Oswald CHAMBERS: Izvoare de bunătate

john-4-14-whoever-drinks-of-this-water-blue-copyApa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă…”

Ioan 4:14

Izvoare de bunătate

Domnul nostru nu ne prezintă imaginea unui canal, ci a unei fântâni. „Fiţi umpluţi” (Efeseni 5:18), şi dulceaţa relaţiei voastre vitale cu Isus se va revărsa din voi tot atât de înbelşugată cum aţi primit-o. Dacă descoperi că viaţa Lui nu „curge” din tine aşa cum ar trebui, tu eşti vinovatul; ceva a oprit curgerea. Rămâi lângă Sursă şi, vei fi binecuvântat tu personal? Nu din tine vor curge râuri de apă vie, viaţă de neînfrânt.

Noi trebuie să fim nişte albii prin care Isus să poată curge sub formă de râuri de apă vie pentru binecuvântarea oricui. Însă unii dintre noi suntem ca Marea Moartă. Întotdeauna primim, dar nu dăm niciodată, deoarece nu avem o relaţie bună cu Domnul Isus. Aşa cum primim de la El, la fel de sigur este şi că El va revărsa prin noi binecuvântările Lui; atunci când binecuvântările nu se revarsă în aceeaşi măsură în care le primim, înseamnă că există o fisură în relaţia noastră cu El. Există ceva ce se interpune între tine şi Isus Cristos? Există ceva ce împiedică credinţa ta în EI? Dacă nu, Isus spune că din tine vor curge râuri de apă vie.

Nu este vorba de o binecuvântare pe care să o transmitem şi altora, nici de o experienţă pe care să o pomenim mereu, ci de un râu care curge încontinuu. Rămâi lângă Izvor, păzeşte bine credinţa ta în Isus Cristos şi relaţia pe care o ai cu El, şi atunci din tine va fi o curgere continuă spre alte vieţi, nu va fi uscăciune sau moarte. Nu este prea exagerat să spui că dintr-un credincios vor curge râuri? „Eu nu văd râurile”, spui tu. Nu privi niciodată la tine din perspectiva „Cine sunt eu?” In istoria lucrării lui Dumnezeu vei găsi că El a început de obicei cu cei obscuri, cu cei necunoscuţi, cu cei ignoraţi, dar care au fost întotdeauna loiali lui Isus Cristos. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” 2CORINTENI 10:5

Cuvântul Llui Dumnezeu dă o deosebită importanţă gândirii şi vorbirii omului, pentru că ele îşi au izvorul în inimă. Sunt nenumărate locurile în Scriptură care se ocupă de aceste trei lucruri care nu se pot separa şi Cuvântul ne dă serioase înştiinţări, admonestări şi recomandări cu privire la ele. Despre inimă de pildă, ne spune că “…din ea ies izvoarele vieţii”,” din ea ies gândurile rele…” şi “…din prisosul inimii vorbeşte gura.” Câtă atenţie ar trebui să acordăm acestor trei lucruri peste care trecem cu atâta uşurătate fără să le acordăm importanţa pe care le-o dă Cuvântul.

Biblia ne spune chiar din primele pagini că inspiraţia sau gândirea omului este rea din tinereţea lui,…” şi că “…era în fiecare zi numai răutate.” Textul de astăzi ne dă soluţia cum să tratăm cu gândurile noastre ca să nu ne violăm cugetul şi să ne facem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Este adevărat că se întâmplă ca mintea sau inima celui credincios să fie adeseori bântuită şi invadată de tot felul de gânduri rele, fără ca el să fie vinovat de ele, fără ca aceste gânduri să fi clocit în inma lui, de aceea ele trebuiesc respinse cu oroare imediat, căci dacă cochetăm cu ele, pot să zămislească păcatul şi de aici nu e decât un pas până la înfăptuirea lor. De aceea Duhul Sfânt ne învaţă ce să facem: “…orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” Fără-ndoială că gândurile rele şi păcătoase trebuiesc gonite îndată ce apar în imaginaţia noastră, dar textul nostru se referă la gânduri care în aparenţă nu ar fi vinovate, dar care pot fi o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Când avem o părere bună despre noi înşine, este o imaginaţie gravă care ne duce la mândrie şi în consecinţă la cădere. Când raţionamentele din mintea noastră sunt umflate de cunoştinţele acumulate, ele pot fi pentru cineva un pericol de a se ridica împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, deaceea noi trebuie să le răsturnăm imediat cum spune versetul de care ne ocupăm. Când gândirea noastră izvorâtă din viaţa proprie, ajunge să răstălmăcească Scriptura, când încercăm să o interpretăm cu mintea necălăuzită de Autorul ei, uşor apucăm pe drumul care duce la pieire. În situaţiile acestea, gândirea poate să ajungă o armă puternică în mâna lui Satan, stricând sufletele oamenilor şi dăunând lucrării Lui Dumnezeu. Şi atunci, toate aceste izvodiri ale minţii trebuiesc făcute roabe ascultării de Hristos.

