Oswald CHAMBERS: La ce să renunţi

360x225-hs-2008-16-bx-full_jpg“Ci am renunţat la lucrurile ascunse ale necinstei”

2 Corinteni 4:2

Ai “renunţat la lucrurile ascunse ale necinstei”‘ – la lucrurile pe care sentimentul tău de onoare nu vrea să le lase să iasă la lumină? Le poţi ascunde cu uşurinţă. Există în inima ta vreun gând despre cineva, gând pe care nu l-ai dori adus la lumină? Renunţă la el imediat ce apare; renunţă la toate acestea până când nu mai există nici un lucru ascuns legat de necinste sau viclenie în tine. Invidia, gelozia, lupta nu izvorăsc neapărat din natura păcatului, ci din alcătuirea trupului tău care era obişnuit cu astfel de lucruri în trecut (vezi Romani 6:19 şi 1 Petru 4:1 -3).

Rămâi într-o stare de veghe continuă, ca în viaţa ta să nu apară nimic de care să-ţi fie ruşine. “Nu umblăm cu vicleşug”‘, adică nu apelăm la un lucru doar pentru a ne susţine punctul de vedere. Aceasta este o mare cursă. Ştii că Dumnezeu te lasă să lucrezi numai într-un singur mod, de aceea, fereşte-te să atragi oamenii printr-un alt mod; dacă faci aceasta, apăsarea lui Dumnezeu va fi asupra ta. Alţii fac lucruri care pentru tine ar însemna umblare cu vicleşug, dar e posibil ca ei să nu considere că e aşa. Ţie Dumnezeu ţi-a dat un alt standard. Nu toci niciodată sentimentul de a da totul al tău pentru gloria Lui. Pentru tine, a face un anumit lucru ar însemna să foloseşti vicleşugul în vederea unui scop diferit de scopul Său suprem şi să pierzi motivaţia pe care ţi-a dat-o Dumnezeu. Mulţi au dat înapoi pentru că le-a fost teamă să privească lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Criza apare atunci când un om trebuie să meargă puţin mai departe decât convingerile pe care le-a acceptat deja. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, si ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu.” APOCALIPSA 3:8

Cunosc faptele tale… Cuvântul acesta al Domnului către Biserica din Filadelfia este o mângâiere şi în acelaşi timp un avertisment adresat fiecăruia. Toate faptele noastre trebuie să poată suporta claritatea privirii Lui pătrunzătoare, să fie totdeauna expresia voiei Lui şi canalul Duhului Său prin care să-Şi poată transmite această voie.”…ai puţină putere…”. Sardes se laudă cu reputaţia sa şi Laodicea cu cunoştinţele ei, dar aceste arătări ale vieţii personale, înţelepciunii şi neprihănirii proprii sunt contrare voii lui Dumnezeu. Dacă Filadelfia n-are decât puţină putere şi nu este populară ca celelalte, în schimb ea cunoaşte pe Domnul ei, Ii este în totul supusă, împărtăşeşte dispreţul Său şi face voia Lui. Atitudinea aceasta să ne caracterizeze şi pe noi! Dacă noi nu avem mijloacele materiale nici libertatea la fel ca alţii, noi avem rugăciunea, şi rugăciunea adevărată este expresia mărturisirii slăbiciunii noastre şi a depinderii noastre de El în totul. Rugăciunea să fie întotdeauna obiectul grijei şi a vegherii noastre zilnice. Să nu ne îngăduim o lenevie în rugăciune dar nici o rugăciune de rutină şi mai ales să nu punem singuri vreo piedică în calea rugăciunilor noastre. (1 Petru 3:7).

“Ai păzit Cuvântul Meu…”, nu numai crezându-L de la început până la sfârşit, nu numai luptând pentru onoarea şi integritatea Lui, ci trăindu-L şi slăvindu-I autoritatea prin viaţa noastră omenească. Apostolul Pavel a avut curajul să spună: “…ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine (din Cuvânt. – N.Tr.) şi ce aţi văzut în mine (ca pildă de trăire – N.Tr.), faceţi.” (Fil. 4:9). Să nu fim deci numai nişte cititori de formă sau de datorie sau de obicei ci să rugăm pe Domnul să ne dea harul ca să-L traducem în viaţa de fiecare zi!

