ţi inunde inima. Acest lucru intenţiona apostolul Pavel să zică când a exclamat: «Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Cristos chip în voii» (Gal. 4,19). El ne-a atras atenţia că trebuie să devenim una cu Isus Hristos într-o asemenea măsură încât să fim gata să acceptăm cu bucurie şi încredere orice cale pe care Dumnezeu în dragostea Sa doreşte ca noi să o urmăm.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.

Cântarea Cântărilor 7:13

Soţia doreşte să-i dăruiască lui Isus tot ce produce. Inimile noastre au „tot felul de roade” (Cânt 7:13), „noi şi vechi”, pregătite pentru Prea Iubitul nostru. In toamna aceasta bogată în roade, să ne păzim recoltele. Avem roade „noi”. Dorim să simţim viaţă nouă, bucurie nouă, recunoştinţă nouă. Dorim să luăm noi hotărâri şi să îndeplinim lucrări noi. Inimile noastre înmuguresc de rugăciuni noi, şi sufletele noastre se angajează în eforturi noi. Dar avem şi roade „vechi”. Una este dragostea dintâi. Ce fruct ales! Isus se desfată în el. Apoi este prima noastră credinţă. Este credinţa simplă prin care, neavând nimic, am ajuns să avem totul. Este bucuria momentului în care L-am cunoscut pe Domnul; să o readucem la viaţă. Avem apoi amintirile făgăduinţelor.

Cât de credincios a fost Dumnezeu! Pe timp de boală, El ne-a vegheat la căpătâi cu blândeţe! Când am trecut prin ape adânci, El ne-a ridicat deasupra! Din cuptorul de foc, El ne-a scos cu îndurare. Roade vechi, într-adevăr! Avem multe roade vechi, fiindcă îndurările Lui au fost mai multe decât perii capului nostru. Trebuie să regretăm vechile păcate, dar am avut vremuri de căinţă date de El, vremuri în care am plâns la piciorul crucii şi am învăţat meritele sângelui Său. Avem roade în dimineaţa aceasta, roade vechi şi roade noi; dar principalul este că ele sunt pregătite pentru Isus. Într-adevăr, aceasta este cea mai bună şi mai primită slujbă, în care Isus este sprijinul sufletului, iar slava Sa este sfârşitul tuturor eforturilor noastre. Să ne pregătim roadele numai pentru Isus. Să le scoatem la iveală atunci când El este cu noi, şi să nu le lăsăm Ia vederea oamenilor. Isuse, vom răsuci cheia de la poarta grădinii noastre, şi nimeni nu va intra să fure roadele bune care au crescut pe pământul udat de sângele Tău. Tot ce este al nostru va fi al Tău şi numai al Tău, Isuse, Prea Iubitul nostru.

Seara

Domnul dă îndurare şi slavă.

Psalmi 84:11

Bunătatea este înscrisă în natura lui Iehova. El găseşte plăcere în a dărui. Darurile Sale sunt extrem de valoroase, şi gratuite ca şi lumina soarelui. El dă har aleşilor Săi pentru că vrea, celor răscumpăraţi din cauza legământului Său, celor chemaţi din cauza făgăduinţei, credincioşilor fiindcă îl caută, păcătoşilor fiindcă au nevoie. El ne dă har din belşug, la timp, constant, repede, cu putere – dublând valoarea binecuvântării prin modul în care este oferită. El oferă har gratis, în toate formele, poporului Său. El le toarnă mereu şi din belşug în suflete har mângâietor, păstrător, sfinţitor, conducător, instructiv şi ajutător. El ne va da întotdeauna har îmbelşugat, orice ni s-ar întâmpla. Chiar dacă ne îmbolnăvim, Domnul ne dă har. Chiar dacă trecem prin sărăcie, harul ne este asigurat. Chiar dacă vine moartea, harul luminează ca o candelă în cele mai întunecoase momente. Cititorule, ce binecuvântare mare ţi-a dat Dumnezeu, acum când frunzele toamnei ruginesc pe cărări şi anotimpurile trec şi vin, să te bucuri de o făgăduinţă care nu piere: „Domnul dă îndurare si slavă”. Conjuncţia „si” este ca un piron de diamant care leagă prezentul de viitor, fiindcă îndurarea şi slava merg întotdeauna împreună.