Când un om a fost adus la lumina cunoştinţei slavei Lui Dumnezeu pe faţa Lui Isus Hristos (2Cor. 4:6) şi astfel la pocăinţă şi credinţă, atunci orice gând, imaginaţie, afecţiune şi scop al inimii sunt cucerite de harul Mântuitorului  şi făcute roabe prin dragostea Lui. El devine atunci ascultător şi astfel, de bunăvoie, fiind supus Domnului Hristos, inima unui astfel de om este acum ocupată numai de El.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Si iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru ca să-l pună înaintea Lui.” Luca 5:18.

Isus se găsea din nou la Capernaum şi mulţi învăţaţi şi farisei din Galilea, Iudea şi Ierusalim erau în jurul Lui. Puterea lui Dumnezeu era asupra Lui şi El venea în ajutorul tuturor. Este minunat să experimentezi puterea lui Dumnezeu dacă eşti neputincios, bolnav sau îndrăcit. În timp ce El învăţa norodul, au vrut să aducă la El un bolnav cu patul său dar nu puteau avansa din cauza mulţimii. Dar aceasta nu i-a determinat să plece nemulţumiţi, chiar mai mult, au căutat o soluţie, pentru că dragostea găseşte soluţii şi credinţa este mai tare ca oţelul sau piatra. S-au urcat pe acoperiş, au desfăcut acoperişul şi astfel l-au coborât pe bolnav cu pat cu tot la picioarele lui Isus. Astfel şi-au dovedit credinţa.

Iacov spune: “Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin fapte”. Aceşti bărbaţi au dovedit credinţa lor prin fapte şi Isus i-a spus bolnavului: “Păcatele tale sunt iertate”. Cărturarii au considerat vorbele lui Isus ca hulă adusă lui Dumnezeu, susţinând că: “Numai Dumnezeu poate ierta păcatele!” Isus le-a cunoscut gândurile şi le-a răspuns: “Pentru ce cârtiţi în inimile voastre: Ce este mai lesne, a zice: Păcatele îţi sunt iertate, sau a zice: Scoală-te şi umblă?” Apoi s-a adresat bolnavului: “Tie îţi poruncesc, scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” Iar bolnavul s-a sculat îndată şi-a luat patul şi a mers acasă lăudându-L pe Dumnezeu.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

PÂNĂ UNDE AJUNGE HARUL ATOTPUTERNIC

Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: „Nu sunteţi poporul Meu”, li se va zice: „Copiii Dumnezeului celui viu!”

Osea 1.10                                                                        

Numai harul lui Dumnezeu poate să facă din nişte străini, fii; şi Domnul îşi descoperă aici planul Său, de a lucra astfel cu sufletele răzvrătite, ca să le facă să cunoască mărimea Sa. Prea iubiţi cititori, aceasta a făcut-o Domnul şi cu mine: şi El este acelaşi şi pentru voi. De aceea să ne împreunăm mâinile şi inimile pentru a lăuda măreţul Său Nume.

