Oswald CHAMBERS: Regula divină a vieţii

free-christian-wallpaper-matthew-5-48-678x509

„ Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.”

                                                                                                                                           Matei 5:48

Regula divină a vieţii

Domnul nostru ne îndeamnă, în versetele 38-48, să fim generoşi în comportarea noastră faţă de toţi oamenii. În viaţa spirituală, fereşte-te să umbli conform afinităţilor tale naturale. Orice om are afinităţi naturale; există oameni de care ne place şi oameni de care nu ne place. Dar nu trebuie să lăsăm niciodată aceste sentimente să domnească în viaţa noastră creştină. „Dacă umblăm în lumină, după cum Dumnezeu este în lumină” – El ne va da părtăşie chiar şi cu oamenii pentru care nu avem nici o afinitate naturală.

Exemplul pe care ni-l dă Domnul nostru nu este acela al unui om bun, nici măcar al unui bun creştin, ci al lui Dumnezeu însuşi. „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” Cu alte cuvinte, arată-i celuilalt ceea ce Dumnezeu ţi-a arătat ţie, iar Dumnezeu îţi va da în această viaţă nenumărate ocazii de a dovedi dacă eşti desăvârşit, aşa cum este Tatăl nostru din ceruri. A fi ucenici înseamnă a ne identifica în mod deliberat cu grija lui Dumnezeu faţă de ceilalţi oameni. „Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu…” Adevărata expresie a caracterului creştin nu este facerea de bine, ci asemănarea cu Dumnezeu. Dacă Duhul lui Dumnezeu te-a transformat în interior, în viaţa ta vei arăta trăsături divine, nu trăsături umane bune. Viaţa lui Dumnezeu din noi se exprimă ca viaţă a Iui Dumnezeu, nu ca o viaţă umană care încearcă să fie evlavioasă.

Secretul vieţii creştinului este că supranaturalul devine natural în el prin harul lui Dumnezeu, iar experimentarea acestui lucru se realizează în detaliile practice ale vieţii, nu în timpul de comuniune cu Dumnezeu. Când venim în contact cu lucruri care deranjează, descoperim, spre uimirea noastră, că avem puterea să rămânem liniştiţi şi echilibraţi în mijlocul lor

(Meditație TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gindurile! Vezi dacă este vreo cale rea în mine şi du-mă pe calea cea veşnică.” PSALM 139:23-24

Când David spunea aceste cuvinte, el ştia bine că Dumnezeu îl cunoştea în chip desăvârşit, fapt care reiese din tot psalmul acesta; dar el dorea ca Dumnezeu să-l ajute să se cunoască pe sine însuşi şi aceasta ar trebui să fie şi dorinţa fiecăruia dintre noi, căci trebuie să recunoaştem că nici noi nu ne cunoaştem cum ne cunoaşte Dumnezeu. Cred că nimeni n-ar fi bucuros să-şi aibă lăuntrul lui dat pe faţă. Câte lucruri din viaţa noastră din trecut am vrea să le avem acoperite şi uitate, şi mulţumim lui Dumnezeu că ele sunt aşa. Cine n-a venit la lumină, acea lumină desăvârşită care este numai în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-ar îngrozi la gândul de a fi expus în totul. Dar când vine la El într-o credinţă simplă şi adevărată, atitudinea lui este schimbată în chip minunat în privinţa aceasta, primeşte cu bucurie ca lumina Lui Dumnezeu să strălucească peste el personal şi peste întreaga lui viaţă şi nu mai vrea să mai ascundă nimic.

Un om în vârstă de 87 de ani care şi-a trăit în viaţa în nepăsare şi neascultare faţă de Dumnezeu, a fost mântuit în chip minunat la această vârstă. Când i s-a cerut permisiunea ca istoria întoarcerii lui la Dumnezeu să fie scrisă, el nu numai că a acceptat, dar a insistat spunând: “Să nu vă fie teamă să spuneţi despre mine aşa cum am fost…”, şi desigur prin aceasta el dorea să strălucească harul. El nu mai avea acum să se teamă de nimic, pentru că ştia că prin credinţa în jertfa Domnului Isus, păcatele lui au fost iertate pe deplin. Psalmistul nu-L roagă pe Dumnezeu ca păcatele lui să fie expuse altora, lucru care n-ar fi fost de folos.