Dumnezeu le-a căsătorit, şi nici una nu poate divorţa. Domnul nu va refuza slava cuiva atunci când i-a garantat acelei persoane dreptul de a trăi în îndurarea Sa. Într-adevăr, slava nu este altceva decât harul în haine de duminică, harul în plină floare, harul asemeni fructelor de toamnă – coapte și desăvârşite. Nimeni nu poate spune cât de curând vom ajunge în slavă! S-ar putea să vedem Cetatea Sfântă înainte de sfârşitul lui octombrie. Oricum, fie că este vorba de un interval lung sau de unul scurt, vom fi slăviţi peste putin timp. Domnul va oferi slavă aleşilor Săi – slava cerului, slava veşniciei, slava lui Isus, slava Tatălui. Slavi este făgăduinţa de excepţie a unui Dumnezeu credincios!

Două inele aurite într-un lanţ ceresc, din veşnicii:

Cei ce trăiesc prin har, curând şi slavă vor primi.

IZVOARE IN DEŞERT

„Este spre binele meu că m-ai smerit.” Psalmul 119:71

Este un eveniment remarcabil al naturii că cele mai splendide culori de plante se găsesc pe cei mai înalţi munţi, în locurile cele mai expuse la intemperii. Cei mai minunaţi licheni şi muşchi, precum şi cele mai frumoase flori sălbatice, abundă sus pe piscurile bătute de vânt şi devastate de furtună.

Una din cele mai minunate game de culori vii pe care am văzut-o vreodată a fost mai sus de marele Saint Bernard Hospice (Hanul Sfântului Bernard) lângă vârful de zece mii de picioare al Muntelui Cenis din Alpii francezi. Toată faţa unei stânci masive era acoperită cu licheni de un galben viu uimitor, care străluceau în lumina soarelui ca un zid auriu care protejează un castel încântător. În mijlocul singurătăţii şi aridităţii acelei mari altitudini şi expuşi celor mai puternice vânturi ale cerului, aceşti licheni etalau o culoare glorioasă pe care niciodată n-au avut-o la adăpost în vale.

Când scriu aceste cuvinte, am două exemplare din acelaşi tip de licheni înaintea mea. Unul este din această zonă Saint Bernard, şi celălalt este de pe zidul unui castel scoţian, care este înconjurat de platani. Diferenţa dintre formele şi coloritul lor este de-a dreptul izbitoare. Cel crescut în mijlocul furtunilor puternice de pe piscul muntelui are o culoare galbenă minunată ca a unei primule, este lucios şi are o formă bine definită. Dar cel cultivat în mijlocul aerului cald şi al ploilor blânde din valea joasă are o culoare ştearsă, ruginie, nu este lucios şi are o formă indistinctă şi spartă.

Nu este la fel cu un creştin care este necăjit, bătut de furtună şi lipsit de confort? Atât timp cât furtunile şi dificultăţile îngăduite de providenţa lui Dumnezeu nu bat asupra unui credincios iar şi iar, caracterul lui apare cu pete şi cu defecte. Însă încercările alungă efectiv norii şi umbrele, desăvârşesc forma caracterului său, şi dau strălucire şi binecuvântare vieţii lui.

În mijlocul listei mele de binecuvântări infinite

Stă aceasta cel mai în faţă, pentru care inima mea a sângerat;

Pentru toate Te binecuvântez, dar cel mai mult pentru cele grele.

                                                                                                Hugh Macmillan

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 26.111

Acest capitol ne poartă din nou înapoi în timp, cu patru ani înaintea evenimentelor din capitolul precedent (cap. 25.1). La porunca Domnului, Ieremia merge de astă dată în templu, pentru a profeţi acolo. Fără îndoială, aceasta se petrece cu ocazia uneia dintre cele trei mari sărbători anuale, când toţi israeliţii se suiau la Ierusalim (v. 2 este cel care ne permite să ne gândim la aceasta). Oricum ar fi fost, chemarea se adresează către întregul Iuda, nu numai căpeteniilor sale, şi nu trebuia omis „niciun cuvânt“ (comp. cu Fapte 20.27).

Cât de emoţionant este v. 3! El ne ajută să intrăm în gândurile harului lui Dumnezeu. Deşi cunoştea totul mai dinainte, El Îşi exprimă dorinţa Sa cea mai preţioasă: „Poate că vor asculta…“ (vezi şi cap. 36.3,7).

