Oswald CHAMBERS: Țelul misionarului

74306404„Iată că ne suim la Ierusalim.”

Luca 18:31

Țelul misionarului

In viaţa naturală ambiţiile noastre se schimbă pe măsură ce ne maturizăm, dar în viaţa creştină ţelul ne este dat de la început, Începutul este identic cu sfârşitul, şi anume este Domnul Însuşi, începem cu Cristos şi terminăm cu El – „Până vom ajunge toţi la… statura plinătăţii Lui Isus Cristos”, nu la ideea pe care o avem noi despre ce ar trebui să fie viaţa creştină.

Scopul misionarului este să facă voia lui Dumnezeu, nu să fie folositor, nu să-i câştige pe cei pierduţi; el este folositor şi-i câştigă pe păcătoşi, dar nu acesta este scopul lui. Scopul lui este să facă voia Domnului său. In viaţa Domnului nostru, Ierusalimul a fost locul unde, pe cruce, a ajuns la punctul culminant al voii Tatălui Său; dacă nu mergem acolo cu Isus, nu vom avea parte de compania Lui. Nimic nu L-a descurajat pe Domnul nostru în calea Lui spre Ierusalim. El n-a trecut niciodată în grabă prin anumite sate unde a fost persecutat, nici nu a zăbovit în locurile unde a fost binecuvântat. Nici recunoştinţa, nici nerecunoştinţa nu L-au clintit câtuşi de puţin pe Domnul de la scopul Său de a merge la Ierusalim.

„Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său.” Cu alte cuvinte, aceleaşi lucruri ni se vor întâmpla şi nouă în drumul spre Ierusalimul nostru. Vor fi lucrări ale lui Dumnezeu care se vor manifesta prin noi. Oamenii vor fi binecuvântaţi, unul sau doi îşi vor arăta recunoştinţa, iar ceilalţi vor fi cu totul nerecunoscători, dar nimic nu trebuie să ne abată de la calea spre Ierusalimul nostru.

„Acolo L-au răstignit.” Aceasta s-a întâmplat când Domnul a ajuns la Ierusalim şi acest eveniment este calea spre mântuirea noastră. Sfinţii nu sfârşesc în răstignire; prin harul Domnului, ei sfârşesc în glorie între timp. Cuvântul nostru de ordine trebuie să fie: „Şi eu merg la Ierusalim”. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Nu am fost neascultător vedeniei cereşti.”

FAPTELE APOSTOLILOR 26:19

Vedenia cerească a fost baza şi punctul de plecare al slujirii apostolului Pavel. Acest rebel, acest om violent, cel mai îndârjit dintre vrăjmaşii lui Dumnezeu, s-a hotărât să-L asculte de îndată ce a văzut pe drumul Damascului pe Domnul Isus slăvit. Şi el a ascultat până la sfârşitul vieţii, cu rezultatele pe care le cunoaştem din Cuvânt.Sunt atâţia creştini care nu au roadele Duhului! Mărturia lor nu este efectul ascultării de “viziunea cerească.” Ei trăiesc, sau mai degrabă vegetează pe loc şi se învârtesc în jurul lor înşişi. Şi voi? Poate n-aţi ascultat; păstrând o parte din “preţ” ca Anania şi Safira, poate n-aţi fost sinceri faţă de Dumnezeu şi aţi menţinut reticienţe şi rezerve. Sunteţi cumva din aceia care trăiesc în ziua închipuirilor false, a gândurilor lor proprii, într-un miraj înşelător? Astfel de înşelăciuni există numai acolo unde este neascultare de voia Lui Dumnezeu pe care ne-o descopere El în Cuvântul Lui sfintelor Scripturi.

