Oswald CHAMBERS: Răspândirea vieţii

4961c2ccf8dc5130468b766c6e0a94dc“Râuri de apă vie.”

loan 7:38

Răspândirea vieţii

Un râu ajunge prin locuri pe care izvorul nu le cunoaşte, iar Isus spune că, dacă am primi din plinătatea Sa oricât de puţin s-ar vedea aceasta în viaţa noastră, din noi vor curge râuri care vor binecuvânta cele mai îndepărtate părţi ale pământului. Noi n-avem nimic de-a face cu această revărsare – „Lucrarea lui Dumnezeu este să credeţi.(Ioan 6:29). Dumnezeu rareori lasă ca un om să vadă ce mare binecuvântare este el pentru ceilalţi.

Râul este minunat de perseverent, învinge orice îi iese în cale. O vreme îşi urmează neabătut cursul, apoi dă de un obstacol şi, pentru un timp este oprit, dar curând, sau îşi va croi un drum care înconjoară obstacolul, sau va dispărea din vedere câţiva kilometri, ca apoi să apară din nou, mai mare şi mai grandios decât înainte. Te uiţi şi vezi că Dumnezeu foloseşte unele vieţi, în timp ce în viaţa la a apărut un obstacol şi nu mai pari a fi folositor. Fii permanent atent la Izvor şi Dumnezeu fie te va ajuta să ocoleşti obstacolul, fie îl va lua din calea ta. Râul Duhului lui Dumnezeu învinge orice obstacol

Nu privi niciodată la obstacole sau la dificultăţi. Obstacolul nu va avea nici o importanţă pentru râul care va curge neabătut prin tine dacă vei avea grijă să-ţi iei apa mereu din Izvor. Nu lăsa nimic să se interpună între tine şi Isus Cristos, nicio trăire sufletească sau experienţă; nimic nu trebuie să te despartă de marele Izvor suveran.

Gândeşte-te le râurile vindecătoare şi bogate care se dezvoltă în sufletele noastre! Dumnezeu a descoperit minţii noastre adevăruri minunate şi orice lucru pe care ni l-a descoperit este o dovadă a puterii crescânde a râului pe care El îl va revărsa prin noi. Dacă tu crezi în Isus, vei descoperi că Dumnezeu a acumulat în tine torente de binecuvântări pentru alţii. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald CHAMBERS)

MANA DE DIMINEAŢĂ

“De ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?” LUCA 24:38

Domeniul gândurilor noastre este o lume, în sine. Domnul atrage atenţia după cum ne spune versetul citat. De unde ies ele? Din inima noastră care, după precizarea pe care o face Cuvântul, este “…nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea…”. Prin urmare, câte posibilităţi de rău, de pagube şi de diviziuni nu sunt între noi! Gândurile inimii nu sunt numai o lume, ci o centrală de forţe sufleteşti care pot deveni o forţă spirituală controlată de diavolul.

Noi cunoaştem negreşit, toate aceste gânduri zămislite în inima noastră şi pe care le nutrim… împotriva unui frate sau a unei surori. Să ne mărturisim aceste păcate, căci “El este drept şi credincios ca să ne ierte şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1loan 1:9) Dacă îngăduim “…astfel de gânduri…” în inima noastră, ele vor crea o atitudine a minţii şi vor lucra spre paguba acelora împotriva căror sunt îndreptate. În felul acesta vom lua o atitudine ostilă şi vătămătoare faţă de fratele sau sora noastră. Domnul cunoaşte gândurile noastre rele aşa de adeseori ascunse sub o profesiune de credinţă şi ne întreabă: “De ce se vi ridică astfel de gânduri în inimă?”

Nenorocirea este că noi nu rămânem numai la gânduri. Ele se exprimă prin limbă şi limba, ne spune lacov, este ca un foc mic care aprinde o pădure mare. “Nici un om nu o poate îmblânzi; este un rău care nu se poate înfrâna este plină de o otravă de moarte.” (lacov 3:8) Şi astfel gândurile devin acte crude care rănesc.