Acelaşi „poate“ traduce şi speranţa stăpânului din parabolă: „Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că, văzândul, îl vor respecta“ (Luca 20.13). Ei însă nu Lau respectat mai mult pe Fiul Său decât pe profeţii care au venit înaintea Lui. Observaţi ce primire iau făcut lui Ieremia şi, implicit, Celui care la trimis… Ce orbire! Aceşti oameni, deşi veniseră să se închine în Casa Domnului (v. 2), resping cuvintele Domnului, pun mâna pe solul Lui şi, chiar în această Casă, îl condamnă la moarte!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 119:49-56

O MUZICĂ BUNĂ

„Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele.” Psalmul 119:54

Să cânţi bine nu înseamnă numai să loveşti notele corect şi la timpul potrivit. H.V. Morton a descoperit acest lucru în catedrala engleză Winchester. Împreună cu un grup de turişti, a urcat în turn ca să vadă clopotele. Ghidul le-a spus să ia fiecare câte una din frânghiile clopotelor şi să tragă de ele atunci când el va face un semn. Făcând astfel, fiecare la rândul lui, s-a produs melodia cântării: „Fii cu mine”. Ei au fost uimiţi, dar atât a fost totul. Ei au recunoscut melodia, dar nu se putea zice că au produs o muzica melodioasă.

Viaţa creştină trebuie să producă muzică. Dar ea nu va reuşi numai prin respectarea în mod mecanic a unor anumite reguli. Ştim cu toţii că este bine să mergem la biserică, să dăm bani, să ne ferim de ucidere, adulter, furt, minciună, pentru că este mult mai bine decât să le facem. Trebuie să ascultăm de Dumnezeu, chiar şi atunci când nu am vrea s-o facem. Dar atunci când creştem în aprecierea pentru înţelepciunea standardelor lui Dumnezeu şi în dragoste pentru Mântuitorul nostru, vom descoperi tot mai mult că respectarea legilor Lui aduce bucurie, pace, şi un sentiment de mare înălţare.

Putem avea acelaşi sentiment pe care îl are un bun instrumentist într-o orchestră bună atunci când cântă o simfonie de Beethoven. Plăcerea noastră devine împlinirea voii lui Dumnezeu. Când se întâmplă acest lucru, putem spune împreună cu psalmistul: „Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele”. Vieţile noastre vor face o muzică minunată. H.V.L.

S-ascult de Domnul, la-nceput e greu,

Până-oi ajunge ca să am lumină;

Că tot ce cere-i spre binele meu,

Să-mi facă viaţa liberă, senină. D.J.D-

Nu poate exista o armonie a inimii fără notele vesele ale ascultării.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, … ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” 1 Petru 2.9

Apostolul nu spune că trebuie să fim o preoție împărătească, ci că suntem; și că, fiind astfel, trebuie să vestim virtuțile lui Hristos. Nimic altceva nu se potrivește unui preot împărătesc. A fi ocupat cu propria persoană, a căuta propriul interes și propria plăcere, acestea sunt lucruri pe care Hristos niciodată nu le-a făcut, iar noi suntem chemați să vestim virtuțile Sale.

În harul Său, El dă celor ai Lui privilegiul ca, în absența Sa, ei să anticipeze ziua când El Se va arăta ca Preot Împărătesc și când va ședea pe tronul Său, trimițând influența binefăcătoare a domniei Sale către toate colțurile pământului. Noi suntem chemați să fim expresia prezentă a Împărăției lui Hristos – expresia Lui Însuși.

Nimeni să nu creadă că acțiunile unui preot împărătesc se limitează la a dărui. Aceasta ar fi o gravă greșeală. Fără îndoială, un preot împărătesc va dărui cu inimă largă, dacă va avea de unde, însă a limita activitatea lui doar la dăruire înseamnă a-l văduvi de multe funcțiuni foarte prețioase ale poziției sale. Binecuvântatul nostru Stăpân, putem afirma cu certitudine, nu a avut niciodată niciun ban, însă a umblat făcând bine, și așa trebuie să facem și noi, iar pentru aceasta nu avem nevoie de bani. De aceea, nimeni să nu creadă că nu poate acționa ca preot împărătesc dacă nu are bogății pământești.