“Nu am fost neascultător de vedenia cerească.” Opriţi-vă astăzi la acest cuvânt, lăsaţi-L în sfârşit pe Dumnezeu să pătrundă până în adâncul fiinţei voastre. Cedaţ-I Lui lucrul acela deosebit la care ţineţi cu preţul neascultării de Cuvântul Lui şi care este pricina inimii voastre împărţite, fapt care vă împiedică să vă consacraţi în întregime viaţa pentru slava lui Dumnezeu. Care ar putea să fie lucrul acela la care ţineţi? Poate ambiţia firească chiar în lucrurile religioase; poate duhul de întâietate; poate lumea care a pătruns bine în viaţa voastră, poate chiar păcatul sub o formă sau alta şi care vă împiedică să aveţi o reală părtăşie cu Domnul Isus. Dacă este ceva de soiul acesta, recunoaşteţi imediat înaintea lui Dumnezeu, cereţi-I iertare şi faceţi un început nou.încredinţat deplin că avea de a face cu Domnul Isus pe care îl prigonise, Saul îl întreabă îndată: “Doamne, ce vrei să fac?” De atunci înainte, aceasta a fost deviza vieţii lui. Întâlnirea noastră personală cu Domnul Isus să nu fie o emoţie trecătoare ci o experienţă ale cărei efecte să se cunoască până la sfârşitul vieţii şi slujirii noastre de credincioşi. Şi în sânul unei lumi nestatornice şi împotrivitoare, Dumnezeu să ne dea harul unei stăruinţe depline până la capăt.

O, de-am avea şi noi această deviză care să ne determine să fim hotărâţi şi serioşi! “Domne, ce vrei să fac?” Cândva un grup de credincioşi s-a hotărât ca să întrebe mereu: “Doamne, ce-ai face Tu în locul meu?” Şi dacă am trăi sub imperiul aceste întrebări, de câte lucruri rele şi dezonorante pentru Domnul, am fi scutiţi!Prea puţin înseamnă să propovăduim sau să apărăm adevărul lui Dumnezeu, dacă nu reuşim să-l demonstrăm în viaţa noastră. Cea mai grea din toate pedepsele este când Domnul ne lasă să umblăm în căile noastre ca să ne culegem roadele. Libertatea voinţei noastre este sclavie faţă de diavol.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Strigăt de biruinţă şi de mântuire este în corturile celor drepţi: mâna dreaptă a Domnului face fapte mari”.

Psalm 118:15.

Cine este acela care poate cânta cu bucurie despre biruinţă? Sunt aceia care pot spune: “Domnul este tăria mea şi cântarea mea, El este mântuirea mea”. Sunt acei oameni care nu se mai încred în puterea lor proprie deoarece, bazându-se pe puteri proprii s-au ruşinat; apoi ei s-au liniştit. Căci este scris: “În pocăinţă şi în odihnă va fi mântuirea voastră”. Sunt oameni care renunţă să-şi mai facă planuri şi să programeze activităţi evlavioase, ci stau la picioarele lui Isus ştiind: “El mă conduce pe cărări drepte datorită numelui Său”. Și El ne conduce câteodată pe drumuri pe care noi n-am vrea să mergem, aşa cum i-a prezis lui Petru. Dar încredinţîndu-ne viaţa în mâinile Sale, putem fi fericiţi, datorită faptului că toate cărările Domnului sunt pline de bunătate şi drepte şi dreapta Domnului este înălţată şi păstrează biruinţa. De aceea putem avea siguranţă în braţele Lui. Este scris: “Cel care biruieşte va moşteni totul”. Cununa aparţine biruitorilor. Ar putea cineva să argumenteze în mod firesc: “Eu, încă nu am biruinţă totală”. Si avem impresia că nici nu putem ajunge la o biruinţă totală. Dar dacă procedăm asemenea creştinului din “Călătoria Pelerinului” a lui Bunyan, căruia i-a căzut sabia din mână şi era căzut la pământ, fiind aparent învins. Dar a putut apuca din nou, sabia spunând: “Nu te bucura duşmanul meu! Mă voi scula iarăşi! Si cu Cuvântul l-a determinat să fugă. Astfel a devenit biruitor. Dacă am păcătuit şi ne plecăm, contând pe jertfa Domnului Isus cu valabilitate veşnică, duşmanul este învins, iar noi putem avea bucuria biruinţei. Privind la această jertfă, putem cânta cu bucurie.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

IZBĂVIRE DE PRAF ŞI PLEAVĂ

„Căci iată, voi porunci şi voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fărăsă cadă un singur bob la pământ.” Amos 9.9