Dacă dorim să fim schimbaţi, să încetăm mai întâi de a ne îndreptăţi. Să ne aruncăm cu faţa la pământ înaintea lui Dumnezeu şi să recunoaştem că tot răul vine de-a dreptul din inma noastră. Când mărturisirea faţă de Dumnezeu va fi adevărată şi sinceră, vom încerca să reparăm ce se mai poate repara altfel mărturisirea noastră va rămânea un nou afront faţă de Dumnezeu. Cineva spunea că un gând rău materializat într-o vorbire de rău împotriva cuiva este ca cercurile care se fac pe suprafaţa unei ape liniştite când se aruncă o piatră în ea. Cercurile se înmulţesc şi se lărgesc tot mai mult. Pagubele produse pot deveni ireparabile.

Să facem după puterea noastră tot ce este posibil ca să reparăm răul, şi să ne întoarcem la cruce; ea este aceea care trebuie să devină adăpostul nostru împotriva unor astfel de experienţe triste. Numai dragostea este leacul care ne poate vindeca de această boală incurabilă.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

“Ei I-au zis: “De ce ucenicii lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, iar ai Tăi mănâncă şi beau?” Luca 5:33.

După ce Domnul Isus le-a răspuns la întrebările fariseilor fără a I se putea reproşa, aceştia Îl întreabă de ce postesc şi fac rugăciuni ucenicii lui Ioan ca şi cei ai fariseilor, iar ucenicii lui Isus mănâncă şi beau. Isus le-a răspuns că nu poate să facă pe nuntaşi să postească atâta timp cât mirele este cu ei. “Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul bucuros? Să cânte cântări de laudă!” Tot la fel este şi cu postul. Vedem aici că erau anumite zile în care ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor posteau. Era deci un post după lege. Observăm din cele spuse de Isus că pe noi, zilele necazului ne determină să postim. Aceasta se vede şi în Vechiul Testament. De aceea răspunsul Domnului Isus: “Vor veni zile când Mirele va fi luat de la ei; atunci vor posti în acele zile”. În Isaia 58 vedem un fel de post: “Acesta este postul pe care Eu l-am ales: să dezlegi lanţurile răutăţii şi să deznozi legăturile robiei, să dai drumul celor asupriţi şi să rupi orice fel de jug, să-ţi împarţi pâinea cu cel flămând şi să aduci în casa ta pe nenorociţii fără adăpost şi dacă vezi pe un om gol să-l acoperi.” Domnul Isus continuă cu o pildă: “Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petec, ca să-l pună pe o haină veche; altfel rupe şi haina cea nouă şi nici petecul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche”. Acesta este asemănător cu postul periodic din obişnuinţă. Nu dă nici un rezultat pozitiv, ba mai mult, asemenea petecului, ruptura devine mai mare. Isus nu doreşte ca noi să ne peticim haina veche; El vrea să ne dea una nouă.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

O INIMĂ TARE

Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!   Psalmul 27.14

Da, nădejdea noastră să fie în Domnul; El este vrednic de a fi nădejdea noastră şi El nu va lăsa să fie dat de ruşine, sufletul care se încrede în El. Aşteptarea noastră să fie fără teamă (neclintită). Să nădăjduim că Dumnezeu ne va da o mare izbăvire şi să fim gata să-L lăudăm pentru aceasta. Făgăduinţa care este în stare să ne încurajeze este la mijlocul versetului; „îmbărbătează-ţi inima”. Ea merge drept în punctul care are nevoie de ajutor, în centrul fiinţei noastre, care este inima noastră. Dacă inima este sănătoasă, totul va merge bine. Inima are nevoie de linişte şi odihnă şi ea primeşte acestea după ce va fi fost întărită. O inimă tare rămâne liniştită şi încrezătoare şi răspândeşte puterea sa în toată fiinţa noastră.