Unii dintre noi eram aşa de departe de Dumnezeu, încât ni s-ar fi potrivit foarte bine Cuvântul Său care spune: „Voi nu sunteţi poporul Meu”. În adunare, ca şi acasă, când citeam Biblia, glasul Duhului Sfânt vorbea cugetului nostru: „Voi nu sunteţi poporul Meu”! aducând astfel asupra noastră o osândă tristă dar dreaptă. Dar acum, în aceleaşi locuri, acelaşi Duh şi aceeaşi Biblie ne spune: „Voi sunteţi copiii Dumnezeului celui viu”. Cum am putea să-I mulţumim îndeajuns? Nu-i aşa că este minunat? Aceasta ne dă nădejde şi pentru alţii, căci cine rămâne neatins de acest har atotputernic? Şi cum am putea să deznădăjduim pentru cineva când Domnul a lucrat în noi înşine o schimbare aşa de minunată? Acela care a împlinit în noi această mare făgăduinţă, le va împlini şi pe celelalte. Înainte deci, cu încredere şi dragoste fierbinte pentru El.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui DUMNEZEU în Sion.  Ps. 84,7.

Ce binecuvântată este calea pentru cei care se îndreaptă spre această ţintă. Călătorul merge prin această lume săracă, printr-o vale a plângerii şi de aceea are nevoe de putere de sus. O călătorie prin valea plângerii unde e întristare slăbiciuni, necazuri,, lepădare, are nevoe de putere pentru biruinţă. Izvorul tuturor puterilor este recunoaşterea slăbiciunilor proprii. Apostolul Pavel spune: „Când sunt slab atunci sunt tare.” Noi primim putere prin credinţa în Hristos cel înviat, prin moartea Lui ţinem răstignită natura noastră veche. Atunci avem puterea lui Dumnezeu în noi când suntem scufundaţi în adevărurile mari ale jertfei şi învierii lui Hristos. Această necesitate este absolută chiar dacă personalitatea noastră va fi distrusă complet. Noi mergem din slăbiciune în slăbiciune şi totuşi din putere în putere. Chiar în slăbiciunea care o simţim şi o ştim stă ascunsă puterea. Eu cred că nu există un adevăr de o importanţă mai mare ca acesta în viaţa unui creştin şi, totuşi, se pare că este aşa de puţin înţeles! Noi trebuie să fim convinşi de slăbiciunea noastră înainte de a putea pricepe ce este puterea. Dar vai! cât timp ne trebuie ca să pricepem un adevăr ca acesta.

Pentru ca să trăim într-o stare fericită, trebuie ca peste EU să pronunţăm judecata morţii şi tot timpul să-l ţinem în ea. Această lucrare începe cu pocăinţa şi nu se sfârşeşte cât timp vom fi pe pământ.

Cititor creştin, nu te bucuri tu că mântuirea ta nu se întemeiază pe nenorocitele tale făgăduieli şi hotărâri închipuite, ci pe „jertfirea Trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna” (Evrei 10.10)? Da, aceasta este bucuria noastră veşnică. Hristos a luat asupra Lui toate făgăduinţele noastre şi le-a împlinit pentru veşnicie. Viaţa învierii curge în mădularele Trupului Său şi dă naştere la fapte pe care cerinţele Legii nu le-ar fi putut face niciodată.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, simt că tânjesc să am sentimentul exterior al prezenţei Tale, fericita şi însutită Ta binecuvântare. Doamne, las în seama Ta această dorinţă, împlineşte-o cum socoteşti Tu mai bine.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!» 1 CORINTENI 15,57

Care este strategia pe care trebuie să o urmăm în ce priveşte lupta credinţei? De fapt aceasta nici măcar nu este problema noastră, ci a Comandantului suprem. Domnul nostru Isus Cristos este Cel care ne conduce în această luptă după cum este scris: «Domnul este un războinic viteaz. Numele Lui este Domnul» (Exod 15,3).