Nu este nevoie de bogății pământești pentru a rosti un cuvânt bun, pentru a vărsa o lacrimă de simpatie sau pentru a mângâia cu o privire blândă. Nimic altceva decât bogățiile harului lui Dumnezeu, bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, care sunt toate puse la dispoziția chiar și a celui mai simplu membru al preoției creștine. Pot fi în zdrențe, fără un ban în buzunar, și totuși pot acționa ca preot împărătesc, răspândind în jurul meu mireasma harului lui Hristos.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.”
Proverbe 14.12

Multe căi

Mașina trecu în goană. Mâinile șoferului strângeau volanul. Cu fruntea încrețită privea țintă la porțiunea de drum luminată de faruri. Strângea din dinți de fiecare dată, când mașina din sens opus nu micșora lumina farurilor la timp sau când era depășit de o mașină mai rapidă, care îl orbea în oglindă cu lumina farurilor. Încotro ducea drumul lui? Nu a mai trecut mult timp și s-a auzit mașina poliției și ambulanța. Știți ce s-a întâmplat… Cam acesta este scenariul multor accidente nefericite.

Lucrurile stau în mod asemănător și în privința „circulației“ noastre spirituale prin viață. Alergăm, alergăm, tot mai repede, și prea puțini dintre noi ne întrebăm spre ce țintă. Viața nu trebuie să fie numai o acumulare de valori materiale. Trebuie să ne gândim că avem un suflet, care nu se poate hrăni cu lucruri materiale. Mulți oameni trăiesc ca și cum această lume ar fi totul și astfel L-au uitat pe Dumnezeu. Mulți nu știu dacă se află pe calea spre cer sau spre calea spre iad. Când sunt întrebați dacă ținta călătoriei lor este cerul, trebuie să recunoască: „Mă tem că nu“. Dacă îi întrebi dacă sunt destul de răi pentru iad, atunci spun: „O, nu sunt chiar așa de rău ca alții“. Drept a glăsuit înțeleptul spunând că multe căi pot părea bune omului. Trebuie să reținem că singura cale spre mântuire este Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU MAI FI ATÂT DE CRITIC! (5)

„Tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?” (Iacov 4:12)

     Nimeni nu vrea să-și petreacă timpul cu cineva care monopolizează conversația ca să actualizeze ori să încarce lista primelor „zece persoane care trebuie criticate”! E mai atractiv să stai acasă și să te uiți la filme vechi în reluare, decât să stai într-o astfel de companie! Este un adevăr greu de tolerat, dar oamenii de care ai nevoie cel mai mult te vor evita atunci când te faci cunoscut drept „cel ce caută nod în papură”. Uneori critica este necugetată! Dacă ai sta sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, concentrându-te pe lucruri pozitive, nu ai spune niciodată așa ceva. Să ne amintim cum s-a exprimat Aaron: „păcatul pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi…” (Numeri 12:11). El nu a încercat să-și apere poziția spunând: „Da, Moise s-a căsătorit, într-adevăr, cu persoana nepotrivită” sau ”Meritam să fim și noi mai mult în lumina reflectoarelor!” Nu, el și-a dat seama de greșeală, s-a pocăit și s-a întors de la ea. Și tu trebuie să faci la fel. De ce? Deoarece critica blochează revărsarea binecuvântării lui Dumnezeu în viața ta!

Oswald Chambers a scris: „Ori de câte ori te afli în postura criticului, este cu neputință să intri în comuniune cu Dumnezeu.” Oprește-te și întreabă-te: „Merită oare ca, de dragul eliberării de moment pe care o simt când îi critic pe alții, să pierd sentimentul prezenței lui Dumnezeu?” Pentru a recupera acest sentiment al prezenței Lui, trebuie să-ți mărturisești atitudinea critică și s-o părăsești, apoi s-o înlocuiești cu una plină de bunătate și de dragoste.

Astăzi, pleacă-te pe genunchi și roagă-te: „Doamne, iartă-mă pentru atitudinea și gândirea critică pe care le am. Recunosc că este o aroganță să cred că punctul meu de vedere este întotdeauna corect. Dăruiește-mi, te rog, har în relația mea cu ceilalți – același har pe care l-am primit și eu de la Tine. Ajută-mă să accept diferențele dintre noi și să nu pretind ca toți să vadă lucrurile exact așa cum le văd eu. Dă-mi izbândă asupra atitudinii mele critice. În Numele Domnului Isus, Amin!”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s