Cine poate să pătrundă până la izvorul ascuns al vieţii, adică până la inimă, ca s-o întărească, decât numai Dumnezeu, care a zidit-o. Dumnezeu este plin de putere şi poate să dea această putere celor ce nu o au. Fiţi dar cu inimă, căci Domnul vă va face parte de puterea Lui, astfel să fiţi liniştiţi în timpul furtunii şi bucuroşi în necaz. Cel ce a scris aceste rânduri poate să spună ca şi David: „Nădăjduieşte în Domnul.” El a făcut acest lucru şi ni-l spune şi nouă, căci el a învăţat dintr-o lungă şi adâncă experienţă că este bine pentru om să nădăjduiască în Domnul.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Ca unii care cunoaştem deci frica de DOMNUL, pe oameni, căutăm să-i încredinţăm.  2. Cor. 5,11.

Cine într-adevăr trăieşte în aşteptarea Domnului va recunoaşte ce importantă este această cupă de har. Nu poate să fie indiferent şi pasiv, ci va lucra şi va mărturisi pentru Domnul NU cu elanul firii pământeşti sau cu metode omeneşti, ci va conlucra împreună cu Dumnezeu la mântuirea sufletelor pierdute. Această lucrare începe cu îngenuncherea pentru cei păcătoşi. Abia de atunci propovăduirea Evangheliei va deveni dorinţa lui arzătoare. Cum ar putea o inimă să stea pasivă faţă de iubirea Mântuitorului în faţa oamenilor rătăciţi în păcate şi pentru care a murit Domnul Isus pe Golgota.

Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie salvaţi şi cât de mulţi se duc în pierzarea veşnică Fiecare, care din inimă strigă: „Vino Doamne Isuse!” strigă oare acum către păcătoşi: Impăcaţi-vă cu Dumnezeu.” Un credincios a cărui inimă nu arde de dragoste pentru cei morţi în păcate şi nu abate suflete de la pierzare nu aşteaptă pe Domnul în starea cea mai bună. Nimic nu ne stimulează mai mult ca să propovăduim Evanghelia celor rătăciţi ca aşteptarea Domnului nostru. Dragostea lui Hristos ne îndeamnă să încredinţăm pe oameni, să-i avertizăm, să-i rugăm să se pocăiască înainte de a fi prea târziu. Avem oare cunoştinţă despre judecata groaznică care va lovi pe oamenii neâmpăcaţi cu Dumnezeu. Să cercetăm însă şi viaţa noastră pentru ca solia noastră să nu fie necrezută sau chiar luată în râs aşa cum au făcut şi ginerii lui Lot.

Cum poţi, cum poţi să stai aşa nepăsător  

Când împrejurul tău sunt atâţia păcătoşi ce mor,

Când nimenea nu le-a mărturisit deschis.

De mântuirea sfântă ce li s-a promis.

Gândeşte asupra acestor versuri şi întreabă-te cu mâna pe inimă dacă nu ai fost şi tu creştine, nepăsător faţă de cei care merg în pierzarea veşnică?

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Cât de îngrijorată a fost mintea mea cu privire la viitor. Te laud că nu este întotdeauna aşa, ba chiar foarte rar este aşa. O, nu am nimic de care să mă ţin în afară de Tine! Păzeşte-mă de ofilire şi lenevire.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.» EFESENI 6,10-12

Noi suntem chemaţi să luptăm: «luptă-te lupta cea bună a credinţei» (1 Tim. 6,12). Să nu credem însă că luptăm prin credinţa noastră, ci prin puterea Domnului nostru Isus Cristos. Acest lucru este enunţat clar de apostolul Pavel: «viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu» (Gal. 2,20). Isus Cristos este darul minunat al lui Dumnezeu pentru noi; doar în El şi prin El putem avea credinţă statornică în Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune despre El că este începutul şi sfârşitul credinţei; din acest motiv nu pot să laud pe nimeni că ar avea o credinţă puternică sau statornică, deoarece persoana care se laudă, se poate lăuda doar în Domnul. Aşadar mulţumeşte-I lui Dumnezeu că în mila Sa nesfârşită L-a dat pe Isus pentru noi, şi prin El ne-a dăruit toate lucrurile. Cel care L-a acceptat pe Isus în inima sa poate avea siguranţa şi bogăţia spirituală a apostolului Pavel: «… cum nu ne va da făra plată, împreună cu El, toate lucrurile?» (Rom. 8,32).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