“…n-ai tăgăduit Numele Meu.” A tăgădui Numele Domnului înseamnă a da o mărturie care aruncă o desconsiderare asupra Numelui Său binecuvântat. Nici un credincios nu L-a tăgăduit cu gura, dar vai, mulţi L-au tăgăduit cu viaţa, fie în familie, în societate sau poate chiar în adunare. Nu este aceasta o infidelitate faţă de Acela căruia îi datorăm totul?

Când Domnul poate să conteze pe noi pentru că ne recunoaştem slăbiciunea, puţina putere dar şi faptul că depindem numai de El, atunci El va deschide o uşă fiecăruia dintre noi, dându-ne favoarea de a-I sluji.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, păzind în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau şi să ai zile multe”. Deut. 6:2.

Dumnezeu doreşte binele nostru şi al copiilor noştri. De aceea ne sfătuieşte El cel mai bine. De aici şi cuvintele: “Ascultă, Israele, ascultaţi taţi, ascultaţi mame!…” “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Si poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi să le ai în inima ta; să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi.” Mâinile tale să facă doar ce este plăcut înaintea Domnului. David spune: “Îl am pe Domnul încontinu înaintea ochilor mei, de aceea stau neclintit” şi “Să le scrii pe uşiorii casei tale şi pe porţile tale”. Cel care procedează astfel va fi binecuvântat el, precum şi copiii şi copiii copiilor săi. El le va da cetăţi pe care nu le-au zidit şi case pline de bunuri, pe care nu ei le-au umplut, vii şi grădini cu măslini pe care nu ei le-au plantat, pentru ca să mănânce şi să se sature. Dacă citim în Cuvântul lui Dumnezeu de la început până la sfârşit, putem observa cum binecuvintează Dumnezeu pe cei care se încred în El slujindu-I plini de credinţă, cântând cu bucurie toate binefacerile Lui. Asupra acestor oameni Dumnezeu îşi revarsă binecuvânţările. Si copiii copiilor lor vor lăuda Numele Lui. O, cât de credincios eşti Tu Doamne, faţă de cei ce se încred în Tine! Laudă, cinste şi mărire Ti se cuvine acum şi în veci. Amin.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ADĂPOSTUL CEL SIGUR

“Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului, şi ca Un loc de scăpare împotriva furtunii.” Isaia 32.2

Cine este acest om, ştim cu toţii. Cine ar putea să fie, decât al doilea Adam, Domnul cerului, Omul durerilor, Fiul Omului? N-a fost El întotdeauna locul de scăpare al poporului Său, îndurând toată puterea vântului şi ocrotindu-i pe toţi cei ce caută adăpostul lor în El? Noi am scăpat prin El de mânia lui Dumnezeu; şi vom scăpa şi de mânia oamenilor şi de îngrijorările acestei vieţi şi de teama de moarte. De ce să stăm în calea vântului, când putem foarte bine să ne ascundem în urma Domnului Isus? Să alergăm deci la El şi să rămânem cu El în pace.

Adeseori vedem cum vântul tulburărilor se ridică şi se întăreşte până într-atât că devine o furtună care răstoarnă totul înaintea ei. Lucrurile pe care noi le socotim neclintite şi întărite ca o stâncă în furtună, sunt răsturnate, şi multe şi mari sunt căderile şi cufundarea oamenilor în care noi ne punem nădejdea. Domnul Isus este Biruitorul, Stânca veacurilor care nu cade niciodată. Sprijiniţi pe El, putem să trecem prin furtună, rămânând într-o linişte desăvârşită.Să ne adăpostim şi astăzi în acest loc de scăpare şi să rămânem în El, cântând de bucurie că suntem ocrotiţi. Prea iubit Domn Isus, cât de mult Te binecuvântăm! Fii lăudat, căci Tu eşti pentru noi un loc de scăpare împotriva furtunii.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

“Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” 1. Cor. 16,13

Nici un creştin nu va putea nega că trăim într-o vreme serioasă şi importantă. Ea avertizează pe fiecare credincios şi pe fiecare adunare în parte la cuvintele Domnului: “Vegheaţi căci Domnul este aproape.” Necredinţa şi decăderea morală sunt în floare, deşi Dumnezeu vorbeşte prin catastrofe naturale, accidente în masă, foamete şi prin atâtea mijloace prin care încearcă să pă trundă la conştiinţa omului de a-l abate de la drumul pierzării. Mai mult ca oricând cuvintele: “Venirea Domnului este aproa pe. . .Iată că Judecătorul este chiar la uşă” este un fapt aproape împlinit.Şi pentru credincioşi acesta este un gând foarte serios; în faţa lor nu stă judecata, ci un viitor strălucitor şi o împărăţie veşnică cu Hristos, Domnul lor cel scump. Chemarea lor este superioară, cerească, căci pe pământ sunt nişte călători şi străini. Toate aştep tările şi nădejdea lor sunt sus, la El. Responsabilitatea unui creş tin este incomparabil mai mare ca a unui om lumesc, căci toţi trebuie să stăm în faţa scaunului de judecată a lui Hristos pentru a primi răsplata după cum merităm. De aceea este o râvnă în creştin de a fi plăcut lui Dumnezeu şi Domnului său. Cum stăm noi? Vrem să rămânem în urmă sau ne doboară oboseala şi som nul lumii acesteia? NU, noi vrem să spunem mai mult ca oricând, ca odinioară apostolii: “Noi nu suntem din aceia care se tem şi dau înapoi.” De aceea să croim “cărări netede şi drepte pentru picioarele noastre.” Căci noi suntem Mireasa Lui, moştenirea împărăţiei Lui, poporul Său ceresc care călătoreşte spre Casa Tatălui. Căci noi sîntem slujitorii Lui, chemaţi de a-i sluji şi de a mărturisi despre El. Jertfa Lui ne-a curăţat odată pentru totdeauna, ne-a sfinţit şi ne-a pus deoparte, iar Duhul din noi ne dă putere să strigăm: “Ava Tată.” Să nu ne îmbărbăteze oare toate acestea ca să-I slujim cu şi mai multă abnegaţie spre slava Lui?

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, ieri am fost acceptat să lucrez în Taberele din deşert, în Egipt, şi Cuvântul Tău a venit în dimineaţa asta cu mare forţă – Trimis “înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile, pe unde avea să treacă El” (Luca 10:1).

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«In adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu.» 2 CORINTENI 13,4

Isus este Mielul lui Dumnezeu pentru a ne descoperi măreţia şi complexitatea biruinţei Sale. Biruinţa lui Isus este, ciudat, biruinţa mielului. El a câştigat-o, dar nu prin eforturi umane, pentru că «El a fost răstignit prin slăbiciune» (2 Cor. 13,4). De aceea versetul, în paradoxul său divin, este atât de puternic: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (loan 1,29). Cel mai slab a câştigat cea mai mare biruinţă spirituală! Cât de slăbit era Domnul Isus Cristos când a mers la Golgota vedem din faptul că S-a prăbuşit sub greutatea crucii. Dar când a fost crucificat înaintea tuturor martorilor din lumea invizibilă a avut loc practic cea mai mare demonstraţie de putere din toate timpurile: Mielul lui Dumnezeu a luat asupra Lui păcatele întregii lumi! De unde această putere spirituală extraordinară în Mielul slab, să poată purta păcatele întregii lumi? Iată răspunsul: dragostea nesfârşită a lui Dumnezeu îl susţinea, căci nu este scris «Iată, acesta este Mielul», ci «Iată Mielul lui Dumnezeu». Doar prin puterea dragostei lui Dumnezeu a putut Isus Cristos să înfăptuiască ceea ce a rămas pe veci valabil, şi anume să plătească pentru toate păcatele şi fărădelegile oamenilor. Cine îl urmează pe Miel va avea parte de aceeaşi experienţă: În cea mai mare slăbiciune va realiza însă ce e mai greu. În această lumină, cuvântul Scripturii are o deosebită semnificaţie: «căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită» (2 Cor. 12,9).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