Dar el dorea să fie expuse lui însuşi ca să le poată judeca personal şi să nu mai fie hărţuit de ele. Noi nu avem nevoie să cunoaştem şi să judecăm păcatele altora, ci avem nevoie de har de la Dumnezeu ca să ne judecăm gândurile, inima şi căile noastre. Judecata de noi înşine ne păstrează cugetul treaz şi ne menţine neîntreruptă părtăşia cu Domnul Isus. Poate nici nu realizăm câtă nevoie avem ca Dumnezeu să ne ajute să ne cunoaştem inima şi gândurile. Dacă am cere aceasta cu sinceritate, am descoperi două lucruri mari: cât de vicleană şi perfidă este inima noastră şi cât de mare este harul lui Dumnezeu care ne rabdă aşa cum suntem. Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem însă ne iubeşte prea mult ca să ne lase să rămânem aşa. De aceea Domnul Isus mijloceşte necurmat pentru noi. Întocmai ca David şi noi avem nevoie ca Dumnezeu să ne ajute să vedem ce este rău în mersul nostru zilnic. Să-I cerem să ne ajute ca să judecăm tot ce ne arată El că este rău, şi astfel să putem merge cu bucurie pe calea către cer.

O realitate tristă însă şi foarte comună este că noi ne grăbim să judecăm şi să osândim pe alţii în timp ce suntem foarte îngăduitori cu noi înşine sau poate chiar orbi. Bârna şi paiul confirmă aceasta şi Domnul numeşte aceasta: făţărnicie.

Un credincios înţelept şi duhovnicesc, totdeuna recunoaşte şi niciodată nu uita că este făcut din aceeiaşi ţărână din care sunt făcuţi toţi aceia care cad. Cu cât mai aproape umblăm cu Dumnezeul harului, cu atât mai delicaţi devenim faţă de greşelile altora.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Copilaşilor vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, cel neprihănit”. 1 Ioan 2:1.

Când apostolul Ioan spune: “Vă scriu aceste lucruri” se gândeşte probabil, la cap.1:3: “Ce am văzut şi ce am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Si părtăşia noastră este chiar cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos”. Aceasta este deci părtăşie de avere şi cel care recunoaşte aceasta, are bucurie deplină şi această cunoaştere îl determină să nu mai păcătuiască.

În versetul 6 este scris: “Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul”. Deci, cel ce trăieşte în păcat, nu are părtăşie cu El şi este în afara lui Hristos. Vedem deci, că există posibilitatea unei vieţi de biruinţă. Se poate însă întâmpla ca unul să fie învins de un păcat. Dar prin aceasta nu aparţinem de cei despre care vorbeşte în cap.3 “Cine păcătuieşte este de la Diavolul”. Doar este scris: “Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, cel neprihănit”. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre. Este scris că: “El este ispăşirea pentru păcatele noastre şi nu: “El ne ispăşeşte din nou şi din nou”. Scriptura ne vorbeşte de o ispăşire terminată. De aceea, chiar dacă ar fi să cădem într-o ispită, dar, ne plecăm cu părere de rău şi credem că Isus a plătit şi pentru acest păcat, atunci Dumnezeu ne iartă. In alt loc este scris: “Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea într-o greşeală, voi care sunteţi duhovniceşti, să-l îndreptaţi cu duhul blândeţii. Acest verset nu sună acelor care trăiesc în păcat şi spun că în permanenţă vor păcătui, ci pentru aceia care trăiesc pentru Dumnezeu.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

EL DESCUIE

Poporul Tău este plin de înflăcărare când îţi aduni oştirea …

Psalmul 110.3

    Binecuvântat să fie Dumnezeul îndurării, că va fi aşa cum sună versetul. Este un popor pe care Domnul l-a ales din timpuri străvechi ca să fie partea Lui deosebită. Din fire, copiii acestui popor aveau o voinţă tot aşa de încăpăţânată ca şi ceilalţi fii stricaţi ai lui Adam. Dar din ziua când Dumnezeu îşi arată puterea Sa şi când harul Său arată atotputernicia Sa, El pregăteşte inimile ca să se pocăiască şi să creadă în Domnul Isus. Nimeni nu este mântuit fără voia sa, dar Domnul frânge cu blândeţe voinţa oamenilor. Ce minunată putere este aceasta, care niciodată nu încalcă voinţa, ci o cârmuieşte. Dumnezeu nu sparge încuietorile de la uşi, ci le descuie cu o cheie, pe care numai El ştie să o mânuiască.Din acel moment noi avem voinţa să fim, să facem, să suferim ceea ce vrea Mântuitorul. Dacă suntem ispitiţi să ne răzvrătim, El ştie cum să ne conducă şi îndată alergăm pe calea poruncilor Sale din toată inima noastră. Fie ca în această zi voia mea să fie să mă ostenesc să aduc roade spre slava lui Dumnezeu şi spre binele semenilor mei. Doamne, iată-mă! Ziua aceasta să fie ziua în care să-ţi arăţi puterea Ta! Eu sunt pregătit, fericit şi dornic să fiu folosit pentru planurile Tale sfinte. Să nu fiu silit să cârtesc. „Eu am voinţa, dar n-am puterea să împlinesc”, deci dă-mi Tu şi voinţa şi-nfăptuirea.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” Iosua 1,8.