In mijlocul unui neam ticălos si stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume. Filipeni 2:15

Noi folosim lumina ca să vedem mai bine. Creştinul trebuie să fie atât de strălucitor în viaţa sa, încât o persoană care trăieşte cu el o singură săptămână să cunoască Evanghelia. Conversaţia sa trebuie să fie de aşa natură, încât toţi cei care îl aud să ştie clar cine este el şi pe cine slujeşte. Oamenii trebuie să vadă imaginea lui Isus reflectată în acţiunile lui zilnice. Luminile sunt folositoare în călăuzire. Noi trebuie să-i ajutăm pe cei din jurul nostru care se află în întuneric. Trebuie să le spunem cu putere Cuvântul vieţii. Trebuie să îndreptăm atenţia păcătoşilor spre Mântuitorul, şi pe cei obosiţi spre un loc de odihnă. Omenii citesc adesea Biblia fără să o înţeleagă. Noi ar trebui să fim gata, asemenea lui Filip, să-i instruim pe cei care cercetează în Cuvântul lui Dumnezeu, pe calea mântuirii, şi în viaţa bunătăţii. Lumina este folosită şi pentru avertizare. Pe stâncile şi limanurile noastre trebuie să fie înălţate faruri. Creştinii trebuie să ştie că există multe lumini false care strălucesc pretutindeni în lume, şi că, de aceea, este nevoie de lumini adevărate. Slujitorii lui Satana sunt întotdeauna la lucru, ispitindu-i pe cei lumeşti la păcat, sub numele plăcerii. Ei aprind lumini false. Este responsabilitatea noastră să ridicăm lumina adevărată pe fiecare stâncă primejdioasă, să arătăm fiecare păcat, şi să spunem ce conduce la el, ca să fim curaţi de sângele oamenilor, strălucind ca nişte lumini în lume. Lumina are şi o influenţă spre bucurie, şi aceasta este şi menirea creştinului. Creştinul trebuie să fie un mângâietor, cu vorbe bune pe buze şi bunătate în inimă; el trebuie să poarte o rază de soare oriunde merge şi să împrăştie fericire în jurul lui.

 

O, Duh prea Sfânt, rămâi cu mine;
Să pot fi bun, şi milostiv, şi drept
Prin vorbe ce mângâie şi alină
Să mă trezeşti la viaţa ce-o aştept,
Cu fapte de curaj şi umilinţă

Seara

Să mă-ntăreşti într-a lui Isus credinţă. Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub lege.  Galateni 5:18

Cel care îşi evaluează propriul caracter dintr-un punct de vedere legalist, nu numai că va dispera când va ajunge la capătul analizei, dar – dacă este înţelept – va dispera şi la începutul ei. Dacă am fi judecaţi pe baza legii, nimeni nu ar fi achitat Ce binecuvântare este să ştii că locuieşti pe domeniul harului, nu al legii! Când ne analizăm starea în faţa lui Dumnezeu, nu trebuie să întrebăm: „sunt eu, prin mine însumi, desăvârşit în faţa legii?”, ci „sunt desăvârşit în Christos Isus?” Acestea sunt două probleme diferite. Nu avem nevoie să ne întrebăm: „sunt fără păcat prin meritele mele proprii?”, ci „am fost spălat în izvorul care curăţă păcatul şi fărădelegea?” Întrebarea nu este „sunt eu, prin mine însumi, plăcut lui Dumnezeu?” ci „sunt eu primit în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6)? Atunci când creştinul îşi vede meritele de pe vârful Muntelui Sinai, se alarmează în privinţa mântuirii sale. El îşi spune: „credinţa mea este amestecată cu necredinţă. Nu este în stare să mă mântuiască”. Ar fi mult mai bine pentru el să-şi examineze meritele în lumina Calvarului. Ar trebui să se gândească la obiectul credinţei, nu la credinţă în sine. Atunci ar putea spune: „nu există nici o greşeală în El; de aceea, sunt în siguranţă”. Creştinul oftează – „speranţa mea de a ajunge în cer este tulburată şi slăbită din cauză că sunt plin de nelinişte pentru lucrurile prezente. Cum aş putea fi acceptat?” Dacă ar privi la temelia speranţei sale, ar vedea că promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure. Oricare ar fi îndoielile noastre, jurământul făgăduinţei nu va cădea niciodată (vezi Evrei 6:17). Credinciosule, este întotdeauna mai sigur pentru tine să fii condus de Duhul Sfânt în libertatea Evangheliei, decât să porţi lanţurile legalismului. Judecă singur prin ce este Christos mai bun decât tine. Satana va încerca să-ţi distrugă pacea amintindu-ţi de păcătoşenia şi imperfecţiunile tale. Poţi să-i înfrunţi acuzaţiile numai rămânând credincios Evangheliei şi refuzând să porţi jugul sclaviei.