Aici se ridică însă întrebarea: suntem în război? Da, ca şi creştini răscumpăraţi ne aflăm într-un război pe viaţă şi pe moarte. Lipsa de cunoaştere a acestui adevăr de către mulţi credincioşi este extrem de îngrijorătoare. Să nu pierdem însă din vedere faptul că a-L urma pe Isus presupune situaţii de conflict spiritual dintre cele mai grele, dar şi deznodământuri de biruinţă. Din păcate mulţi copii ai lui Dumnezeu nu realizează că sunt în război, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, deşi Cuvântul Său spune foarte clar: «… să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţinta la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre» (Evrei 2,1-2). Aşadar, credinţa în Isus nu este o joacă de-a războiul, ci scena unor bătălii crâncene. Avem de a face cu duşmani invizibili, foarte puternici. Dar Cristos este biruitor!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Fiindcă nu puteau să ajungă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.  Marcu 2:4

Credinţa este plină de invenţii. Casa era plină, mulţimea bloca uşa, dar credinţa a găsit o cale de a ajunge la Domnul şi de a aşeza patul slăbănogului în faţa Sa. Dacă nu-i putem aduce pe păcătoşi la Isus prin metode obişnuite, ar trebui să folosim unele extraordinare. Se pare că, potrivit cu cele spuse în Luca ţiglele de pe acoperiş trebuiau îndepărtate, şi acest lucru provoca praf, dar şi pericol pentru cei de jos. Dar dacă este un caz urgent, nu trebuie să ţinem seama de riscuri şi de stricarea unor proprietăţi. Isus era acolo ca să vindece, şi orice s-ar fi întâmplat, credinţa a înfruntat totul pentru ca sărmanul slăbănog să aibă păcatele iertate. O, dacă am avea mai multă credinţă ca aceasta! Nu am putea oare, dragă cititorule, să o căutăm în dimineaţa aceasta pentru noi înşine şi pentru semenii noştri lucrători, şi nu vom încerca să facem astăzi nişte fapte de iubire pentru suflete şi pentru slava Domnului? Lumea inventează mereu; geniile servesc toate scopurile dorinţei umane. Nu ar putea să inventeze şi credinţa, şi să atingă, prin noi mijloace, pe nenorociţii care pier în jurul nostru? Prezenţa Lui Isus a întărit curajul celor patru prieteni care purtau patul slăbănogului. Este Domnul cu noi acum? I-am văzut fata în dimineaţa aceasta? Am simţit puterea Lui vindecătoare în sufletele noastre? Dacă este aşa, atunci, pe uşă, pe fereastră, sau prin acoperiş, să trecem peste toate piedicile şi să lucrăm să aducem sufletele bolnave la Isus. Toate mijloacele sunt bune şi corecte atunci când credinţa şi dragostea sunt puse la lucru în câştigarea sufletelor. Dacă foamea de pâine poate sparge pereţi de stâncă, cu siguranţă că foamea de suflete nu va fi mai prejos. O Doamne, grăbeşte-ne în găsirea mijloacelor de aducere a bolnavilor la Tine, dă-ne curaj să le putem înfăptui, oricare ar fi consecinţele.

Seara

Frica lor este ca o mare înfuriată, care nu se poate potoli. Ieremia 49:23

Noi nu ştim ce înfuriată este marea în momentul acesta. Suntem în siguranţă în cămăruţele noastre liniştite, dar departe pe mare, un uragan distruge vieţile oamenilor. Ascultă cum urlă demonii morţii printre pânze, cum slăbeşte fiecare parte a corăbiei în timp ce valurile bat în ea ca nişte berbeci! Dumnezeu să vă ajute, sărmani marinari obosiţi şi înfricoşaţi! Rugăciunea mea se înalţă către marele Domn al mării şi al pământului, ca El să liniştească furtuna şi să vă aducă la limanul dorit! Totuşi, voi face mai mult decât să mă rog. Voi încerca să-i ajut pe oamenii care îşi riscă viaţa atât de des. Am făcut vreodată ceva pentru ei? Ce pot să fac? Câţi marinari au fost înghiţiţi de valurile înfuriate! Mii de trupuri zac în adânc, printre perle. Marea este plină de furia morţii, care răsună în vaietele văduvelor şi orfanilor. Sarea din mare se află în ochii multor mame şi văduve. Valuri nemiloase, aţi înghiţit dragostea femeilor şi sprijinul caselor. Ce mulţime va ieşi din adâncuri atunci când marea îşi va da morţii ei (Apocalipsa 20:13)! Până atunci, marea va fi înfuriată. Simpatizând parcă cu vaiurile pământului, marea se frământă de-a lungul miilor de ţărmuri, jeluindu-se cu strigătele păsărilor ei, urlând cu spargerea valurilor, mugind cu nemulţumire zgomotoasă, blestemând cu vaiete mânioase, sau certându-se cu glasurile miilor de pietricele de pe ţărm. Zgomotul mării poate fi vesel pentru un suflet liniştit, dar pentru copiii durerii, oceanul nemărginit este mai zbuciumat decât lumea cea nemărginită. Lumea aceasta nu este odihna noastră, şi valurile neliniştite ne-o spun. Există o ţară în care „marea nu va mai fi” (Apocalipsa 21. 1). Feţele noastre sunt îndreptate spre el; mergem spre locul despre care Domnul ne-a vorbit. Până atunci, ne aruncăm durerile asupra Domnului, care merge pe mare alături de noi, şi care croieşte un drum printre neguri pentru poporul Său.