Ceea ce a fost dat în vremurile din trecut mai are valabilitate şi azi deoarece Tatăl ne-a descoperit gândurile ascunse din adevărul Său. Să nu uităm că nouă ne este dată o mărturie în aceste timpuri ale decăderii creştinismului, şi trebuie să umblăm în lumină despărţiţi de lume şi de religia ei. Domnul să ne ajute ca lumina noastră să nu o punem sub baniţă care reprezintă activitatea pământească sau sub pat care reprezintă extinderea firii noastre, ci s-o lăsăm să se vadă de departe. Domnul ne-a făcut înţelepţi ca să nu fie nevoit să îndepărteze sfeşnicul din locul lui. Noi creştinii, „care am fost botezaţi pentru moartea lui Hristos,
înmormântaţi cu El în botez şi înviaţi împreună prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu” (Rom. 6.3; Col. 2.12) avem fericita chemare să ne hrănim cu Hristos ca „Punea cea vie care S-a pogorât din cer.” (loan 6.51). Hrana noastră din pustie este Hristos, aşa cum ne este înfăţişat de Duhul Sfânt prin Cuvântul scris. Aceasta este partea noastră în pustia lumii acesteia. Ca să ne bucurăm de această parte, trebuie să ne fie deslipită inima de tot ce ţine de acest veac rău, de orice ni s-ar putea înfăţişa ca venind de la oamenii fireşti care „trăiesc după îndemnurile firii pământeşti.” O inimă lumească, pământească nici nu ar putea găsi pe Hristos în Scriptură şi nici nu s-ar putea bucura de El dacă L-ar găsi.Cei credincioşi care dau lui Hristos un loc de mâna a doua vor constata cu amar că sunt slabi şi sterpi în faţa duşmanului. Viaţa nouă din credincios nu poate fi hrănită şi ţinută tare decât cu Hristos. Să ne dăm seama tot mai mult că suntem în pustia acestei lumi şi că avem nevoie continuă de Cuvântul Său.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, vino şi atinge toate vieţile noastre şi atmosfera Colegiului cu putere dătătoare de energie şi cu farmec.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?» IEREMIA 23,29

Ce este focul? Este Cuvântul lui Dumnezeu care trăieşte şi lucrează cu putere în noi. Focul este imaginea suferinţei cumplite a Mielului. Noi suntem astăzi conduşi prin ceea ce a trăit şi suferit Isus. Aceasta este calea umilinţei. El S-a smerit atât de mult încât a fost gata să îmbrace haina slujitorului. De aceea Dumnezeu I-a dat Numele care este mai presus de orice nume. Focul Sfintei Scripturi este un foc de curăţire şi lucrează puternic în noi doar în urma dăruirii noastre totale, de bunăvoie: «pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea la arătarea lui Isus Cristos» (1 Cor. 3,12).

Revenirea lui Isus Cristos în glorie pe norii cerului va fi pentru copiii lui Dumnezeu ultima curăţire prin foc. Toate faptele noastre vor trece prin foc când vom sta în faţa tronului Său de judecată pentru răsplătire şi atunci va arde într-adevăr tot ce a fost pământesc, trecător şi păcătos. Nu va mai rămâne decât jertfa arderii de tot – dăruirea totală – care nu va fi mistuită de flăcări: această jertfă este pentru Domnul: «aur, argint, pietre scumpe» (1 Cor. 3,12).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Sabia Domnului şi a lui Ghedeon. Judecători 7:20