Această vânturare durează şi în vremea noastră. Oriunde mergem, noi trebuie să fim vânturaţi şi trecuţi prin ciur. În toate ţările, poporul lui Dumnezeu este cernut ca grâul în ciur. Adeseori Satana ţine unealta în care el ne hărţuieşte în toate felurile cu furie, în dorinţa lui de a ne doborî şi a ne înlătura de pe cale. Necredinţa ştie şi ea cum să ne tulbure inimile şi duhul nostru prin temeri necurmate. Câteodată lumea îi vine în ajutor necredinţei în această lucrare a sa şi ne împinge când la dreapta, când la stânga, cu furie. Pe deasupra şi Biserica lumească ia parte în mare măsură cu puterile sale la această lucrare a necredinţei ca să facă aceste zguduiri şi mai violente. Bine, bine! Faceţi aşa! În felul acesta grâul va fi despărţit de paie, de praf şi de pleava nefolositoare. Ce siguranţă plină de tărie şi întăritoare dă însă această făgăduinţă: „Nu va cădea nici un bob la pământ”, adică nici unul nu se va pierde. Tot ce este bun, adevărat şi de preţ va fi păstrat. Nici unul din cei mai slabi credincioşi nu va fi pierdut şi nici unul nu va avea vreo pagubă care să poată fi socotită ca o adevărată pierdere. Noi vom fi păziţi aşa de bine tot timpul cât va ţine cernerea, aşa încât această cernere va fi pentru noi un câştig în Domnul Isus Cristos.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.”  Luca 12,15.

In Efeseni 5.3 lăcomia se enumără pe lângă alte două păcate mari. Aceasta ne arată că şi lăcomia este un păcat mare în ochii lui Dumnezeu care este sfânt şi drept. Păcatul lăcomiei este mai greu de recunoscut ca păcatul curviei şi al preacurviei. Păcatele mari care ies la iveală sunt recunoscute de toţi credincioşii ca rele. Pentru fiecare este clar că un astfel de rău trebuie dat afară din mijlocul lor. (vezi cu mare atenţie 1 Cor. 5.13). Lacomul în primul rând poate fi clasificat ca economisitor. Dacă lăcomia este în inimă, atunci economia poate trece uşor la zgârcenie, iar lăcomia abia după o vreme va fi descoperită. Zgârcenia şi lăcomia sunt cele două lucruri care caută să acapareze inima şi casa creştinului. Inimile noastre sunt înşelătoare.  De aceea să veghem şi să ne rugăm ca El să ne dea har de a ne cerceta în lumina Sa. Strădania şi hărnicia peste măsură la locul de muncă şi în lucrările după program pot să fie lăcomie. Câţi copii ai lui Dumnezeu au devenit lacomi din dragostea de a avea mulţi bani! De aceea să ne ferim şi să cercetăm în amănunţime Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” (1 Tim. 6.10).

Dacă ne găsim bogăţia în Domnul Hristos şi ne hrănim cu El atunci lucrurile pământeşti vor apărea fără valoare. De-ar deveni Persoana Lui măreaţă centrul activităţii noastre şi de L-am slăvi în viaţa noastră!

Atâţia inşi spun că au găsit în Isus iertare şi pace şi totuş se hrănesc cu atâtea lucruri felurite care de fapt nu au nimic comun cu Hristos. îşi risipesc duhul prin citirea jurnalelor şi a literaturii uşuratice şi neruşinate de astăzi!

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc pentru bucuria profundă şi vie cu care aştept a doua Ta venire! O, de aş afla har în ochii Tăi şi de m-aş purta mai vrednic de mântuirea Ta cea mare!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Cine are pe Fiul, are viaţa. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.» 1 IOAN 5,12

Faptul că eşti născut din nou nu poate rămâne ascuns, deoarece Domnul Isus spune: «Ii veţi cunoaşte după roadele lor» (Matei 7,16). Dacă eşti creştin numai cu numele nu poţi avea roadele Duhului Sfânt. Îţi este ruşine să recunoşti pe Isus şi, dacă trebuie să alegi, alegi întotdeauna calea cea mai uşoară. «Nu fac mărturisiri despre viaţa mea», vei spune atunci. Bineînţeles că nu, deoarece cum ai putea vorbi despre o viaţă nouă, cum ai putea să-L mărturiseşti pe Isus, dacă nu Îl cunoşti cu adevărat? Gândeşte-te pentru un moment: esti născut din nou sau doar mimezi viata de credinţă? Un copil al lui Dumnezeu cu adevărat născut din nou trebuie să Îl mărturisească fiindcă L-a cunoscut pe Cel care i-a iertat toate păcatele. Isus trebuie să Se descopere prin cuvinte şi prin fapte, prin întreaga viaţă a unui om născut din nou. De ce? Pentru că Isus Cristos însuşi, prin Duhul Său, locuieşte în inimile acestor oameni. Poate vei răspunde: «Dar cunosc mulţi „credincioşi” ale căror fapte vorbesc atât de tare că nu le mai aud cuvintele». Din păcate ai dreptate. Dar aceşti aşa-zişi «credincioşi» vor fi judecaţi înaintea tronului de slavă al lui Dumnezeu. Schimbă însă acest lucru situaţia ta? La ce-ti foloseşte religiozitatea dacă nu vii la Cristos, dacă nu faci pasul credinţei spre Isus?