“El nu se teme de veşti rele.” Psalm 112:7

Creştine, nu ar trebui să te temi de sosirea veştilor rele. Dacă eşti supărat din cauza lor, cu ce te deosebeşti de ceilalţi oameni? Ceilalţi oameni nu au un Dumnezeu la care să meargă. Ei nu I-au simţit niciodată credincioşia, aşa cum ai făcut tu. Nu este de mirare că sunt doborâţi de îngrijorare şi copleşiţi de frică, dar tu declari că ai un alt fel de spirit. Tu ai fost “născut din nou… la o nădejde vie” (1 Petru 1:3), şi inima ta trăieşte în cer, nu în lucrurile pământeşti. Dar dacă eşti văzut la fel de îngrijorat ca ceilalţi, care este valoarea harului pe care spui că l-ai primit? Unde este demnitatea naturii noi, pe care pretinzi că o ai? Dacă eşti plin de teamă, ca şi ceilalţi, vei fi condus, fără îndoială, la aceleaşi păcate ca şi ei, sub încercarea aceloraşi împrejurări. Cei lumeşti, atunci când simt copleşiţi de rele, se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Ei murmură şi cred că Dumnezeu îi tratează prea aspru. Vei cădea şi tu în acelaşi păcat? Îl vei provoca pe Domnul aşa cum fac ei? Mai mult, oamenii nepocăiţi apelează la mijloace nedemne ca să scape din greutăţi, şi e sigur că şi tu vei face la fel, dacă cedezi presiunii prezente. Increde-te în Domnul, şi “nădăjduieşte în El” (Psalmi 37:7). Cea mai sigură cale este să faci ceea ce a făcut Moise la Marea Roşie: “staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul” (Exod 14:13). Dacă dai frâu liber temerilor atunci când auzi veşti rele, nu vei fi în stare să înfrunţi necazul cu calmul care te întăreşte pentru datorie şi te susţine în încercări. Cum poţi să îl slăveşti pe Dumnezeu dacă eşti laş? Sfinţii au cântat adesea laudă lui Dumnezeu în foc, iar tu o să te îndoieşti şi o să disperi, de parcă nu ai avea nici un ajutor, şi astfel o să-L măreşti pe Cel Pret înalt? Încurajează-te, deci, şi întemeiază-ţi credinţa pe credincioşia Dumnezeului legământului, nu lăsa să ţi se “tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (loan 14:27).

Seara

“Popor de lângă El.” Psalm 148:14

Sistemul vechiului legământ era unul al distanţei. Chiar şi atunci când se arăta robului Său Moise, Dumnezeu spunea: Ce “nu te apropia de pământul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare” (Exod 3:5). Când s-a arătat celor aleşi pe Muntele Sinai, una din primele porunci a fost “hotărăşte anumite margini în jurul muntelui, şi sfinţeşte-l” (Exod 19:23). In cadrul serviciului sfânt din cortul întâlnirii şi templu, gândul distanţei era întotdeauna prezent. In curtea interioară doar preoţii îndrăzneau să intre, iar în Sfânta Sfintelor nu intra decât marele preot, numai o dată pe an. Se pare că, în vremurile vechi, Domnul voia să-l înveţe pe om că păcatul era atât de ofensator pentru El, încât trebuia să-i trateze pe oameni ca pe nişte leproşi scoşi afară din tabără. Când se apropia de ei, îi făcea să simtă adâncimea despărţirii dintre Dumnezeul cel sfânt şi păcătosul necurat. Totuşi, când a venit Evanghelia, am fost plasaţi pe o altă poziţie. Cuvântul “du-te” a fost schimbat cu “vino”, distanţa a fost înlocuită de apropiere, şi cei care erau scoşi afară înainte au fost aduşi aproape prin sângele lui Isus Christos. Dumnezeirea întrupată nu avea un zid de foc în jur. “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28) este proclamaţia voioasă a lui Dumnezeu atunci când apare în trup omenesc. Acum El nu îl învaţă pe lepros că lepra lui îl îndepărtează, ci că El a suferit pedeapsa necurăţiei leprei. Ce siguranţă şi ce privilegii se ascund în această apropiere de Dumnezeu prin Isus! Le cunoşti din experienţă? Dacă le cunoşti, trăieşti prin puterea lor? Această apropiere este miraculoasă, totuşi este urmată de o făgăduinţă de şi mai mare apropiere, fiindcă ni se spune: “iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei” (Apocalipsa 21:3). Grăbeşte acest timp de apropiere, Doamne!