Ghedeon a ordonat oamenilor săi să facă două lucruri. Puneţi o lumânare într-un ulcior de lut, le-a spus el, şi la semnalul hotărât, spargeri ulciorul şi lăsaţi lumina să strălucească. Apoi trebuiau să sufle în trâmbiţă, strigând: „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Exact asta trebuie să facă şi creştinii. Mai întâi, trebuie să spargi ulciorul care îţi acoperă lumina. Aruncă lutul care îţi acoperă candela şi străluceşte. Lasă-ţi lumina să Strălucească înaintea oamenilor; fă fapte bune, pentru ca oamenii, privindu-te, să ştie că ai fost cu Isus. Apoi trebuie să fie Zgomot, sunet de trâmbiţă. Trebuie să existe eforturi pentru secerişul păcătoşilor proclamându-L pe Christos răstignit. Du-le Evanghelia. Las-o la uşa lor. Pune-o în drumul lor. Nu-i lăsa să scape; sună din trâmbiţă la urechile lor. Aminteşte-ţi că adevăratul strigăt de război al bisericii este parola lui Ghedeon: „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Dumnezeu trebuie să o facă, este lucrarea Lui. Dar nici noi nu trebuie să lenevim. Instrumentele trebuie folosite — „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Dacă strigăm numai „sabia Domnului!” ne facem vinovaţi de lenevie, şi dacă strigăm „sabia lui Ghedeon!” ne manifestăm întemeierea idolatră pe un braţ de carne; trebuie să le unim pe amândouă în armonie practică, „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Nu putem să facem nimic singuri, dar putem să facem totul prin gjutorul lui Dumnezeu. Să hotărâm deci, în numele Său, să ieşim personal şi să slujim cu torţele noastre de exemplu sfânt, şi cu trâmbiţele declaraţiilor şi mărturiilor sfinte. Dumnezeu va fi cu noi, duşmanul va fi pus pe fugă, şi Domnul Oştirilor va domni în veac şi-n veci de veci.

Seara

Până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească.
Eclesiastul 11:6

Ocaziile sunt în număr mai mare seara. Oamenii se întorc acasă de la muncă, şi câştigătorul de suflete găseşte timp să le spună despre dragostea lui Isus. Eşti angajat în lucrare de seară pentru Isus? Dacă nu, nu mai zăbovi să te înrolezi în serviciul care cere atâta muncă. Păcătoşii pier din lipsă de cunoştinţă. Cel care întârzie îşi va vedea hainele pătate cu sângele sufletelor lor (vezi Ieremia 2:34). Isus şi-a dat amândouă mâinile piroanelor când a fost răstignit pe cruce. Cum pot eu să-mi ţin mâinile departe de lucrarea Sa? Zi şi noapte, El a trudit şi s-a rugat pentru mine. Cum pot eu să stau o singură oră lenevind fără grijă? Trezeşte-te, inimă leneşă. Pune-ti mâinile la treabă, sau înalţă-le în rugăciune. Cerul şi iadul stau în zel. Să fiu zelos, deci, şi să semăn sentinţe bune pentru Domnul Dumnezeul meu în seara aceasta. Seara vieţii cere multe de la noi. Viaţa este atât de scurtă încât se reduce la o dimineaţă a puterii şi la o seară de prăbuşire. Pentru unii oameni, viaţa pare lungă, dar un bănuţ înseamnă o sumă mare pentru un sărac. Viaţa este atât de scurtă încât nimeni nu-şi poate permite să piardă o zi. S-a spus că, dacă un mare rege ar veni la noi cu o grămadă de aur şi ne-ar spune că ne dă cât putem număra într-o zi, am avea o zi cât se poate de lungă. Am începe dis de dimineaţă şi nu ne-am opri până seara. Câştigarea sufletelor este o muncă mult mai nobilă. De ce să mă retrag atât de devreme? Unii oameni sunt cruţaţi pentru seara lungă a unei bătrâneţi puternice. Dacă acesta este şi cazul meu, să-mi folosesc talentele cât mai pot şi să-L slujesc pe Domnul până în ultimul ceas. Prin harul Lui, voi muri pe ogor. Voi lăsn jos povara numai atunci când mă voi aşeza să mor. Cei care sunt mai în vârstă pot să-i instruiască pe cei tineri, să-i mângâie pe cei slăbiţi şi să-i încurajeze pe cei disperaţi. Dacă seara are mai puţină căldură, este mai bogată în înţelepciune calmă. De aceea, până seara, nu îmi voi lăsa mâna să se odihnească.