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

„Spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.” Efeseni 1:6

Ce privilegiu! El include îndreptăţirea noastră în faţa lui Dumnezeu, dar termenul „dat” înseamnă mult mai mult în limba greacă. El semnifică faptul că suntem obiectele plăcerii divine, sau chiar şi mai mult, a desfătării divine. Cât de minunat este faptul că noi — viermi, muritori, păcătoşi – suntem obiectul dragostei divine! Dar aceasta se întâmplă numai „în Vrea Iubitul Lui”. Unii creştini par să fie acceptaţi prin experienţa lor; cel puţin, aceasta este părerea lor. Când sufletele lor sunt vii şi speranţele strălucitoare, ei cred că Dumnezeu îi acceptă, fiindcă se simt atât de sus, atât de aproape de cer, atât de sus faţă de pământ! Dar atunci când sufletele lor se târăsc în praf, sunt victimele temerii că nu vor fi niciodată acceptaţi. Dacă ar putea, ar vedea că toate bucuriile lor nu îi înalţă, şi că toate vremurile de disperare nu îi coboară în vederea Tatălui lor; dimpotrivă; Sunt acceptaţi prin Cel care nu se schimbă niciodată, Cel care este întotdeauna iubit de Dumnezeu, întotdeauna desăvârşit, întotdeauna fără pată sau zbârcitură. Cât de fericiţi ar fi, şi cât de mult L-ar slăvi pe Mântuitorul, dacă ar realiza acest adevăr! Bucură-te, deci, credinciosule! Eşti primit „în Prea Iubitul Lui”. Priveşti înăuntrul tău şi spui: „Nu există nimic demn de a fi primit aici!” Dar uită-te la Christos, şi vezi dacă nu este ceva demn de primit acolo. Păcatele tale te necăjesc, dar Dumnezeu a aruncat la spate păcatele tale, şi eşti primit în Cel Neprihănit. Trebuie să te lupţi cu stricăciunea şi să rezişti ispitelor, dar eşti deja primit în Cel care a biruit puterile iadului. Diavolul te ispiteşte, dar bucură-te. El nu te poate distruge, fiindcă eşti primit în Cel care a zdrobit capul Satanei. Eşti deplin asigurat de poziţia ta slăvită. Nici sufletele glorificate nu sunt mai primite decât tine. Ei sunt primiţi în cer „în Prea Iubitul” şi tu eşti primit acum în Christos.

Seara
              Isus a răspuns: „Tu zici: dacă poţi!” Marcu 9:23

Un anumit om avea un fiu posedat de demoni, care era lovit de un duh care îl făcea mut. Tatăl asistase la încercările zadarnice ale ucenicilor de a-l vindeca (vezi Marcu 9:18), aşa că avea puţină credinţă în Christos, sau chiar deloc. De aceea, când Isus i-a spus să-şi aducă fiul la El, el a răspuns: „daci poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne” (vers. 22). lntr-adevăr exista un „dacă” în problema aceasta, dar sărmanul tată îl pusese într-un loc greşit. Fără să-i poruncească omului să retracteze acel „dacă”, Isus Christos l-a aşezat cu blândeţe în locul potrivit, „într-adevăr”, părea El să zică, „nu există nici un „dacă” în privinţa puterii sau voinţei Mele. Probabilitatea se află altundeva”. El i-a spus tatălui: „toate lucrurile sunt cu putinţă celui care crede” (vers. 23). Când omul a auzi aceste cuvinte, încrederea i-a fost întărită, şi a înălţat o rugăciune umilă pentru o credinţă mai mare. Imediat, Isus a spus un cuvânt şi demonul a fost izgonit, cu porunca de a nu se mai întoarce niciodată. Avem de învăţat o lecţie din acest incident. Ca şi omul acesta, realizăm că există un „dacă” undeva, dar bâjbâim în permanenţă şi îl aşezăm într-un loc nepotrivit. Facem supoziţii şi prezumţii de felul! „Dacă Isus mă poate ajuta…”; „Dacă îmi poate oferi har ca să biruiesc ispita…”; „Dacă mă poate ierta…”; „Dacă îmi poate da succes…” Dacă El poate? Nu, dacă tu poţi crede. El poate şi vrea. L-ai pus greşit pe „dacă”. Dacă tu te poţi încrede în El, toate lucrurile sunt cu putinţă pentru Christos, pentru că toate sunt cu putinţă pentru tine. Credinţa se sprijină pe puterea lui Dumnezeu şi este îmbrăcată în slava Lui Dumnezeu. Ea poartă veşminte regale şi călăreşte pe calul Regelui, fiindcă este un har pe care Dumnezeu îl onorează. Echipată cu glorioasa putere a Duhului, credinţa devine, în atotputernicia lui Dumnezeu, capabilă să lupte, să îndrăznească şi să sufere. „Toate lucrurile” — fără limită — „sunt cu putinţa celui care crede”. Suflete, poţi să îl crezi pe Domnul în seara aceasta?