IZVOARE IN DEŞERT

“Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea!” Cântarea cântărilor 4:16

Unele din mirodeniile şi plantele menţionate în versetul 14 din capitolul de mai sus sunt foarte descriptive şi simbolice. Sucul de aloe are un gust amărui, dar este calmant când se aplică pe piele, ceea ce ne spune despre dulceaţa lucrurilor amare, dulcele amărui, având o aplicaţie importantă pe care numai cei care au experimentat-o o vor înţelege. Smirna este simbolul morţii, fiind folosită pentru îmbălsămarea mortului. Ea reprezintă dulceaţa care vine în inimă după ce aceasta a murit faţă de voinţa proprie, faţă de mândrie şi faţă de păcat.Ce farmec inexprimabil pare să înconjoare pe unii creştini, doar pentru că ei poartă în înfăţişarea lor curată şi în duhul lor blând urma crucii! Este dovada sfântă a faptului că ai murit faţă de ceva care odată era mândru şi puternic, dar acum este pentru totdeauna predat la picioarele Domnului Isus. Şi este de asemenea farmecul ceresc al unui duh zdrobit şi al unei inimi pline de căinţă, este muzica frumoasă care se înalţă dintr-o cheie minoră, şi dulceaţa adusă rodului copt de atingerea gerului.În sfârşit, tămâia era un parfum care se înălţa numai după ce era atins de foc. Tămâia arzând se transforma în nori de un miros plăcut care se înălţau din mijlocul focului. Aceasta simbolizează inima unui om a cărei dulceaţă a luat naştere prin flăcările suferinţei până când partea sfântă, cea mai dinăuntru a sufletului este umplută cu nori de laudă şi rugăciune.Preaiubiţilor, dau vieţile noastre miresme şi parfumuri – plăcutele miresme ale inimii? din Viaţa plină de dragoste a Domnului nostru

O fabulă persană spune: Într-o zi

Un călător a găsit o bucată de lut

Atât de plină de parfum plăcut

Încât mireasma ei a umplut toată camera.

“Ce eşti tu?” a întrebat el repede,

“Eşti tu o nestemată din Samarkand,

Sau nard pur ascuns în această formă simplă,

Sau altă marfă scumpă?”

“Nu, nu sunt decât o bucată de lut”.

“Atunci de unde acest parfum minunat – spune!”

“Prietene, dacă vrei să-ţi dezvălui secretul,

Am locuit cu trandafirul”.

Frumoasă parabolă! Şi cei ce iubesc

Să locuiască cu trandafirul din Saron

Nu vor emana pretutindeni o mireasmă plăcută,

Deşi ei înşişi sunt simpli şi smeriţi?

Dragă Doamne, rămâi cu noi ca să putem

Să ne tragem parfumul proaspăt din Tine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 13.1-27

Domnul îi dă Ierusalimului un semn: este vorba de acest brâu pe care Ieremia trebuia să-l poarte asupra lui zi de zi, fără să-l spele niciodată, pe care apoi să-l ascundă la peste patru sute de kilometri, lângă Eufrat, şi despre care, în final, când să se întoarcă să-l ia, să constate că nu mai era bun de nimic. Domnul îi explică apoi semnificaţia sa spirituală: brâul este o podoabă care îşi are locul aproape de inimă; mai mult, el făcea parte din veşmintele preoţilor (Exod 28.40), iar Ieremia era unul dintre aceştia. Ce mult Se ataşase Dumnezeu de acest popor care trebuia să-I preamărească gloria şi să-L slujească…! Mândria însă şi închinarea la idoli au târât Iuda şi Ierusalimul într-o aşa stare de întinare şi de inutilitate, încât deveniseră parcă un brâu putrezit. Şi, asemeni acestuia, ei urmau să fie duşi pe malurile Eufratului, în Babilon (sf. v. 19). Ca semn al maximei umilinţe, cei puşi în poziţiile cele mai înalte, împăratul şi împărăteasa, sunt invitaţi să dea cei dintâi exemplu. Versetul 23 ne aminteşte că păcatul l-a marcat pe om într-un fel de neşters. Nu ne putem descotorosi de el, tot aşa cum un etiopian nu-şi poate albi pielea sau cum un leopard nu-şi poate înlătura petele. În virtutea sângelui Domnului Hristos însă, Dumnezeu ne poate şterge păcatele şi ne poate da o inimă nouă. Este ceea ce se va întâmpla tocmai cu un etiopian, a cărui convertire o găsim descrisă în Fapte 8.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Corinteni 4:1-6