IZVOARE IN DEŞERT

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. (Psalmul 46:1)

De ce nu m-a ajutat Dumnezeu mai devreme?“ Aceasta este o întrebare care se pune deseori, dar nu este voia Lui să acţioneze după programul nostru. El doreşte să te schimbe prin necazul acesta şi să te facă să înveţi o lecţie din asta. El a promis: „voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi“ (Psalmul 91:15). El va fi cu tine în strâmtorare toată ziua şi toată noaptea. După aceea, El te va scoate din ea, dar nu înainte ca tu să încetezi să mai fi neliniştit şi îngrijorat din cauza ei şi să devii calm şi liniştit. Atunci El va spune: „Ajunge“.

Dumnezeu foloseşte necazul ca să-i înveţe pe copiii Săi lecţii preţioase. Dificultăţile sunt făcute să ne educe, şi când lucrarea lor bună s-a împlinit, vom primi o răsplată glorioasă prin ele. Există o bucurie dulce şi o valoare reală în dificultăţi, pentru că El le priveşte nu ca dificultăţi, ci ca oportunităţi.

Nu întotdeauna scoşi DIN vremurile noastre de necaz,

Şi din luptele aprige şi cumplite,

Ci ÎN – mai adânc ÎN – pentru odihna noastră sigură,

Locul păcii noastre, în El.

                                                                     Annie Johnson Flint

Odată am auzit următoarea afirmaţie de la un bătrân simplu, şi n-am uitat-o niciodată: „Când Dumnezeu te încearcă, este timpul potrivit să-L încerci, punând la încercare promisiunile Sale şi apoi cerând de la El exact ceea ce încercările tale au făcut necesar“. Există două căi de a ieşi dintr-o încercare. Una este pur şi simplu să încerci să scapi de încercare, şi apoi să fii mulţumitor când s-a terminat. Cealaltă este să recunoşti încercarea ca fiind o provocare de la Dumnezeu ca să ceri o binecuvântare mai mare decât ai experimentat vreodată înainte, şi s-o accepţi cu plăcere ca o oportunitate de a primi o măsură mai mare din harul divin al lui Dumnezeu.

În felul acesta, chiar şi Adversarul devine un ajutor pentru noi, şi toate lucrurile care par să fie împotriva noastră ajung să ne ajute pe drum. Cu siguranţă, aceasta vor să spună cuvintele: „În toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit“ (Romani 8:37).   A. B. Simpson

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 5.1-6 şi 20-31

În ciuda frumoaselor mărturisiri de credinţă, trebuia multă osteneală pentru a găsi în Ierusalim un om „care să facă judecată, care să caute adevărul” (v. 1; vezi şi Ezechiel 22.30). Dumnezeul îndurării ar fi fost gata să ierte cetatea vinovată, pentru un singur om (v. 1; comp. cu Geneza 18.23…). Din nefericire, această credincioşie plăcută lui Dumnezeu nu putea fi găsită nici printre oamenii de rând, nici printre cei mari, care erau mai învăţaţi şi deci mai responsabili (comp. cu Psalmul 62.9). Finalul capitolului, ca de altfel întreaga istorie a lui Ieremia, confirmă aceasta în mod trist. „Iată, ei sunt sărmani, sunt fără minte…” (v. 4). Oare nu acelaşi lucru se poate spune şi astăzi despre mulţimile care merg inconştiente spre pierzare?