IZVOARE IN DEŞERT

„Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura“. (Ioan 7:38)

Unii dintre noi suntem tulburaţi, întrebându-ne de ce Duhul Sfânt nu ne umple. Problema este că noi primim din belşug, dar nu dăm la alţii. Dacă vei da binecuvântarea pe care ai primit-o, planificându-ţi viaţa pentru mai multă slujire şi pentru a fi o binecuvântare pentru cei din jurul tău, atunci vei vedea repede că Duhul Sfânt este cu tine. El îţi va da binecuvântări pentru slujire, dându-ţi tot ce-ţi poate încredinţa ca să dai mai departe la alţii.Nici o muzică nu este atât de cerească cum este cea făcută de o harfă eoliană. Este un frumos eveniment al naturii, dar el are o paralelă spirituală. Harfa nu este nimic altceva decât o cutie de lemn cu corzi aranjate în armonie, aşteptând să fie atinse de degetele nevăzute ale vântului rătăcitor. În timp ce răsuflarea cerului alunecă peste corzi, notele care sunt aproape divine plutesc prin aer, ca şi cum un cor de îngeri ar trece pe acolo şi ar atinge corzile.În acelaşi fel, este posibil să ne ţinem inimile deschise pentru atingerea Duhului Sfânt care poate cânta pe ele după cum alege, în timp ce noi aşteptăm în linişte pe calea slujirii Lui.  din Zilele cerului pe pământ

Când apostolii „s-au umplut de Duh Sfânt“ (Fapte 2:4), ei n-au închiriat camera de sus şi au stat acolo ca să ţină adunări despre sfinţenie. Ei au mers pretutindeni, predicând evanghelia.  Will Huff

„Dacă mi-am mâncat singur pâinea“,

Spunea patriarhul cu dispreţ;

Ce ar fi crezut el despre Biserica în care se vede

Păgânismul – uriaşă, singuratică,

Fără Dumnezeu, fără Hristos, cu sufletul nehrănit,

În timp ce durerea Bisericii este belşugul de pâine,

Pe care ea îl mănâncă singură?

„Fără plată aţi primit, fără plată să daţi“,

Spune Cel care ne-a dat totul.

Cum va putea sufletul din noi să mai trăiască

Surd la chemarea celor flămânzi,

Pentru care sângele Domnului a fost vărsat,

Şi trupul Lui a fost frânt ca să le dea lor pâinea,

Dacă noi ne mâncăm singuri pâinea?

                                                                     Arhiepiscopul William Alexander

Unde este fratele tău Abel?  Geneza 4:9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 20.1-18

Spunând lumii adevărul despre starea ei, aceasta ne expune imediat urii acesteia. Profetul a făcut această experienţă dură. Complotul pe care l-am văzut că se urzea împotriva lui în cap. 11.19 şi 18.18 îşi atinge de data aceasta scopul. Ieremia este lovit şi torturat prin «îngrijirile» lui Paşhur. Cine era omul acesta? Unul dintre preoţii de vază (v. 1) şi, în plus, unul dintre acei profeţi ai minciunii (v. 6; cap. 14.14) care, spre deosebire de Ieremia, se bucura de întreaga favoare a poporului. La rândul său, acest om trebuie să audă împotriva lui o profeţie a adevărului. Ieremia trage încă un semnal de alarmă cu privire la îndemnul din Iacov 5.10. El este o imagine a Domnului Isus: a vestit adevărul singur, urât şi lovit din cauza acestuia (şi încă de către unul dintre preoţi); a devenit obiect al ocărilor şi al dispreţului; în el, Cuvântul Dumnezeului său a fost „ca un foc aprins” (v. 9). Cu toate acestea, deşi a fost împins de dragostea pe care o purta şi pentru Domnul şi pentru poporul său, Ieremia rămâne departe de Modelul desăvârşit. El dă glas amărăciunii şi, precum Iov (Iov 3), îşi blestemă ziua naşterii, în el nu se întrevede harul faţă de vrăjmaşii săi…