VINDECAREA ORBULUI

“Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării” 2 Corinteni 4:3

Pastorul Walter B. Hinson predica într-un oraş unde unul dintre prietenii săi lucra ca medic de ochi. Într-o zi, Hinson s-a oprit pe la biroul lui şi l-a găsit plin de bucurie. Când predicatorul l-a întrebat care este motivul veseliei lui, doctorul i-a răspuns: “L-ai văzut pe bătrânul acela care a ieşit când ai intrat tu în cabinet? N-a mai văzut vreo floare sau chipul copiilor săi de multă, multă vreme. Trăieşte la ţară, şi cu câteva luni în urmă a venit să-l consult. După ce l-am examinat, i-am spus că eu cred că vederea lui ar putea fi restabilită. Azi am făcut ultima operaţie pentru ochii săi. Când am terminat, l-am dus afară şi i-am arătat gloria dimineţii. I-am restabilit vederea!” Ce privilegiu pentru un doctor să fie în stare să redea vederea unor ochi orbi! Ca şi creştini, avem un privilegiu asemănător. Putem ajuta pe cei orbi spiritual să vadă. Îi putem aduce la Isus Cristos pe aceia pentru care “Evanghelia este acoperită”. Apostolul Pavel a scris: “Noi suntem trimişi împuterniciţi ai lui Cristos; şi ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos:
împâcaţi-vă cu Dumnezeu” (2 Cor. 5:20). Chiar înaintea înălţării Sale la cer, Isus a spus: “…îmi veţi fi martori” (Fapte 1:8). Aceste versete vorbesc despre responsabilitatea credinciosului de-a fi un ambasador al lui Cristos, un martor care poate spune: “Am fost orb, dar acum văd”.

Ce
chemare extraordinară! Putem “da lumina cunoaşterii” lui Isus Cristos celor din lumea întunecată de păcat (2 Cor. 4:6). Cine ar putea cere un privilegiu mai măreţ! P.R.V.

Aud strigând cu disperare

Din noapte si ruină:

“Voi ce-aveti lumina vieţii

Dăruiţi-ne lumină!”    Oxenham

Când creştinismul tău e valoros, se merită să-l împărtăşeşti altora.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

“Stăruiți în rugăciune”  Coloseni 4.2

Este interesant să vedem ce loc important are subiectul rugăciunii în Cuvântul lui Dumnezeu, fiind prezentat fie prin exemple, fie prin instrucțiuni clare, fie prin promisiuni. Chiar la începutul Bibliei citim: “Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului”; iar la sfârșitul ei citim rugăciunea: “Vino, Doamne Isuse!”.

Exemple avem din belșug. Îl vedem pe Daniel, care se ruga de trei ori pe zi, sau pe David, care Îl chema pe Domnul din toată inima sa. Îl vedem pe Ilie rugânduse pe munte; pe Pavel rugânduse în închisoare, împreună cu Sila. Există, de asemenea, o mulțime de instrucțiuni și zeci de promisiuni cu privire la rugăciune. Ce altceva ne învață toate acestea, decât că rugăciunea este importantă și foarte necesară? Putem fi siguri că, dacă Dumnezeu a accentuat un lucru în Cuvântul Său, El dorește ca lucrul respectiv să fie accentuat și în viețile noastre. Dumnezeu a vorbit mult despre rugăciune în Scriptură, fiindcă știe că avem mare nevoie de ea. Nevoile noastre sunt atât de mari și de acute, încât, până vom ajunge în cer, nu trebuie să încetăm să ne rugăm. Nuți lipsește nimic? Atunci mă tem că nuți cunoști sărăcia. Nu ai pentru ce să ceri îndurare de la Dumnezeu? Atunci Domnul, în mila Sa, săți arate starea nenorocită în care ești! Un suflet lipsit de rugăciune este un suflet lipsit de Hristos. Rugăciunea este gânguritul pruncului în credință, strigătul luptătorului credincios și orchestrația credinciosului gata de a adormi în Isus. Rugăciunea este respirația, mângâierea, puterea și onoarea celui credincios. Dacă ești copil al lui Dumnezeu, vei căuta fața Tatălui și vei trăi în prezența dragostei Lui. Roagăte pentru a deveni mai sfânt, mai smerit, mai plin de râvnă și mai răbdător; roagăte pentru o mai strânsă comuniune cu Hristos; roagăte pentru a fi un exemplu și o binecuvântare pentru alții; roagăte să trăiești tot mai mult spre gloria Stăpânului tău! Acesta să fie motoul tău: “Stăruiți în rugăciune”! C. H. Spurgeon