IZVOARE IN DEŞERT

Tu rămâi. (Evrei 1:11)

Sunt aşa de mulţi oameni care stau singuri lângă şemineul lor! Ei stau lângă un alt scaun, odată ocupat, şi nu-şi pot reţine lacrimile care curg. Ei stau singuri atât de mult, dar este Cineva care este nevăzut şi foarte aproape de ei. Dar dintr-un motiv oarecare, ei nu-şi dau seama de prezenţa Lui. A realiza aceasta este o binecuvântare, însă este foarte rară. Depinde de dispoziţia lor, de sentimentele lor, de condiţia lor fizică şi de vreme. Ploaia sau ceaţa deasă de afară, insomnia sau durerea intensă, par să afecteze dispoziţia lor şi să le tulbure vederea, astfel încât ei nu realizează prezenţa Lui.

Există, însă, ceva chiar mai bun decât a realiza, şi chiar mai binecuvântat. Este complet independent de aceste alte condiţii şi este ceva care va rămâne cu voi. Este aceasta: să recunoşti acea prezenţă nevăzută, care este atât de minunată, de liniştitoare, de calmantă şi de caldă. Deci recunoaşte prezenţa Stăpânului. El este aici, aproape de tine, şi prezenţa Lui este reală. Recunoaşterea te va ajuta de asemenea să realizezi, dar ea nu depinde niciodată de aceasta.

Da, este infinit mai mult – adevărul este o prezenţă, nu un lucru, nu un fapt, sau o afirmaţie. Cineva este prezent, şi El este un Prieten inimos şi este Domnul cel atotputernic. Acesta este un adevăr plin de bucurie pentru inimile care plâng de pretutindeni, indiferent de motivul lacrimilor şi oricare ar fi râul pe malul căruia este plantată salcia lor plângătoare.  Samuel Dickey Gordon

Când din viaţa mea au dispărut bucuriile de altădată,

Şi comorile, care erau ale mele odată, nu le mai pot revendica,

Acest adevăr îmi hrăneşte inima însetată şi înfometată:

Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti mereu acelaşi!

Când râurile seacă, acele râuri de bucurie înviorătoare –

Prietenii atât de binecuvântate, de rodnice, de libere;

Când cerul sărutat de soare face loc norilor deprimanţi,

Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti încă în inima mea.

Când puterea te lasă, şi picioarele, acum obosite şi sleite,

Nu mai pot merge în misiunile fericite,

De ce să oftez, sau să las să mi se întunece zilele?

Doamne, TU RĂMÂI AICI! Mi-ai putea da mai mult?

Astfel în zilele vieţii mele – oricine sau orice mi-ar lipsi,

Prieteni, prietenii, bucurii, într-o măsură mai mică sau mai mare,

Cântările vor fi ale mele, nici o întristare nu trebuie să mă asalteze,

Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti încă în inima mea.