Cititorule, permite-mi o întrebare: Ai fost tu în mod real înfrânt de Domnul? A fost El mai tare decât tine? (v. 7; comp. cu Filipeni 3.12).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Ioan 1:1-10

IERTAŢI DE TOATE PĂCATELE!

„…şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.”  1 Ioan 1:7

Când Isus a murit pe Cruce, El a plătit pedeapsa pentru toate păcatele lumii. Aceasta înseamnă că atunci când credem în Isus ca Mântuitorul nostru, experimentăm o iertare completă. Deşi pot exista consecinţe dureroase pentru păcatele noastre, aceasta nu reprezintă pedeapsa. El a plătit preţul pentru toate. Totuşi, unii creştini au probleme cu acceptarea iertării complete a lui Dumnezeu. O femeie mi-a povestit recent despre viaţa pe care a trăit-o înainte de-a fi mântuită. Umblase din bar în bar încurcându-se cu diferiţi bărbaţi. Au trecut de atunci câţiva ani. L-a primit pe Isus ca Mântuitorul ei şi s-a căsătorit cu un creştin. Cu toate acestea, nu putea să-şi scoată din minte viaţa de dinainte. Se temea că Dumnezeu îi va da necazuri soţului ei şi o va pedepsi pentru viaţa ei trăită în păcat. Nu putea să creadă că Dumnezeu a iertat-o, dar El a făcut acest lucru. Să citim textul Scripturii din nou: „Sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat”. Şi ce s-a petrecut cu ele? Ele se află pe fundul celei mai adânci mări (Mica 7:19)- Ele au fost îndepărtate de la noi atât cât este de departe răsăritul de apus (Ps. 103:12). Dumnezeu nu-Si mai aduce aminte de ele (Evrei 8:12).

Cu ce drept această femeie îngrijorată, sau oricare din noi înşine, mai ţinem socoteala acestor păcate împotriva noastră înşine? Să ne mai gândim la ele? Să credem că Dumnezeu ne va pedepsi? Niciodată! Moartea lui Cristos a fost pedeapsa suficientă pentru ele. Ea este baza în care am fost iertaţi de toate păcatele noastre. – D.C.E.

Poate cel mai mare păcat fi iertat,
Vina lui a fost pe deplin plătită.
Murind răstignit Cristos sus pe Calvar,
Pedeapsa-ntreagă a fost ispăşită. D.J.D.

Când Dumnezeu ne mântuieşte, păcatele ne sunt iertate si uitate pentru totdeauna.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Și împăratul Roboam sa întărit în Ierusalim și a împărățit … Și el a făcut rău, pentru că nu șia îndreptat inima săL caute pe Domnul.”  2 Cronici 12.13,14

Din cauza păcatelor sale, Roboam a adus nenorocirea asupra poporului, scăzând numărul ostașilor săi cu aproape trei milioane, chiar de la începutul domniei sale. El a urmat exemplul nepotrivit al tatălui său, luânduși multe soții. A arătat însă înțelepciune prin faptul că ia împrăștiat pe fiii săi în teritoriile lui Iuda și Beniamin, așezândui în cetăți întărite și dândule hrană din abundență. Probabil că a dorit să evite luptele pentru tron care au avut loc la sfârșitul vieții bunicului său David.

Și noi creștinii avem nevoie de înțelepciunea spirituală care corespundeînțelepciunii naturale manifestate de Roboam. Dacă cei ai Domnului sar hrăni mai mult cu adevărul și ar avea mai mult pe inimă interesele lui Hristos, ar exista mai puțină ceartă între ei. Din nefericire însă, se întâmplă adesea că „fiii veacului acestuia sunt mai chibzuiți față de generația lor decât fiii luminii“. Înțelepciunea lui Roboam a fost răsplătită atunci când, la sfârșitul domniei sale, fiul său, Abiia, a fost încoronat în liniște, fără împotrivire din partea numeroșilor lui frați.