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

“ascultați de stăpânii voștri pământești … în curăție de inimă, ca de Hristos” Efeseni 6.5

Exemplu de ascultare

John Kenneth Galbraith (1908-2006), profesor în economie, a ilustrat în biografia sa devotamentul menajerei Emily Gloria Wilson. Într-o zi, când profesorul era obosit, a rugat-o pe Emily să răspundă la telefon în timp ce el dormea. La puțin timp a sunat un telefon de la Casa Albă. “Aș dori să vorbesc cu domnul Galbraith; sunt Lyndon Johnson.” – “Doarme, domnule președinte, și a spus să nu-l deranjez.” – “Trezește-l, aș vrea să vorbesc cu el!” – “Nu, domnule președinte; eu lucrez pentru domnul profesor și nu pentru dumneavoastră.”Când profesorul Galbraith l-a sunat pe președintele Johnson, acesta era încântat și a spus: “Spune-i acelei femei că aș dori să lucreze la Casa Albă”.

Ascultarea acelei femei este un exemplu cum putem pune în practică versetul din meditația de astăzi. Însă exemplul desăvârșit de ascultare îl putem învăța de la Domnul și Mântuitorul nostru. El a fost ascultător de Tatăl ceresc în toate privințele. Domnul a fost Robul, a cărui ascultare a fost desăvârșită. Dacă suntem îndemnați să ascultăm de stăpânii noștri pământești, atunci tot ce facem trebuie făcut ca pentru Hristos, și El va răsplăti toate faptele bune făcute în perimetrul credinței față de El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TIPURI DE RUGĂCIUNE (1)

“Faceți… tot felul de rugăciuni…” (Efeseni 6:18)

În Scriptură găsim mai multe tipuri de rugăciune. Ne vom uita la câteva dintre ele și vom vedea ce învățături putem extrage.

Există:

1) Rugăciunea de predare. Când s-a întâlnit cu Hristos pe drumul Damascului, Pavel s-a rugat: “Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6). E ca și cum ți-ai pune semnătura pe un cec în alb și ai spune: “Iată-mă, Doamne, fă cu mine ce dorești. Sper să-mi facă plăcere ceea ce alegi, dar chiar dacă nu-mi va plăcea, o voi face oricum; facă-se voia Ta, nu voia mea!” În felul acesta, iei hotărârea de a-L urma pe Dumnezeu de bunăvoie, și nu vei încerca să-L faci pe El să te urmeze. Prin urmare, El va face în tine lucrarea necesară, ca să poată face prin tine ceea ce dorește.

2) Rugăciunea de încredințare. Biblia spune: “aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7). Câtă vreme vrei să controlezi tu totul, nivelul tău de stres va continua să crească. Dar odată ce înveți să încredințezi situația în mâinile lui Dumnezeu, te vei întreba cum de ai putut să-ți petreci măcar o zi îngrijorându-te!

3) Rugăciunea de mijlocire. Dumnezeu spunea prin profetul Ezechiel: “Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară” (Ezechiel 22:30). Spărtura este distanța dintre ceea ce este și ceea ce poate fi. Când există o “spărtură” în relația cuiva cu Dumnezeu din cauza unui anumit păcat, în calitate de credincios, ai privilegiul (și responsabilitatea) de te așeza în spărtură și de a te ruga pentru acea persoană.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s