  1. Danson Smith

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Ieremia 3.11-25; 4.1-2

Capitolul 3 îl prezintă pe Israel ca pe o soţie necredincioasă, uitând de legăturile care o unesc cu Domnul, bărbatul ei. Pe calea fărădelegii, Iuda a mers chiar mai departe decât cele zece seminţii ale lui Israel, adăugând la necredincioşia sa şi prefăcătoria: trădarea îi este agravată de ipocrizie. Deşi, din punct de vedere istoric, ne aflăm aici sub domnia evlaviosului Iosia, inima poporului tot nu şi-a urmat într-un mod real împăratul în trezirea pentru care acesta dăduse semnalul (vezi v. 10 şi 2 Cronici 34.33). Iuda s-a prefăcut că se întoarce la Domnul şi astfel prefăcătoria lui este înaintea lui Dumnezeu cu mult mai rea decât îndepărtarea propriu-zisă de El. Cât de emoţionante sunt aceste chemări: „întoarce-te, în-toarce-te la Mine”; „Intoarceţi-vă, fii răzvrătiţi”; „Eu sunt îndurător”; „vă voi vindeca…” (v. 12,14,22; 4.1)! Şi câte secole se interpun, prin micile puncte de suspensie din v. 22, între chemarea lui Dumnezeu („Intoarceţi-vă”) şi răspunsul poporului („Iată-ne”), din moment ce acest răspuns al lui Israel este aşteptat de Dumnezeu şi astăzi…! „V-am logodit cu un singur bărbat, ca să vă înfăţişez ca pe o fecioară curată lui Hristos”, avea să le scrie Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2). O asemenea relaţie cu Domnul implică inimi neîmpărţite. Mult mai privilegiată decât Israel, Biserica, Mireasa lui Hristos, obiect al unei iubiri atât de mari, cu cât mai responsabilă este ea în a proteja afecţiunile Sale…!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Efeseni 4:17-24

CREŞTINII ASCUNŞI

Voi sunteţi lumina lumii. Matei 5:14

Dacă oamenii din jur nu recunosc consacrarea ce-o facem faţă de Mântuitorul, ceva este extrem de rău în viaţa noastră. Este dificil să înţelegem cum creştinii care îl iubesc pe Domnul pot fi prieteni multă vreme fără să fie conştienţi de relaţia lor specială în familia lui Dumnezeu.

  1. Campbell Morgan, în cartea sa „Cum să trăieşti”, relatează despre o conversaţie pe care a avut-o la terminarea predicii dintr-o duminică seara. Un bărbat s-a apropiat de el şi i-a spus că invitase la biserică pe unul dintre colegii cu care muncea de peste 5 ani. El a spus apoi: „Sugestia mea de-a participa cu mine la biserică l-a surprins mult pe colegul meu. A răspuns la invitaţia mea spunînd: „Eşti creştin?” Şi când am răspuns afirmativ, mi-a zis: „Păi şi eu sunt creştin. Nu este interesant?” Spre surprinderea omului, Morgan a replicat: „Interesant? Nu, nu este interesant de loc! Amândoi trebuie să vă naşteţi din nou”. Dacă s-a întâmplat sau nu acest lucru, nu ştiu, dar pentru Morgan era de neconceput ca cei doi oameni să fi putut fi mântuiţi cu adevărat şi să muncească cot la cot timp de 5 ani fără să fie conştienţi de gradul lor de înrudire ca fraţi în Cristos.

Ştiu oare colegii noştri de muncă şi cunoştinţele noastre de credinţa noastră în Cristos? Să nu uităm, creştinii plini de Duhul Sfânt nu sunt nişte creştini în secret! R.W.D.

De vom ascunde lumina cerească

Şi n-om oglindi pe Isus ca-mpărat,

Cum va putea cel din noapte şi păcat

Să fie condus, ajutat şi salvat? – Branon

Să lăsăm ca mărturia noastră să fie scrisă în litere destul de mari, ca lumea s-o poată oricând citi.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Fiul Omului na venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și săȘi dea viața ca răscumpărare pentru mulți. Marcu 10.45

Cum ar putea inima noastră să nu fie satisfăcută cu slujirea lui Hristos? Cum ar putea ea să nu se sprijine pe lucrarea Lui? Fiul lui Dumnezeu a binevoit să ne slujească! Cel care nea făcut, Cel care nea dăruit viață și suflare, a acceptat să devină slujitorul nostru! Nu a venit pentru a ne cere să facem sau să dăm ceva, ci a venit ca El Însuși să slujească și să dăruiască.