IZVOARE IN DEŞERT

Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?(Ioan 11:40)

Maria şi Marta nu puteau să înţeleagă ce făcea Domnul lor. Fiecare din ele Îi spusese: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“ (v. 21,32). Şi în spatele cuvintelor lor parcă citim adevăratele lor gânduri: „Doamne, noi nu înţelegem de ce ai zăbovit atât de mult să vii sau cum ai putut să-l laşi pe omul pe care îl iubeşti atât de mult să moară. Nu înţelegem cum ai putut să îngădui ca atâta durere şi suferinţă să devasteze vieţile noastre, când prezenţa Ta ar fi putut opri totul. De ce n-ai venit? Acum e prea târziu, pentru că Lazăr e mort de patru zile!“ Dar Domnul Isus avea un singur mare adevăr ca răspuns la toate acestea. El a spus, în esenţă: „Poate că nu înţelegeţi, dar Eu vă spun că, dacă veţi crede, veţi vedea“. Avraam nu putea înţelege de ce Dumnezeu i-a cerut să-l jertfească pe fiul său, dar el s-a încrezut în Dumnezeu. Deci el a văzut gloria Domnului când fiul pe care îl iubea i-a fost dat înapoi. Moise nu putea să înţeleagă de ce Dumnezeu i-a cerut să stea patruzeci de ani în pustiu, dar şi el s-a încrezut în Dumnezeu. Şi a văzut când Dumnezeu l-a chemat să scoată Israelul din robia egipteană.Iosif nu putea să înţeleagă cruzimea fraţilor săi faţă de el, falsa mărturie a unei femei perfide, sau anii lungi de întemniţare nedreaptă, dar el s-a încrezut în Dumnezeu şi în final a văzut gloria Lui în toate. Şi tatăl lui Iosif, Iacov, nu putea înţelege cum a putut providenţa stranie a lui Dumnezeu să îngăduie ca Iosif să fie luat de la el. Totuşi, mai târziu, el a văzut gloria Domnului când a privit faţa fiului său, care devenise guvernatorul unui mare împărat şi omul folosit pentru salvarea vieţii lui şi a vieţii unei întregi naţiuni.Poate că este şi în viaţa ta ceva care te face să-L întrebi pe Dumnezeu. Te trezeşti spunând: „Nu înţeleg de ce Dumnezeu a îngăduit ca cel pe care îl iubesc să fie luat. Nu înţeleg de ce a permis nenorocirii să mă lovească. Nu înţeleg de ce Domnul m-a condus pe aceste cărări sucite. Nu înţeleg de ce planurile mele, care păreau atât de bune, m-au dezamăgit atât de mult. Nu înţeleg de ce binecuvântările de care am disperată nevoie întârzie atât de mult să vină“.Dragă prietene, tu nu trebuie să înţelegi toate căile prin care lucrează Dumnezeu cu tine. El nu Se aşteaptă ca tu să le înţelegi. Tu nu te aştepţi ca copiii tăi să înţeleagă tot ce faci, tu pur şi simplu vrei ca ei să aibă încredere în tine. Şi într-o zi şi tu vei vedea gloria lui Dumnezeu în lucrurile pe care nu le înţelegi.

  1.                                                                                                                H. M.

Dacă am putea să întredeschidem porţile vieţii,

Şi să stăm înăuntru, şi să vedem tot ce lucrează Dumnezeu,

Am putea interpreta toate aceste îndoieli şi lupte,

Şi pentru fiecare mister am putea găsi o cheie.

Dar nu astăzi. Deci fii mulţumită, dragă inimă;

Planurile lui Dumnezeu se desfac precum crinii puri şi albi.

Noi nu trebuie să rupem frunzele care acoperă complet floarea,

Timpul va descoperi într-o zi florile de aur.

Şi dacă, prin trudă cu răbdare, vom ajunge în ţara

În care picioarele obosite, cu sandalele desfăcute, se pot odihni,

Când vom cunoaşte şi vom înţelege limpede totul,

Cred că vom spune: „Dumnezeu a ştiut cel mai bine“.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 17.12-27

Dacă încercăm să ne scriem numele pe pământ (v. 13), vom vedea în curând că acesta ajunge de necitit. Şi totuşi, câţi nu sunt ca aceşti nebuni care, fără să se gândească la viitor, caută să-şi facă un nume pe un pământ care trece! Drag prieten, cartea vieţii este locul în care trebuie să fie înscris numele tău.