Roboam a murit la vârsta de cincizeci și opt de ani. Ultimul comentariu al Duhului Sfânt cu privire la caracterul său este semnificativ: „El a făcut rău, pentru că nu șia îndreptat inima săL caute pe Domnul“. Întro singură frază ni se prezintă întreaga explicație pentru falimentul său, atât ca împărat al lui Iuda, cât și ca slujitor al Domnului care îi dăduse această poziție înaltă. El nu șia îndreptat inima săL caute pe Domnul. Dumnezeu să ne dea harul să căutăm mai întâi împărăția și dreptatea Sa. Doar așa putem fi feriți de rău, astfel ca viața noastră să nu fie ca cea a lui Roboam – o succesiune tristă de căderi și de abateri.  C. Knapp

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Căci noi n-am adus nimic în lume, și nici nu putem duce cu noi nimic din ea.” 1 Timotei 6.7

Deșertăciunea lucrurilor pământești

Familia Fugger din Augsburg era cunoscută de prin anii 1367 datorită legăturilor comerciale și bancare, pe care le avea la curtea regelui Carol Quintul. Un cronicar al epocii scria despre Jakob Fugger, că „împărații, regii, prinții și seniorii au negociat cu el, papa l-a numit fiul său iubit și l-a îmbrățișat, cardinalii se ridicau în fața lui“. Afaceristul plin de bani era considerat o „glorie a întregii Germanii“.

Dar orice început are și un sfârșit. Linia familiei Fugger s-a stins prin anul 1494. Așa trece gloria lumii! Să ne gândim în aceste momente la vremelnicia și deșertăciunea lucrurilor pământești! Tot ce dobândim în viața noastră, fie scurtă, fie lungă, are valoare numai pentru timpul vieții noastre. Aceste lucruri pot face viața noastră mai plăcută și fără greutăți, dar pentru veșnicie nu au nicio valoare. Dacă vine moartea la noi, trebuie să lăsăm totul, nu putem lua nimic cu noi dincolo. Ceea ce putem lua cu noi sunt păcatele noastre; cu ele ne vom prezenta în fața lui Dumnezeu. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, că a pregătit calea eliberării de păcate mărturisindu-le Mântuitorului. El poate și vrea să le ierte. Dacă ne recunoaștem starea noastră în fața Mântuitorului, vom fi iertați pentru veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LUCRURILE PE CARE LE MERITĂ COPILUL TĂU (2)

„Apropie-i… ca să-i binecuvântez.” (Geneza 48:9)

     Iată încă sugestii de lucruri pe care cred că le merită copilul tău din partea ta:

1) Iartă-l şi fii gata să-ţi ceri şi tu iertare de la el. Făcând astfel, îl înveţi că: a) Toţi trebuie să dăm socoteală de faptele noastre; b) Eşecul nu te face un ratat; el face parte din procesul învățării şi al maturizării, iar atunci când avem un eşec, de fapt, creştem; c) Trebuie să fim grabnici să arătăm altora aceeaşi bunătate care ne-a fost şi nouă arătată de atâtea ori.

2) Separă lucrurile. Un tată devenea tot mai neliniştit şi deprimat cu cât se apropia aniversarea vârstei de doisprezece ani a fiului său. La scurt timp după sărbătorirea zilei de naştere, tatăl a dat peste un album cu poze din propria sa copilărie. Atunci şi-a dat seama că și el avea doisprezece ani când tatăl său îşi abandonase familia şi apoi se sinucisese. Văzându-l pe fiul său la aceeaşi vârstă, el resimţise teama vechilor răni, nevindecate… A fost ajutat să-şi recapete perspectiva şi pacea minții, de către un consilier care l-a făcut să-şi dea seama că el era o persoană foarte diferită de tatăl său, plus că nu avea de gând să-şi părăsească familia! Deci, ai grijă și învață cu discernământ din experiențele altora!

3) Binecuvântează-ți copilul. „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez.” (este scurtul dialog al lui Iosif cu tatăl său, din Geneza 48.9).

Principiile după care trăieşti şi binecuvântările de care te bucuri trebuie transmise mai departe copiilor şi nepoţilor tăi. Fie că este vorba de a exprima personal ceea ce simţi în inima ta, fie că le trimiţi un bileţel sau un email pentru a le spune că eşti mândru de ei, binecuvântează-ţi copiii cu fiecare ocazie care ţi se iveşte!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s