Duhul legalist ne face să gândim că Dumnezeu este un Stăpân aspru, că El ne cere să facem multe lucruri și să ne trudim. Să ne aducem însă aminte că cea mai importantă lucrare a noastră este să credem în Isus, să ne sprijinim pe El și pe ceea ce El a făcut pentru noi la cruce, ca și pe ceea ce El face acum pentru noi în slavă. „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: ca voi să credeți în Cel pe care El La trimis.“Să ne aducem aminte de întrebarea psalmistului, o întrebare pusă atunci când el privea la măreția și la mulțimea binecuvântărilor Domnului: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine?“. Răspunsul a fost: „Voi înălța paharul mântuirii și voi chema Numele Domnului“ (Psalmul 116.12,13). Acesta este deci felul în care Îl putem răsplăti pe Domnul; acesta este felul în care Îl putem glorifica. Dacă vrem săL răsplătim, trebuie ca mai întâi să primim – să primim paharul mântuirii, un pahar plin și care dă pe deasupra; și, pe măsură ce bem din acest pahar, pe măsură ce mântuirea lui Dumnezeu strălucește înaintea ochilor sufletului nostru, lauda va țâșni din inimile noastre pline de recunoștință. C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii“. 2 Corinteni 6.2

Siguranța mântuirii

O tânără participase trei zile la rând la o evanghelizare. Predicatorul, văzând-o cu o față veselă, a întrebat-o, dacă s-a produs în viața ei o schimbare. Tânăra a povestit că totul s-a schimbat de când a ascultat și a primit în inima ei Evanghelia. „În aceste zile am auzit adevăruri importante. În prima zi am auzit că sunt o păcătoasă pierdută, «căci toți oamenii au păcătuit» (Romani 3.23), și că singură nu mă pot salva. A doua zi am aflat că suntem «socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus» (Romani 3.24). Iar astăzi sunt cu adevărat fericită, deoarece am primit din Cuvântul lui Dumnezeu siguranța că sunt salvată și îmi este dăruită viața veșnică potrivit cu cele spuse de Mântuitorul în Ioan 5.24: «Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață».“

Siguranța mântuirii acestei tinere s-a bazat pe cuvintele Scripturii. Pe cuvintele inspirate de Dumnezeu se bazează siguranța mântuirii fiecărui om care L-a primit pe Hristos ca Mântuitor al său. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că a permis, ca Scriptura să ajungă în mâinile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PRIN EL POTIBIRUI!

„Aţintiţi-vă privirile… la Isus” (Evrei 3:1)

     Să zicem că încerci să slăbești, dar îți plac gogoșile. Cum poți birui ispita? Repetându-ți: „Nu am voie să mănânc gogoși, nu am voie să mănânc gogoși, nu am voie să mănânc gogoși, nu am voie să mănânc gogoși…”?! Nu! Cu cât te gândești mai mult la gogoși, cu atât mai mult le vei dori. În schimb, încearcă să-ți îndrepți atenția spre altceva (sau spre altcineva!) care te poate ajuta să biruiești ispita. Problema ta nu e gogoșeria, ci mintea ta. Acela e locul unde bătălia e câștigată sau pierdută.

La fel este și în viața spirituală. Pavel scrie: „Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:1-2). Te poți închide singur în cameră și tot la „gogoși” să te gândești.

Pe de altă parte, îți poți îndrepta gândurile spre Domnul Isus, poți să-ți iei puterea de la El și să treci victorios pe lângă toate „gogoșeriile” din oraș.

Același principiu se aplică oricărui obicei de care dorești să scapi, și oricărui păcat pe care dorești să-l învingi.

Victoria se obține, oare, cu ușurință sau peste noapte? Nu, Satan L-a ispitit pe Domnul Isus de mai multe ori în pustie… și te va ispiti și pe tine, până când își va da seama că strategiile lui nu dau rezultate. „Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească” (Matei 4:11).

Prin Hristos, poți birui obiceiul tău!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s