Găsim aici din nou trista declaraţie din cap. 2.13: „L-au părăsit pe Domnul, Izvorul apelor vii…”. In Ioan 6.66, mai mulţi ucenici nu-L mai urmează pe Domnul Isus, Cel care, exact în capitolul următor, urma să Se descopere ca fiind Izvorul de apă vie (Ioan 7.37).

Rugăciunea din v. 14 recunoaşte că numai Dumnezeu poate schimba inima rea a omului: „Vindecă-mă Tu,… şi voi fi vindecat; salvează-mă Tu, şi voi fi salvat”. În cap. 31.18, Efraim va cere, la rândul lui, „Intoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce”. „Pentru că Tu eşti lauda mea”, adaugă profetul, punând în lumină adevărul că, în lucrarea mântuirii noastre, totul vorbeşte despre gloria lui Dumnezeu.

În ultima parte a capitolului, Domnul aduce aminte de dispoziţiile Sale în legătură cu sabatul. Legea fusese încălcată în acest punct, ca de altfel şi în altele (cap. 7.9). Un secol mai târziu, după întoarcerea din Babilon, credinciosul Neemia va pune la inimă această învăţătură din v. 21,22 (Neemia 13.15…). Le va aminti mai-marilor din Iuda că nenorocirile poporului fuseseră consecinţa necredincioşiei părinţilor tocmai în această privinţă.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text Psalmul 49

PACEA CARE NU DUREAZĂ

Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui în veac…   Psalmul 49:11

    Un editor de materiale pornografice arăta fericit şi senin când i s-a luat un interviu la televiziune. Nu am fost surprins. Psalmistui ne spune în repetate rânduri despre pacea şi prosperitatea celor răi. Acelaşi lucru l-a spus Isus când a vorbit despre un bogat nechibzuit, care se bucura de bogăţiile sale şi care îşi planifica viitorul (Luca 12:16-21). Da, răii care prosperă pot găsi plăcere şi un anumit grad de pace în viaţa aceasta. Dar ei nu sunt de invidiat. Scriitorul Psalmului 49 subliniază că nici unul, nici măcar cel mai bogat om, nu poate să răscumpere pe un altul sau pe sine însuşi de la moarte (v. 7-9). Bogatul şi săracul merg deopotrivă de goi în mormânt. La moarte, ceea ce este fizic din noi se va descompune.

Acestea sunt gânduri depresive pentru o persoană care a trăit numai pentru plăcerile fizice ale vieţii. Dar noi în calitate de creştini, putem contempla moartea fără frică, deoarece putem spune împreună cu psalmistul: „Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui” (v. 15). Putem spune împreună cu Iov: „Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu” (Iov 19:26). Putem afirma la fel ca apostolul Pavel: „Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi” (2 Cor. 4:16). Creştinul are o pace care rămâne dincolo de moarte, în eternitate. Necazul cu pacea celor răi este simplu; ea nu durează. H.V.L.                                                         

O, ce pace am găsit în Isus,

Pace ce nimic n-o poate tulbura.

Pace divină primită de sus,

O pace ce nimeni n-o poate lua. Beck

Dacă nu-L ai pe Dumnezeu, n-ai pace; îl ai pe El, ai pacea Sa,

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Frații Săi Iau zis deci: „… AratăTe pe Tine Însuți lumii“.  Ioan 7.3,4

Aceste cuvinte Iau fost adresate Domnului de către frații Săi, care nu credeau în El. Ei doreau o manifestare a Lui în acel timp – o manifestare potrivită cu afirmațiile pe care le făcea, o revelare a Lui Însuși către lume în acele momente. Domnul însă lea răspuns: „Timpul Meu nu a venit încă“. Acela nu era timpul ca El să Se manifeste pe față, însă acel timp va veni în curând, aducând bucurie pentru sfinții Săi și groază pentru cei nelegiuiți. Atunci El Se va descoperi pe Sine și „orice ochi Îl va vedea, chiar și cei care Lau străpuns, și toate semințiile pământului vor plânge din pricina Lui“. Atunci Îl vor vedea „pe Fiul Omului venind cu norii cerului, cu putere și mare glorie“. Acela va fi timpul când El Se va manifesta pe față.