În zadar Şi-a pedepsit Domnul poporul: „Ei nu simt durere, … au refuzat să primească disciplinarea,… au refuzat să se întoarcă” (v. 3; Ţefania 3.2). Ce poate face un medic când pacientul său, pretinzând că nu suferă de nimic, refuză să-şi ia medicamentele? Să nu ne sustragem niciodată de la această corecţie necesară, ci să ne păstrăm o conştiinţă cât mai sensibilă la ceea ce vrea Domnul să ne vorbească pe această cale. Dacă nu, „ce veţi face la sfârşit?”, întreabă profetul (v. 31).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Efeseni 5:25-33

NUMAI PENTRU BĂRBAŢI

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit si Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…     Efeseni 5:14

Dacă un bărbat şi-ar iubi soţia atât de mult cât a iubit Cristos Biserica, ce transformare miraculoasă ar cunoaşte căsnicia aceea! O asemenea dragoste plină de sacrificiu ar pune capăt oricărei necuviinţe, comportări nesăbuite din partea bărbatului. El ar fi bun, plin de grijă şi iertător. Ar fi mult mai interesat de fericirea soţiei sale decât de cea a lui personală. De fapt, ar fi gata să-şi dea viaţa pentru ea.

Un om îi spunea pastorului Rowland Hill din Londra despre moartea soţiei unui alt pastor. Comenta că Dumnezeu a luat-o la Sine pentru că soţul ei o iubea prea mult. Auzind aceasta, Hill a izbucnit: „Cum, domnule! Poate un om să-şi iubească soţia prea mult? Imposibil, domnule! Numai dacă a putut s-o iubească mai mult decât Şi-a iubit Cristos Biserica”.

In Efeseni 5:25, apostolul Pavel porunceşte: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…” Iar în Coloseni 3:19, el spune: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele şi nu ţineţi necaz pe ele”. Nu, în mod categoric nu, dacă un bărbat îşi iubeşte soţia cu dragostea lui Cristos, este imposibil s-o iubească prea mult! Privind la exemplul măreţ al dragostei Domnului pentru noi, ar trebui să căutăm să ne potrivim vieţile după el. Bărbaţii nu trebuie să se îngrijoreze niciodată că ar putea să-şi iubească soţia prea mult. In schimb, ar trebui să se întrebe frecvent: „îmi iubesc eu suficient soţia?”  R.W.D.

PENTRU BĂRBAŢI: Gândeşte-te la modul în care Cristos ne arată dragostea Sa. Cum ţi-ai putea arăta la fel dragostea, soţiei tale?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și a fost așa: în anul al doilea, în luna a doua, la douăzeci ale lunii, norul sa ridicat de pe cortul mărturiei. Și fiii lui Israel au pornit după ordinea lor de mers din pustia Sinai; și norul sa oprit în pustia Paran.

Numeri 10.11,12

Scurte comentarii asupra Pentateuhului (9) – Numeri (A)

În Biblia ebraică, cartea Numeri se numește „În pustie“, titlu derivat din cuvintele de la începutul primului verset. Acest titlu este potrivit, fiindcă tema cărții este călătoria israeliților prin pustie (deși, în mod exact, călătoria lor prin pustie începe abia în capitolul 10). Această carte acoperă o perioadă de treizeci și opt de ani (conform cu Numeri 1.1 și cu Deuteronom 1.3) și prezintă necredința poporului, care a avut ca rezultat faptul că unei întregi generații i sa refuzat intrarea în țara promisă (capitolul 14).

Slujirea și umblarea noastră sunt două caracteristici principale ale acestei cărți, la fel cum apropierea și închinarea sunt caracteristicile cărții Levitic. Prin urmare, leviții ocupă un loc proeminent în Numeri, așa cum preoții ocupă un loc proeminent în Levitic.