Deocamdată însă, El nu a venit pentru a judeca lumea prin manifestarea Sa, iar acest lucru, pentru o lume care zace în nelegiuire, este o adevărată îndurare; căci, atunci când va veni din nou, El va nimici orice pricină de poticnire, pe toți cei care practică și care iubesc păcatul. De ce? Fiindcă El este sfințenia însăși și nu poate privi păcatul; iar unde Se află El, păcatul nuși poate găsi loc.

Prin urmare, venirea Lui trebuie să înlăture tot ceea ce este contrar sfințeniei, astfel că îngăduința manifestată de El în timpul de acum este un lucru prețios. Este bine pentru credincioșii de acum că Domnul nu a acționat potrivit sugestiei fraților Săi. Este bine pentru noi că nu a venit încă timpul Lui, căci îndelungarăbdare a Domnului a însemnat mântuire pentru noi. El a refuzat să Se descopere pe față atunci și a continuat, în taină, săi invite pe toți să vină și să aibă parte de îndurarea Sa, înainte de a Se manifesta pe față.  J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Privește liniștit minunile lui Dumnezeu! Iov 37.14

Credincioșia unui câine

Cu timpul, toți locuitorii au aflat de credincioșia acestui câine. Și chiar oamenii din împrejurimi, când ajungeau în stația Port Benton, întrebau: „Aceasta este stația în care câinele își așteaptă stăpânul său?“. De fiecare dată când trecea câte un tren prin stație, câinele era acolo urmărind atent vagon cu vagon. Dar stăpânul nu se arăta. Așa au trecut șase ani de așteptare și credincioșie, în care câinele aștepta în stație zi și noapte întoarcerea stăpânului său. Dar a venit o zi, în care câinele nu a mai vegheat. Câinele a fost găsit mort în același loc unde a stat atâția ani de zile. Locuitorii s-au întristat la aflarea acestei vești. În acea zi de ianuarie a anului 1942, mulți au fost afectați de îngroparea credinciosului câine.

Iar noi să privim în liniște minunile lui Dumnezeu, pe care El le-a pus în creația Sa! Câtă deosebire între credincioșia acelui câine și lipsa noastră de credincioșie față de Creatorul nostru! Îndepărtarea omenirii față de Dumnezeu este așa de mare, încât Dumnezeu a trebuit să spună prin profetul Isaia: „Boul își cunoaște stăpânul, și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine“. Care este situația noastră? Suntem credincioși sau necredincioși Stăpânului nostru? Mântuitorul a promis că va veni în curând. Îl așteptăm cu credincioșie?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PERSPECTIVA CREDINTEI

„Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” (Filipeni 1:21)

     Închisorile romane erau nişte locuri îngrozitoare. Răufăcătorii erau biciuiţi şi legaţi la mâini și la picioare cu lanţuri de fier. Îmbrăcămintea lor îmbibată cu sânge nu le era schimbată nici măcar în cele mai friguroase ierni. „Temnița dinăuntru” (Faptele Apostolilor 16:24) în care au fost închişi Pavel şi Sila era cea mai dură. Lipsa apei, condiţiile austere şi duhoarea toaletelor (dacă le-am putea numi astfel!) făceau ca somnul să fie imposibil. Ostaticii îşi cereau moartea în fiecare zi, iar unii chiar recurgeau la sinucidere. Era cel mai teribil coşmar! Cu toate acestea, „Pavel şi Sila… cântau… iar cei închişi îi ascultau.” (v. 25) În varianta sa The Message, Eugene Peterson reformulează astfel: „Ceilalţi prizonieri nu-şi puteau crede urechilor”. Să mai vorbim despre impact! Atitudinea lui Pavel i-a impresionat înaintea convingerilor lui religioase. Trebuie s-o recunoaştem, oricine poate cânta în biserică… Însă când eşti în stare să-L lauzi pe Dumnezeu în mijlocul suferinţei, a presiunilor şi a problemelor – e cu totul altceva! Cum au putut ei să facă asta? Având o perspectivă a credinţei! Nu ceea ce ai pierdut contează, ci ceea ce ţi-a rămas! Pavel nu numai că a cântat în închisoare, ci a scris cele mai însemnate cărţi ale sale acolo. Iată explicaţia lui: „Căci ştiu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos. Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” (Filipeni 1:19-21) Ce poţi face cu astfel de oameni? Ei nu ţin cont de nicio ameninţare. Puterea lor îşi are un izvor nesecat care nu se împuţinează în funcţie de împrejurări. Asta pentru că au o perspectivă a credinţei. De aşa ceva ai nevoie şi tu astăzi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s