Unele dintre simbolurile și dintre evenimentele istorice din Numeri sunt unice și cu totul potrivite subiectului cu privire la călătoria prin pustie și la slujirea desfășurată acolo. Iată câteva exemple: 

  1. Poziția și misiunea încredințată fiecăreia dintre cele trei familii ale leviților (capitolul 3); 
  2. Învelitorile cu care erau acoperite obiectele din cort, atunci când erau transportate prin pustie (capitolul 4); 
  3. Legea nazireatului (capitolul 6); 
  4. Trompetele de argint (capitolul 10); 
  5. Cele douăsprezece iscoade și strugurii din Eșcol (capitolele 13 și 14); 
  6. Tivurile albastre ale hainelor israeliților (capitolul 15); 
  7. Vițeaua roșie (capitolul 19);
  8. Șarpele de aramă (capitolul 21); 
  9. Cele patru parabole ale lui Balaam (capitolele 22–24).

Cititorul va fi din belșug răsplătit dacă va studia lecțiile conținute de aceste simboluri. Ele ne arată cum Dumnezeul nostru a pregătit orice resursă necesară pentru drumul nostru către gloria cerească.B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

Matei 5.8

Nu-L văd

Cu mulți ani în urmă, un tânăr creștin a călătorit spre Brazilia. Pe vapor nu a ascuns faptul că el aparținea Mântuitorului. Astfel a trebuit să suporte de-a lungul călătoriei multă batjocură.

Într-o zi, căpitanul veni cu o lunetă pe puntea vasului. Privea prin lunetă cerul și murmura mereu: „Nu-L văd, nu-L văd!“. Pe punte veniră mulți oameni pentru a vedea ce face căpitanul. El luă luneta de la ochi și spuse zâmbind: „Chiar acum m-am uitat după Dumnezeu, dar nu L-am văzut“. Toți priveau cu un zâmbet batjocoritor spre tânărul creștin.

El se îndreptă cu seriozitate către căpitan și spuse cu voce tare, ca să-l audă ceilalți: „Nu Îl vedeți pe Dumnezeu? Nici nu poate fi altfel. În Biblie scrie: «Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!». Acum știți, domnule căpitan, de ce nu-L vedeți pe Dumnezeu“. Peste puntea vasului se lăsă o liniște mormântală.

Dumnezeu este ascuns aroganței omenești. Dar El S-a descoperit în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, venit ca Om în lume. Cine se îndreaptă spre El, spre Mântuitorul, ca un păcătos, pe acela El îl primește, îi iartă toată vinovăția și îi dăruiește o inimă curată. Numai în această stare, omul este capabil să-L recunoască pe Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

IARTĂSIUITĂ

„Voi… v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20)

     Vreo douăzeci și doi de ani după ce-l vânduseră ca rob, frații lui stăteau acum în fața lui Iosif, devenit prim-ministru al Egiptului. Ei nu-l recunosc, iar el are soarta lor în mâinile sale. Dacă ai fi fost în locul lui, ce ai fi făcut? Le-ai fi plătit cu aceeași monedă? Le-ai fi adus aminte de faptele lor? În următoarele minute și zile, ne vom uita la ceea ce a făcut Iosif. Întâi, el nu a vorbit despre problema lui cu străinii. „N-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraţilor săi” (Geneza 45:1). Iosif și-a luat măsuri ca oamenii din Egipt să nu știe vreodată ce i-au făcut frații lui. Nu așa ne tratează și Dumnezeu? În realitate, El ne „are la mână” pe fiecare dintre noi, așa încât ne-ar putea nimici pe dată și pentru vecie, și cu toate acestea, El refuză să reînvie păcatele noastre din trecut. Noi, de ce o facem? Ca să pedepsim! „Dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa” (1 Ioan 4:18).

Care este teama noastră? Că vor scăpa nepedepsiți. Noi ne dorim să-și primească pedeapsa, așa că le spunem tuturor ce s-a întâmplat.

Și în acel moment:

1) Ne jucăm de-a Dumnezeu! Care însă afirmă: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” (Romani 12:19). Numai El cunoaște care au fost motivele ofensatorilor noștri de i-au făcut să ne rănească, și dacă le-a părut rău și s-au schimbat. Făcând publică greșeala altora,

2) Stabilim standardul după care noi înșine vom fi judecați. „Cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi” (Matei 7:2). Dacă acest adevăr te face să te simți stânjenit, „Orice amărăciune… să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu” (Efeseni 4:31). Repet ce știi: Când alții ți-au greșit, „iartă și uită” este răspunsul corect!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s